Bayreuth. Orasul lui Wagner si al lui Liszt

Intr-o oarecare masura, titlul e inexact. Si foarte interpretabil. Asta pentru ca in cursul anului acestuia Bayreuth este, intr-o covarsitoare masura, orasul lui Franz Liszt. Este anul lui, se vorbeste frecvent despre el, ii este interpretata muzica si celebrata memoria mult mai mult decat cea a lui Richard Wagner. De ce? Simplu: daca legile firii si ale biologiei ar fi fost altele, pe 22 octombrie Franz Liszt ar fi implinit 200 de ani.

Cu toate acestea, Bayreuth este si va ramane pentru totdeauna orasul amandurora: al lui Richard Wagner si al lui Franz Liszt. Aici au trait, au compus, au cantat si astfel au legat o particica din istoria muzicii de un orasel care, fara ei, ar fi ramas doar unul dintre atat de numeroasele orase frumoase ale Germaniei. 

Si tot aici isi dorm si somnul de veci. In orasul in care-au fost atat de fericiti. In plus, Richard Wagner e in eternitate alaturi de femeia pe care-a iubit-o cel mai mult pe lume: sotia sa, Cosima Wagner. Nascuta Liszt. Da, un fapt mai putin cunoscut, desi n-a incercat nimeni sa faca vreun secret din asta: Richard Wagner a fost ginerele lui Franz Liszt :)

In casa asta a locuit si murit Liszt.

Pentru ca este anul international Liszt, accesul e liber pe toata durata lui 2011 – nu ca te-ar ruina in rest. Era 1,60 euro intrarea. Ridicol de putin pentru a vedea camerele in care a stat, fragmente de jurnal (in franceza), partituri scrise de el, scrisori, fotografii-document, multe obiecte care i-au apartinut si, in general, pentru a-l cunoaste putin mai bine.

Apropo de fotografii, va arat una dintre cele mai interesante ilustratii din muzeu:

(La pian, Liszt. Pe jos, la picioarele lui, contesa Marie d’Agoult – mama copiilor lui Liszt si scriitoare, cunoscuta sub pseudonimul Daniel Stern. In fotoliu, cu tigareta in mana, George Sand. Langa ea, Alexandre Dumas. In plan secund, de la stanga la dreapta: Victor Hugo, Paganini si Rossini. Pe perete se afla un portret al Lordului Byron, iar pe pian – un bust al lui Beethoven). 

Ma fascineaza imaginea. Atat de multe minti luminate la un loc…. Ca o curiozitate, artistul care a pictat tabloul este si cel care a realizat masca mortuara a lui Beethoven, in 1827.

In muzeu nu este permis sa faci poze, dar pentru pictura asta am riscat. Si, marturisesc, nu-mi pare deloc rau.

La cateva zeci de metri distanta se afla casa lui Richard Wagner.

A fost construita special pentru el, de regele Ludovic al II-lea al Bavariei, sub protectia caruia s-a aflat incepand din anul 1864. Deloc intamplator, in fata intrarii principale se afla bustul acestuia din urma.

Momentan este inchisa pentru renovare si restaurare, iar redeschiderea e preconizata abia in 2013. Dar am vizitat-o de doua ori si, ascultand in fundal muzica wagneriana, am contemplat pianul pe care a compus “Lohengrin”. Camerele in care a locuit. Sutele, de data asta, de obiecte personale ramase (muzeul e mult mai mare decat cel al socrului sau). Zeci de costume folosite in operele sale. Sala unde se organizau auditii si concerte private. Fotografii, scrisori, pagini de ziar din presa vremii, afise. Este, cu adevarat, o calatorie in timp.

In spatele casei se afla mormantul lor. Al lui Richard Wagner si al Cosimei. A fost dorinta lui sa fie inhumat in curtea casei careia el insusi i-a dat numele (Wahnfried), unde si-a gasit linistea, unde a fost atat de prolific in ceea ce priveste compozitia si unde a iubit.

La cativa kilometri departare, pe un deal, se afla Opera Richard Wagner. Construita pentru el, pentru a avea unde sa-si tina spectacolele - unele dintre ele (ma refer la cele de opera) presupun decoruri foarte complexe - dupa indicatiile sale exprese (pentru o cat mai buna calitate acustica) si cu fonduri donate integral de acelasi rege Ludovic al II-lea.

Practic vorbind, cladirea este nefunctionala 11 luni pe an. Nu se dau spectacole. Dar in fiecare an, in luna august, intreaga lume e cu ochii pe ce se intampla aici. Se intampla festivalul Richard Wagner, un eveniment de amploare si la fel de exclusivist precum concertul de Anul Nou de la Viena. E un (alt) vis al meu sa ajung acolo.

(Initial, imi propusesem sa vorbesc intr-un singur post despre tot ce inseamna Bayreuth, dar acum realizez ca ar iesi o supa alambicata. Wagner si Liszt merita un material separat. Asadar, in urmatorul post va arat gradini, una din cele mai frumoase cladiri in stil baroc din Europa, parcuri si o terasa superba. Si cine stie, poate ajungem sa bem o bere impreuna pe-aici) :)