Continuăm astăzi cu partea a doua (şi ultima) a articolului "17 lucruri care se schimbă pentru totdeauna atunci când locuieşti în străinătate", care prezintă părerea mea faţă de punctul de vedere exprimat în textul de aici.
Punct de vedere pe care, după cum rezultă din primul articol pe care l-am scris pe temă, nu-l împărtăşesc decât parţial. Să vedem cum stau lucrurile mai departe.
10) Devii turist în propriul tău oraş.
Cunoaşteţi materialul acela care circulă pe Facebook cu "273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte de-a pleca din România"? Eu n-am bifat nici a zecea parte din ele, recunosc. Pe de altă parte, nici Bayreuth nu pot spune că-l ştiu complet, deşi este un oraş destul de mic. Prin urmare, continuu să-l descopăr, de multe ori întâmplător. Aşa că, da, se poate spune despre mine că sunt turistă în oraşul în care locuiesc de aproape 7 ani.
11) Înveţi să ai răbdare şi să ceri ajutor.
Prima parte nu mi se aplică. Anii în care a trebuit să aştept (stai să învăţ limba, stai să-mi iau permis de muncă, stai că e criză) n-au făcut decât să-mi tocească răbdarea oricum şubredă. Eu vreau ca tot ceea ce-mi doresc să se întâmple cât mai repede, azi... imediat.... acum :)) Cât despre cerutul ajutorului, jein, cum zic nemţii (de la "ja" şi "nein", adică şi da, şi nu). Cer ajutorul, dar nu oricui şi numai atunci când cu adevărat simt că singură n-o scot la capăt.
12) Timpul se măsoară în momente mici şi plăcute.
Parţial, da. O cană de ceai de lavandă, un DVD cu Zubin sau un episod din seria "Poirot", cafeaua băută la ora 11 în pat în tovărăşia unei cărţi bune, o "sesiune de chat" pe Skype cu prietenele şi exemplele ar putea continua. Numai că n-aş lega asta neapărat de emigrare; poate cel mult de o anumită relaxare pe care am dobândit-o.
13) Nostalgia te loveşte când te aştepţi mai puţin.
Da. Însă n-are nicio legătură cu faptul că am plecat din România. Ştiu că unora dintre cei plecaţi le este dor de mâncărurile româneşti; mi-a fost şi mie, dar am depăşit momentul. Pot bucătări aici şi mici (găsesc la magazinul rusesc pastă de mici proaspătă şi foarte bună), şi sarmale (tot la ruşi găsesc, mai ales în preajma Crăciunului şi Paştelui, varză de sarmale) şi borş. M-aş putea gândi şi la zacuscă, dar cică e o dovadă de inteligenţă să ne recunoaştem limitele :))
14) Nu contează atât de mult unde, ci mai ales când şi cum.
De acord. Asta e un fel de "omul potrivit, în momentul potrivit". O conjunctură favorabilă poate rezolva probleme care păreau insurmontabile. Ni s-a întâmplat şi nouă. Dar nici pe asta n-aş pune-o exclusiv pe seama emigrării.
15) Te schimbi în totalitate.
Într-adevăr. Nu cred că-mi mai aduc aminte cum eram înainte de-a pleca (în afară de "foarte naivă", ceea ce cu siguranţă eram). Aş spune că imatură în multe privinţe, deşi aveam 27 de ani. Dar pâinea străinătăţii, aşa amară cum poate fi ea uneori, schimbă de multe ori din temelii o persoană.
16) Toată casa ta încape într-o valiză.
Să fim serioşi, nu chiar :)) Asta nu era valabil nici când m-am mutat aici, cu atât mai puţin acum. Nu spun că valiza aia ar trebui să fie de dimensiunile unui container cargo (deşi, hmm... :D), dar cu siguranţă nu se poate vorbi de-o valiză obişnuită în cazul meu. (Acum mă gândesc la posibilitatea ca articolul să fi fost scris de un bărbat, deşi e semnat de o anume Angie. Însă nu-mi imaginez ce femeie ar spune că toată casa ei încape într-o valiză. Dacă există, merită o decoraţie).
17) Dacă ai plecat, vei fi mereu dornic să descoperi locuri noi.
Adevărul este că de unde stau acum, de pildă, e mult mai uşor de ajuns în diferite puncte din Europa (nemaivorbind de Germania) decât din România. Şi da, mă caracterizează ceea ce s-ar putea numi dorul de ducă. Îmi place enorm să călătoresc, să văd, să iau cu mine imagini, locuri, peisaje şi poveşti.
În final, concluzia (mea) este cea exprimată în imaginea de mai sus. Pentru fiecare, acasă este acolo unde îi este inima. Şi, chiar dacă sună dulceag, ţin s-o spun şi formulat altfel: pentru mine, acasă este acolo unde se află soţul meu.
Postări
2 comentarii:
Destul de greu...poate ca voi reusi sa acopar cele 17 puncte dupa mai multi ani de trait in USA...deocamdata, pot spune ca nu mi-e dor de Romania absolut deloc (stiu exact cum e sa traiesti acolo), dar imi este de dor de familie si prieteni. Aici, imi e greu sa trec de bariera lingvistica (nu ma refer la engleza conversationala) si mentalitate (habar nu am ce si cum gandesc oamenii astia). In schimb, ma bucur de apa calda a oceanului, de nisipul fin si curat, am invatat sa iubesc din nou zilele cu soare, imi place si ploaia torentiala (doar sa nu fiu la volan).
Adina, ce oftat am slobozit când am auzit de ocean şi nisip... :) Marea e o veche iubire a mea, şi n-am acces la ea atât de des pe cât mi-aş dori.
Cât despre cele 17 puncte, nu-ţi propune să le acoperi. Nici eu nu mă regăsesc în toate - în unele da, în altele parţial, în altele deloc. Experienţa diferă de la un individ la altul, de asta e cu atât mai interesant :)
Trimiteți un comentariu