Nu știu ce au planetele săptămâna asta, da' le sfătuiesc prietenește să-și bage mințile-n cap. Ieri și azi nu mi-a ieșit mai nimic din ce-am încercat să înfăptuiesc.
🥸 A început destul de nevinovat, cu un apel de la unul dintre inginerii noștri, cu care lucrez îndeaproape la un proiect pentru un client elvețian. (Paranteză: v-am mai spus că nu există clienți mai dificili, mai aroganți și mai misecuveniști decât elvețienii. Să considerăm că mai zic o dată. De două ori. De zece ori și cine_vascrisu_mă-sii_se_cred_ăștiaaaaaaa 😡).
- Bună, Greta, ce mai faci, se lansă colegul.
- Mmm, deocamdată bine, deși e luni. Te poftesc să nu-mi strici Zen-ul.
- N-aș vrea să fac una ca asta. Așa că n-o să-ți spun că a sunat atelierul X... și piesele livrate vineri au fost deteriorate în timpul transportului...
Nu mi-a spus, da? Deci nu m-am enervat dup-aia, n-am scris celor de la Logistică, n-am informat clientul că testele X și probele Y se amână, n-am mormăit ceva care începe cu ”ba pe-a” și se termină cu ”mă-tii” când mi-a replicat elvețianul că vai, dar cum e posibil așa ceva, dar să se ia măsuri, să se facă, să se dreagă.
🤬 Șefa șefei mele are idei. Bruște și subite, scuzați pleonasmul. Și le vrea implementate ”asap”, că doar unde-ar mai fi distracția altminteri.
🤬🤬 Atelierele dau chix, își cer scuze, promit că repară gratuit ce-au bușit tot ei - și chiar o fac, da-ntre timp ai de calmat clienți isterici, pentru care este absolut irelevant că au la dispoziție alte 79 de mașinuțe în perfectă stare de funcționare cu care se pot juca zi de vară până-n seară - ei vor fix singura mașinuță momentan indisponibilă.
🤬🤬🤬 IT-ul a dezvoltat o aplicație despre care ni s-a explicat de optsuteoptzecișiopt de ori că nu ne va trebui pentru activitatea zilnică. Dar dacă totuși avem nevoie, putem să apelăm cu toată încrederea la domnii Pat și Patachon, despre care vă povesteam anul trecut (sunt la fel de mirobolanți și de inutili, apropo). Oricum, de bine ce nu vom avea nevoie de această aplicație (și pentru că, dacă s-ar întâmpla cine știe cum să avem nevoie putem apela oricând la domnii Pat și Patachon), suntem obligați să luăm parte la un training care va dura câteva ore, ca s-o învățăm. ”Just to be sure”.
☎️ Azi am fost cel mai aproape de a-i închide telefonul în nas unui client. Că veni vorba, în anumite momente duc dorul telefoanelor vechi, alea de le puteai trânti receptoarele cu sete, să simți că exorcizezi dracii din tine. La astea moderne ce să trântești? Pe ele, eventual, da' riști să le faci firimituri. Nu te mai poți descărca nervos, dom'le.
- Arghhhh, îmi vine să m-apuc iar de fumat!!!
- Asta nu, ar fi păcat de sănătatea ta. Mai bine omoară-l.
Vedeți? Niciodată să nu puneți la îndoială simțul practic al nemților 🤓.
Off topic: între noi fie vorba, niciodată n-am înțeles expresia asta cu băgatul minților în cap. Unde altundeva poți să ți le bagi, dacă nu în cap?
4 comentarii:
"Unde altundeva poți să ți le bagi, dacă nu în cap?"
Marturisesc ca, in afara de faptul ca iar m-am rostogolit de ras, chiar e o intrebare buna...
Greta, eu m-am invatat minte, cand nu merge ceva deja ma prind din prima si ma linistesc, astept sa treaca perioada mai putin fasta. Nici semaforul daca il prind rosu nu ma agit, totul e cu un sens...
In alta ordine de idei, tu ai terminat la Rares? L-ai prins pe proful de fizica (Mancas, parca?) cu expresiile lui fabuloase?
Eu si acum folosesc "brusc, instantaneu si dintr-o data..."
@Mmmaria, da, la Rareș :) Dar nu-mi amintesc de vreun profesor de fizică pe nume Mancaș...
Noi am avut 4 profesori de fizică: am început cu Haralamb - care după vreo 2 luni s-a dus la directoare și-a cerut să-i fie luați ”ăia de la Uman”, că eram prea pe dinafară pentru nivelul lui (avea dreptate, nimic de zis... el pregătea olimpici pentru fazele internaționale, în comparație cu ei noi eram practic analfabeți la fizică); apoi timp de aproape 2 ani, Oprea; apoi Goilav; și în cele din urmă, Gavril. Ăsta din urmă chiar ne-a terorizat, ne controla să avem caietul liniat la 2 centimetri și ne punea să învățăm pe de rost experimente. Încă-mi aduc aminte de experimentul Franck-Hertz, dar ce-i drept nu mai știu decât că era vorba de atomi și de ceva foiță de aur :))))
Sincera sa fiu, nu sunt sigura ca era Mancas, spre rusinea mea. Un omulet mic care da, ne teroriza si pe noi (eram la clasa de economic) dar avea niste expresii fabuloase, cu astea am ramas si le folosesc si acum. Cred ca l-am avut in ultimii doi ani, in primii doi am avut-o pe doamna Sanda Spiridon.
Sunt prea multe secole de atunci, nu imi mai aduc aminte chiar tot. Tu esti mai mica :)
@Mmmaria, ah, de doamna Spiridon îmi aduc aminte :) Nu ne-a fost profesoară, dar încă era în activitate în anii mei de liceu.
Acum reflectam că în toamnă se împlinesc 30 de ani de când am început liceul...
Trimiteți un comentariu