Micul nostru colț de Rai 🙂

Ca mai peste tot în Europa, greu de tot s-a lăsat primăvara convinsă anul ăsta. În treacăt fie zis nu pare pe deplin convinsă nici acum, când au rămas mai puțin de două săptămâni până la vara calendaristică; nu mai departe de săptămâna trecută scăzuseră temperaturile până la 7-8 grade pe parcursul nopții, de am băgat florile-n casă că mi-era să nu le găsesc înghețate.
Dar și când a venit...

Sâmbătă, nu știam ce meșterește omul meu în altă încăpere. Și-a luat camera foto și trepiedul și-a ieșit, zicându-mi că merge să filmeze florile din spatele blocului. Avem un liliac alb care a înflorit de vreo zece zile și câteva tufișuri de caprifoi al căror parfum amețitor se simte de cum ajungi în parcare. La acestea se adaugă florile din fața celorlalte blocuri aflate în complex și de pe pajiște.

Pe măsură ce filma însă, descoperea mult mai multe, inclusiv pe străduțele din imediata proximitate. Un mozaic viu de culori și forme, care ne umplu viața de culoare și sufletele de recunoștință și de bine.

Iată, așa e la noi acasă 🙂:

 

E atât de adevărată vorba aceea care te îndeamnă să-ți amintești de zilele când te rugai pentru ceea ce ai acum. Ani de zile mi-am dorit să locuiesc în partea liniștită a unui oraș mare, sau un “satelit” al orașului respectiv. Să pot ajunge ușor la tumultul metropolei, dacă asta e ceea ce vreau și să am colțul meu de liniște și confort, când am nevoie de așa ceva.

Le-am primit pe amândouă, și mult peste. E atât de frumos la noi, că simt cum mi se umfle sufletul de recunoștință. Ca un balon roz - așa cum simțeam și-n urmă cu mai bine de trei ani, când abia primiserăm cheile apartamentului nostru și începuserăm să ne facem planuri și să comandăm mobilă 🙂.