Agonia unei clinici

Clinica din Bayreuth, oraşul unde locuiesc, este una dintre cele mai mari din regiune, iar standardele sale se apropie de cele ale unei clinici universitare. Pe lângă asta, şi-a construit şi reputaţia unui excelent centru de diagnosticare şi tratare a cancerului mamar, paciente din toată ţara preferând să se interneze aici pentru intervenţii chirurgicale şi tratament. 

Numai că - aspect surprinzător pentru mine, în naivitatea mea de copil crescut în fostul bloc comunist - afară era vopsit gardul, iar leopardul dinăuntru îşi făcea de cap. Instalat în anul 2008 în funcţia de manager, directorul Roland Ranftl conducea clinica sub lozinca "totul pentru binele pacienţilor". Dar asta numai de ochii lumii. Realitatea era că singurul aspect care-l preocupa cu adevărat era să obţină profit, ceea ce a şi reuşit. Numai că în detrimentul personalului clinicii şi, in extenso, a pacienţilor. 

În ceea ce mă priveşte, n-am avut ghinionul de-a fi pacient al clinicii. Am trecut de două ori pe-acolo - odată în 2009 pentru un RMN şi-a doua oară acum câteva luni, în martie, pentru un control ortopedic. În ambele dăţi am fost mulţumită de felul în care au decurs lucrurile şi de cum am fost abordată. Citind presa în ultimele săptămâni, concluzionez că am avut noroc. Pe de altă parte, tot în 2009 am petrecut două luni la ei, ca practicant în departamentul de Relaţii Publice. O experienţă foarte frumoasă, de care-mi voi aminti mereu cu plăcere. N-am prins eu prea multe informaţii din "inside", însă tot am aflat că ziarul local ("Nordbayerischer Kurier") era foarte critic faţă de clinică, punea mereu întrebări incomode şi se lansa frecvent în diatribe la adresa directorului.

Nu fără motive, după cum arată întâmplările din ultimele săptămâni. Pe parcursul anilor, problemele şi nemulţumirile s-au înmulţit şi agravat, iar managerul nu a mişcat un deget pentru a îndrepta lucrurile, deşi era la curent cu tot ce se întâmplă. Patru dintre secţii (Ginecologie, Urgenţe, Neonatologie şi Terapie Intensivă) au prea puţin personal, şi în ciuda repetatelor sesizări ale şefilor de secţie, Ranftl a refuzat să facă noi angajări. Suprasolicitarea şi sutele de ore suplimentare şi-au spus cuvântul, iar pe fondul stresului şi oboselii, angajaţii au început să facă greşeli. 

Unele dintre ele, fatale. Astfel, patru nou-născuţi nu au fost trataţi corespunzător, iar unul dintre ei a murit. Ceilalţi trei nu vor fi niciodată oameni normali. În această perioadă se desfăşoară o anchetă - poliţia a descins la clinică şi a ridicat fişele copiilor, care urmează să fie analizate de o comisie pentru a se stabili ce s-a întâmplat cu adevărat. De asemenea, o tânără de 19 ani a murit după ce medicul de gardă a trimis-o la Ortopedie pentru nişte dureri de spate, dureri care de fapt proveneau de la un anevrism. I s-a făcut o radiografie, dar nu era niciun specialist disponibil pentru a o interpreta. Neurologul a văzut-o abia dimineaţă. A pus diagnosticul corect, dar pentru pacientă a fost prea târziu.

Erorile medicale nu sunt singura problemă a clinicii. Asupra uneia din secţiile de Terapie Intensivă (sunt două, fiecare cu câte 16 paturi) planează suspiciunea că pacienţii ar fi ţinuţi prea mult timp în comă indusă (sumele achitate de casa de asigurări pentru astfel de cazuri sunt enorme). Responsabilul secţiei respective neagă acest lucru, deşi evidenţa arată că intervalul în care bolnavii sunt ţinuţi în comă indusă este dublu în secţia lui, comparativ cu secţia cealaltă. În acelaşi timp, şeful celeilalte secţii susţine că i s-a cerut să ţină pacienţii mai mult timp în comă indusă, deşi asta le pune în pericol şansele de recuperare şi chiar viaţa.

Dotările specifice lasă şi ele de dorit; mesele de operaţie sunt model vechi şi de asemenea foarte uzate. S-a ajuns la situaţii când pacientul operat a căzut pur şi simplu de pe masă. Bineînţeles că managerul ştia, dar a refuzat să investească în aparatură şi instalaţii moderne. Aceasta a fost una dintre cauzele care-au contribuit la un renume prost al clinicii. Acum doi ani s-a scris intens în presă despre faptul că nu se putea găsi un succesor pentru şeful clinicii de Ginecologie, care urma să iasă la pensie. Pe lista scurtă fuseseră 18 medici, toţi cu un CV impresionant, referinţe bune şi experienţă în conducerea unei secţii. Niciunul nu a preluat postul; unul dintre ei acceptase, fusese deja prezentat oficial ca fiind viitorul şef de la Ginecologie, pentru ca apoi să se retragă invocând motive de ordin privat. Motivele acestea, spun unele voci din clinică, ar fi fost legate de nişte discuţii cu personalul. Ce-a aflat l-a determinat să renunţe la post. 

Până la urmă au angajat totuşi pe cineva, un doctor care-n interval de câteva săptămâni a comis atâtea greşeli în operaţii, încât jumătate dintre pacientele operate de el au avut nevoie de încă o intervenţie. Respectivul cârpaci a dispărut pur şi simplu din clinică, numai cu două săptămâni înainte de încheierea perioadei de probă. Apoi, la începutul acestui an, au găsit pe altcineva, care pare să fie un medic bun. Dar nici el nu poate face minuni, apropo de personalul insuficient. 

Toate aceste probleme au fost relatate detaliat în ediţia din 4 august a revistei săptămânale "Der Spiegel" şi, în final, consiliul de administraţie al clinicii a luat atitudine. Deşi cam târziu, dar în fine, mai bine decât deloc. Au avut loc două şedinţe-maraton, fiecare durând ore în şir, la care au luat parte atât directorul Ranftl, cât şi şefii tuturor secţiilor. Deloc surprinzător, directorul a fost demis. Mă rog, exprimarea a fost ceva mai diplomată ("se va rezilia contractul pe cale amiabilă"), dar adevărul e că l-au dat afară. Pe bună dreptate, de altfel. Este cel care n-a arătat niciun interes pentru angajaţii săi, condiţiile de muncă sau pacienţi, interesându-l numai să scoată bani.

Momentan conducerea e asigurată de un interimat, urmând ca în viitor să fie doi manageri cu responsabilităţi şi drepturi egale: un economist (ceea ce este şi Ranftl) şi un specialist în economie medicală - există ramura asta în Germania, astfel încât grija pentru pacienţi şi productivitatea clinicii să se întâlnească la jumătatea drumului. Se vor angaja oameni, se vor face investiţii acolo unde e nevoie. Problemele de la Neonatologie şi de la Terapie Intensivă sunt investigate de o comisie externă. Reputaţia clinicii trebuie să fie restabilită, pentru ca oamenii să-şi recapete încrederea - ceea ce probabil că se va întâmpla, dar vor fi necesari ani de zile.

La finalul acestui (lung) articol, pot să vă spun că nici mie nu mi-e foarte clar de ce l-am scris. Ştiu doar că am simţit nevoia să împărtăşesc asta. Probabil pentru că am fost extrem de surprinsă că aici se poate întâmpla aşa ceva. Da, cred că sunt foarte naivă, cum ziceam şi la început.