Nu inteleg cuvintele, dar nici nu-i nevoie. Melodia si vocea lui Luciano Pavarotti ma omoara. Ma omoara si ma invie... asa cum m-a omorat si m-a inviat si ceea ce a inceput in ziua asta, cu exact 16 ani in urma.
In mod ironic, exact ca atunci, vremea e posomorata si sta sa ploua.
Am ajuns sa cred insa ca, in sfarsit, cercul s-a inchis.
2 comentarii:
Of, ce frumos, ce trist, ce frumos...
>:D<
Draga mea Ionouka draga... >:D< de multe, multe ori, pana ne pierdem rasuflarea, inspiram adanc si iar >:D<
Trimiteți un comentariu