sâmbătă, 2 aprilie 2022

Salată de weekend (50)

Vă poftesc să nu vă plângeți de salată, că vine vara și trebuie să reintrăm în formă. Adică mă rog, aici nu vine vara încă (după cum se va vedea mai jos), dar eu sper că nu se mai lasă mult așteptată.
Afară de asta, salata de azi e ceva mai variată ca de obicei, așa că serviți, vă rog.

1) Interfonul de la serviciu zumzăie voios. Un coleg: “dacă e Poliția le spunem că Greta nu-i aici, ok?” 🧐
Cred că nu trebuie să-mi fac griji în ceea ce privește reputația-mi 🙄 și nici spiritul de echipă.
(Nu era Poliția, deci n-a fost nevoie să mă ascund în depozitul de la parter, după cum, cu solicitudine, mi se sugerase).

2) Se preconizează ca Germania să achiziționeze un sistem israelian de apărare antirachetă, care ar fi suficient de puternic pentru a acoperi şi Polonia, România şi țările baltice. Urmăresc cu atenție, vorba unui clasic. În cazul în care se va concretiza, sunt curioasă dacă românii vor continua să înjure Germania cu același sârg din ultimii, ăăăă, foarte mulți ani. Glumesc, nu sunt curioasă. Evident că vor continua 😂.

3) Am văzut filmul ”Orașul Bântuit” și într-adevăr, e bine făcut. Atât de bine, încât mi-am ținut respirația de câteva ori, cu toate că știam ce urmează... E terifiant (așa cum era și de așteptat), finalul e puțin schimbat, dar îl consider la fel de bun precum cel din carte și per total mi s-a părut o experiență interesantă. Zic asta, pentru că eu rareori mă uit la filme horror. Acum citesc volumul al doilea și mi l-am procurat și pe al treilea. Da, sunt 3 volume, al naibii el de Pennywise.

4) Fapt nu tocmai surprinzător, s-a scris foarte mult pe tema palmei date de Will Smith lui Chris Rock la Oscaruri. De la psiholoage predicând subțire și superior că ”Will are o traumă și nu trebuie condamnat pentru ce a făcut”, la oameni care au dezbătut pe-ndelete, încercând să stabilească dacă momentul respectiv a fost regizat de cei doi sau nu. 
 
Având în vedere decizia de ultimă oră a Academiei Americane de Film, de a-l exclude pe Smith (va avea acces la decernarea Oscarurilor doar cu invitație și în urma unei evaluări), eu cred că se poate conchide că n-a fost regizat. Un nesimțit de-o parte, un golan bătăuș de cealaltă. End of story.
Vorba vine, ”end of story”... momentul va rămâne antologic și se vorbi despre el încă multă vreme de-acum înainte. Între timp, cineva a descoperit adevărul suprem din spatele întâmplării (postarea e publică și, vorba aia care-mi place mie, ”asumată” 🙄).

5) Că vă ziceam mai sus că vara încă nu dă semne că s-ar apropia. Joi dimineață, când m-am trezit, afară arăta așa:

La serviciu, concluzia a fost că e numai vina unuia dintre inginerii noștri. Cu o zi înainte își pusese cauciucurile de vară 🤨.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Pai bineinteles ca e vina inginerilor daca imi ingheata din nou liliecii! Si daca nu maninc prune si piersici productie proprie (nici) anul asta!

In alta ordine de idei, m-am gindit la tine ieri seara pt ca am dat intr-o carte de un pasaj in care un tip spune despre Paris: "Eu sint din Hamburg, deci nu sint un taranoi, dar asa oras frumos n-am vazut niciodata". Individul era un soldat stationat la Paris in iunie 1940...

Jual

Anonim spunea...

Tot io, apropo de colega ta cu creveti: vorbeam cu o colega de-a mea care are creveti acasa (in acvariu, nu in frigider!). Fiica-sa e maaare iubitoare de animale si printre altele are si un pachet de creveti...ta-tam...colorati, albastri si verzi, parca. In afara de aia roz de haleala nu mai auzisem de astia, decorativi, cica sint foarte draguti. SI, cica, se inmultesc si se vind foarte bine. Asa ca vezi, poate va imbogatiti pe-acolo, prin birouri.

Jual

PS Impartim profitul :-))

Greta spunea...

Ce frumos e pasajul despre Paris... și ce dor mi s-a făcut de orașul ăla :) Așa o emoție bună și așa o duioșie mă cuprind ori de câte ori ajung acolo... chiar dacă vin în interes de serviciu, Parisul e mereu charmant :)

Greta spunea...

Ca să vezi, habar n-avusesem că există creveți albaștri și verzi :)))) Ar fi o idee interesantă și cred că efectul ar fi unul foarte reușit, dar cumva am senzația că a trecut momentul creveților.