duminică, 24 august 2014

De la Mitsubishi Trium la iPhone 5s


Înainte să intru propriu-zis în subiectul acestui post, trebuie să vă spun despre mine că nu sunt ceea ce s-ar putea numi o persoană pasionată de gadget-uri. Nici pe departe. Pentru mine, sculele trebuie să fie cât mai funcţionale şi uşor de folosit, dar atât. Nu ţin musai să am cutare şi cutare, nici cel mai nou model-de-cutare, nici să-l accesorizez pe eventualul cutare cu cine ştie ce.  Aşa sunt eu, mai de la ţară :))

Prin urmare, e lesne de înţeles că nu am debordat de entuziasm când, prin 2001, m-a cadorisit taică-meu cu primul telefon mobil. Mă descurcam foarte bine şi fără acest obiect, pe care o vreme l-am considerat doar o povară: trebuia să am grijă de el, să plătesc abonamentul şi capac la asta, acum puteam fi găsită oricând şi oriunde. Aspect care nu mă entuziasma din cale-afară.

Era un Mitsubishi Trium care nici nu mi-a plăcut, nici nu mi-a displăcut; pur şi simplu mi-a fost indiferent ca telefon în sine. V-am zis că mă lăsau rece gadget-urile. L-am avut vreo doi ani şi jumătate şi regret s-o spun, n-am nicio amintire legată de el - alta decât faptul că simpla lui existenţă mă enerva, din motivele menţionate mai sus. 


Când am împlinit 23 de ani am primit, tot de la tata, un Alcatel One Touch Easy. De ăsta m-am bucurat întrucâtva, pe de o parte pentru că Trium-ul începuse să tuşească tot mai tare (nu mai rezista bateria nici măcar o zi, în condiţiile în care vorbeam destul de puţin), şi pe de altă parte pentru că, nah, începusem să am nevoie de celular şi măcar să am unul de care să mă pot servi fără să mă tem că se descarcă în mijlocul vreunei discuţii.


Culmea, exact la fel a păţit şi Alcatel-ul - vreun an şi jumătate mai târziu, nu mai puteam vorbi nici măcar o jumătate de oră fără să se închidă. Aşa, pur şi simplu, cu toate că bateria era încărcată. Nu făcea asta mereu, dar când se întâmpla era al naibii de frustrant. Asta cu atât mai mult cu cât mă angajasem la Mediafax ca reporter de teren şi când aveam de transmis ştiri în redacţie, poftim de transmite dacă ai cu ce... 

Era momentul pentru o schimbare, aşa că-n noiembrie 2004 am luat taurul de coarne şi mi-am cumpărat, în rate, un Nokia 3410. Culoarea oului de raţă :))


Ăsta a fost un telefon zdravăn şi serios, care nu mi-a creat niciun fel de probleme. Uşor de folosit, cu meniu prietenos şi ţinea bateria de mă plictiseam eu :))  La o adică, ar avea multe de povestit. Am vorbit zeci, dacă nu chiar sute de ore cu viitorul (pe-atunci) soţ, am pus la cale nenumărate interviuri şi materiale de presă, unele dintre ele de neuitat. 

Am renunţat la el când am primit de la încă-viitorul-soţ un Sony Ericsson 630i, de care-mi aduc aminte că am fost fascinată. Primul meu telefon cu display colorat. Ok, trebuie să admit că asta a fost destul de "wow" chiar şi pentru blazata de mine :))

 

L-am avut destul de mult timp şi pe-ăsta, să tot fi fost vreo 3 ani, cred. Era foarte comod şi deloc dătător de dureri de cap. Nu mai ţin minte de ce l-am schimbat, dar când am făcut-o am rămas la aceeaşi marcă, fiindcă mi se părea că are unul dintre cele mai "user-friendly" meniuri existente (mai cercetasem şi alte mărci). Următorul telefon a fost un Sony Ericsson k800i, varianta pe negru.


Meh. N-a fost mare scofală, de fapt nici nu-mi amintesc dacă, în afara unui display ceva mai mare, mai era vreo diferenţă pozitivă între el şi 630i-ul dinainte. Zic "pozitivă", pentru că o diferenţă negativă cu siguranţă era: bateria ţinea enervant de puţin. Mă agasa destul de tare aspectul, aşa că n-a făcut mulţi purici la mine. Mă gândeam de ceva timp să-l schimb, dar jupânul mi-a luat-o înainte şi, la împlinirea a 31 de ani, mi-a făcut cadou un Sony Ericsson xPeria arc S.


Telefonul ăsta, deşi cel mai performant dintre toate pe care le avusesem până atunci, nu mi s-a lipit deloc de suflet. N-aş şti să spun exact ce mi-a căşunat pe el, dar nu mi-a "spus" nimic şi pace. De făcut treaba cu el mi-am făcut-o, dar nu mai mult de atât. Nu m-am preocupat să-l personalizez, să-mi pun muzică pe el, să caut wallpaper-uri noi şamd. Nu m-a interesat, pur şi simplu. 
Am crezut că de vină o fi cunoscuta mea lipsă de entuziasm pentru gadget-uri în general şi telefoane în special, dar când omul şi-a cumpărat iPhone în 2012, ceva s-a întâmplat şi un declic a avut loc. Mi-a plăcut ca niciun alt telefon de până atunci. Mi se părea desăvârşit şi-mi tot plimbam degetele pe muchiile argintii şi perfect netede, fiind eu însămi uimită de cât de mult poate să mă încânte.

Am ştiut atunci că următorul telefon, când o fi să fie, va fi un iPhone. Nu-mi doream niciun alt model de telefon, nici dacă ar fi fost proiectat să pregătească doradă în crustă de sare (una dintre marile mele iubiri gastronomice). No, Sir. It's iPhone or nothing.

Prilejul s-a ivit recent, când omul şi-a prelungit abonamentul. Compania de telefonie i-a oferit posibilitatea de-a achiziţiona un iPhone 5s la jumătate din preţul normal. Incredibil, nu? Aşa am zis şi noi şi până a primit detaliile pe mail am crezut că e o neînţelegere din categoria "too good to be true". Dar n-a fost cazul, totul e aşa cum i-a spus agentul de la Hotline.

Drept pentru care, începând de alaltăieri, sunt posesoarea unui iPhone 5s gold. Gold, pentru că aşa am vrut eu. Şi adevărul e că nu-i auriu din ăla de-ţi strepezeşte ochii, ci aş spune că are mai degrabă nuanţa şampaniei. 


Comportamentul meu e destul de infantil, bănuiesc, dar adevărul e că la soare mă pot uita, dar la el ba :)) Îmi place foarte mult şi-mi incită curiozitatea. Spre deosebire de oricare altul dintre telefoanele de până acum, abia aştept să-l personalizez, să-mi pun muzică pe el, să-l fac să fie cu adevărat iPhone-ul meu. 

Voi mai ţineţi minte care-a fost primul vostru telefon?

18 comentarii:

Anonim spunea...

Stiu, da.Primul meu telefon a fost un Bosch negru, in 1999.A fost al tatalui meu si mi-a fost tare drag.Stilul "caramida", avea la sonerie o fluieratura.Nu mai stiu in cat timp si-a dat obstescul sfarsit, nu mai auzeam interlocutorul, a luat calea unui sertar dar numarul de telefon de vodafone il am si acum ( este usor si simpatic ).Apoi a urmat...un Trium, da, pe ala l-am folosit pana I-au cazut cateva taste.A urmat un Sagem mic, argintiu, l-am scapat in zapada si dus a fost (conduc cu telefonul pe picioare si cand am coborat, am uitat de el).Ei, de-aici nu mai stiu.Fiica-mea spune ca a urmat ceva Nokia, incredibil, nu mai stiu.Chiar sunt curioasa, cand o sa merg in tara o sa caut in sertarul cu telefoane vechi (e ok, amuza-te linistita).Acuma am un S4 de care mi-e drag desi nu prea ma atasez de chestii de gen.
Maine-i luni? O saptamana linistita sa avem, sa ne citim cu bine!
Te pup,
Carmen

Greta spunea...

Ahaaaa, Carmen, deci împărtăşim experienţa Trium-ului :)) Şi poate a Nokiei, cine ştie ;)) Chestiunea cu sertarul telefoanelor vechi mi se pare foarte romantică dacă stau să mă gândesc, s-ar putea scrie o povestire drăguţă pornind de la asta...
O săptămână excelentă îţi doresc! :)

Anonim spunea...

Ce subiect frumooos si nostalgic :) Primul meu telefon a fost un Motorola M3288, achizitionat cu multi bani si uitat intr-un taxi la mai putin de doua saptamini dupa ce l-am luat :((( a fost o relatie scurta dar intensa, iar despartirea brusca a durut rrrau :)) Apoi, pentru o scurta perioada am avut un Bosch de serviciu cu care nu m-am inteles deloc si m-am intors la un alt Motorola, de data asta C520. Am avut si un Trium, dar parca avea clapeta. Lista e lunga, poate o sa o "scot" la lumina vreodata :)
Saptamina frumoasa mai departe!
xoxo
Crista

Greta spunea...

Aşadar clubul fostelor posesoare de Trium se măreşte :)))
Un aspect interesant: despre Bosch ţin minte că am mai auzit pe vremuri şi pe alţii că nu sunt mulţumiţi.
Săptămână faină şi ţie, Crista :) Apropo, sper că ai parte de vreme mai frumoasă decât mine. Proudly (vorbă să fie) raportez că aici de vreo câteva zile o ţine doar în 10 grade, ploaie şi vânt. De-a dreptul sublim.

Carmen spunea...

Ericsson GH 377, urmat la vreo luna jumate de Ericsson 388.
De-atunci am schimbat mobilul, la fiecare 6 luni, pentru ca eu sunt indragostita de gadget-uri. Vreau de toate, calculatoare, telefoane si tablete si smartwatch-uri si tot ce se mai poate numi device, din pura placere. Singurele telefoane care nu m-au atras niciodata au fost Nokia. Nici n-am avut, pentru ca mi se pareau extrem de simple. Provocarea, adica sa-mi prind urechile in menu, cel putin doua zile, sa-l gadil, sa-l descopar, nu exista.
Acum am un Samsung S5, insotit de Gear Neo 2 si imi plac atat de mult, ca-mi vine sa le pup! :))
Daca Samsung nu schimba sistemul operativ, pe modelele viitoare, raman cu ei. Daca trec de la Andoid la Tizen, cum se zvoneste in luma geek, adio si-un praz verde, ma orientez spre altceva.

Anonim spunea...

Primul meu telefon are legatura cu prima iubire. L-am primit de la taica-meu (observati ca tatii daruiesc telefoane?), renuntasem la fix si daca se intampla ceva, puteau sa dea de mine. Nu prea sunam, dadeam mai mult mesaje. Eram aeriana, nu stiam de extraoptiuni si sute de minute. Se albastrea cand primeam mesaj si imi sarea inima din loc, nu stiam daca e de bine sau de rau.:))

Credeam ca o sa avem o relatie pe viata, era extrem de simplu. Eu defilam cu telefonul asta primitiv in timp ce "iubi" avea nokia n95.

domino

Anonim spunea...

am uitat sa spune ca e vorba de un motorola c115

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ru/9/98/Motorola_C115_life.jpg

domino

Greta spunea...

Soro, uite un domeniu unde nu suntem suflete-pereche :)) Eu după 6 luni abia sunt familiarizată cu întreg meniul şi tu schimbi telefonul? Care m-ai trădat, o Angel radios!
Cât despre sistemul operativ şi alte minuni, vorba unei cunoştinţe comune: trebuie să te citesc cu DEX-ul deschis lângă mine :D

Greta spunea...

Domino, excelentă observaţia referitoare la taţi ;)) şi cred că asta nu-i deloc întâmplător: urmăreau să ne ţină pe-aproape şi să ştie pe unde umblăm şi ce facem :)))
Altminteri, I feel you, nici eu nu ştiam de extraopţiuni, sau de profil personalizat în funcţie de ceea ce te interesează (ca de pildă să ai mai multe minute în reţea, sau să poţi da mai multe sms-uri şamd. Nici nu vreau să mă gândesc câţi bani am aruncat pe fereastră :))

Anonim spunea...

eu stiu. cate 4 euro de fiecare data, noroc ca mesajele erau 0,07 centi. Acum ca ma uit la toate caramizile astea, Doamne, cate inovatii si minuni. Eu folosesc si in prezent aceleasi chestii: net, mesaje (mai putin), sa sun. Atat. Si daca mai fac o poza. De altfel, se vede ce performant e atunci cand "sughi" pe net:))

domino

Anonim spunea...

Si inca ceva.. Se dadeau multe beep-uri, ceea ce acum nu stiu daca mai face careva:D, din fericire.

Greta spunea...

Aici ne-am găsit :))) Nici eu nu folosesc telefonul decât pentru funcţiile de bază. De fapt, acum că mă gândesc, eu nici pentru net nu prea-l folosesc, poate doar de-acum cu iPhone-ul, dar nu sunt deloc sigură.

Acrobata spunea...

Si la noi tot poezie... ploaie, vint, grade putine ...Ce toamna frumoasa-i vara asta!

Acrobata spunea...

Nu numai beep-uri, eu imi amintesc ca primele 3 secunde erau gratis, asa ca ajunsesem campioni la vorba-viteza.

Greta spunea...

Aud că la fel şi prin Cehia, ce-o fi având vremea asta, frate? Ok, pricep, vine toamna... (adică a venit deja), dar asta e deja vreme de-nceput de noiembrie :D

Anonim spunea...

Erau gratis? Eu de ce am aflat abia acum?:)) Acum am 4500 de minute, cu cine sa vorbesc atat?:))
domino

Anonim spunea...

Ma bucur ca am citit articolul tau, pentru ca mi-ai readus in minte amintiri frumoase cu unele telefoane avute. Primul meu telefon l-am avut in 2004, cand sotul a primit un telefon de serviciu, ca sa fie egalitate intre noi mi-a cumparat si mie unul la fel, un Nokia 3410. M-am bucurat sa revad imaginea telefonului la tine pe blog. Telefonul acesta l-am iubit foarte mult, reprezenta contactul meu cu lumea, in special familia mea plecata din tara. La randul meu cand am plecat din tara, am daruit acest telefon celei mai bune prietene, undeva in 2006. Pot sa iti spun ca l-a pastrat foarte multi ani, de fiecare data cand ne reintalneam imi arata telefonul dat. Urmatorul telefon a fost Nokia 3120, nu imi amintesc multe despre el, doar ca l-am daruit fetei care imi aducea lapte de vaca, aproape in fiecare dimineata. Urmatorul a fost LG F2400 cu clapa, mi-a placut foarte mult, plus ca am avut primele mele poze color. Pe acesta l-am daruit cu mult drag, surorii mele, dar nu l-a pretuit prea mult, stiu ca la un an dupa aceia l-am vazut aruncat intr-un raft de la sifonier. Urmatorul telefon a fost Nokia 85, cumparat de sot chiar de ziua mea. Am fost super incantata, deja prinsesem gust la telefoane, plus ca acesta era performant pt 2008. Pe acesta mi l-a furat, pentru ca am lasat geanta in masina, asa ca m-am ales cu geamul spart la masina si geanta luata. Urmatorul telefon a fost Nokia E55, foarte finut, dar totodata s-a stricat foarte repede, este singurul telefon pe care l-am aruncat. Urmatorul telefon a fost un Samsung Galaxy 4S, un telefon super inteligent, acesta l-am daruit aceleiasi surori, despre care am vorbit mai sus. Tin minte ca l-am trimis prin posta fara confirmare de primire, am avut un noroc chior cu el, pentru ca sora tocmai se intorcea de la piata, cand postasul iesea din scara blocului. Telefonul l-a gasit pe cutia postala, inca ma mai minunez cum de l-a gasit. De un an si 8 luni, am un iphone S4-alb, este foarte bun, mi-am descarcat foarte multe aplicatii, in special cele cu care poti comunica prin wifi. Sa stapanesti sanatoasa telefonul si sa te bucuri de el, imi place culoarea care o are. S.

Greta spunea...

Mi se pare fascinant felul în care telefoanele mobile avute până acum pot constitui un fel de borne kilometrice pe traseul vieţii noastre... :)

Mi-a plăcut foarte mult să citesc povestiri despre telefoane de demult :) Mulţumesc pentru urare! :)