"Boardwalk Empire" - un final scos din pălărie

SPOILER ALERT!!!

(Dacă aţi urmărit serialul şi n-aţi văzut încă ultimul episod, închideţi pagina asta chiar acum. Pe de altă parte, dacă tot aţi ajuns atât de departe, luaţi de vă uitaţi şi la ultimul episod, ca să chibiţăm împreună, eventual).

Aşa. Trebuie să încep prin a spune că întreg sezonul al cincilea (şi ultimul) al serialului "Boardwalk Empire" mi s-a părut un fel de peltea de corcoduşe. Acţiunea a trenat, personajele-cheie n-au făcut mai nimic episoade întregi, pentru ca apoi ultimele trei episoade să fie thrillere în toată puterea cuvântului (van Alden moare după ce un glonte realmente îi spulberă jumătate de cap, Mickey moare, Chalkie moare, dr. Narcisse moare, Gillian asistă la nişte acte de barbarie în sanatoriul unde e internată), iar în timpul ăsta Nucky....

Chiar aşa, ce face Nucky? Nucleul în jurul căruia gravitează cea mai mare parte a acţiunii? Pendulează între prezent şi trecut, aia face. Şi pendulează cam degeaba, dacă mă-ntrebaţi pe mine. N-am înţeles rostul flash back-urile din copilăria şi tinereţea lui Nucky. Treaba asta n-a prea avut niciun rol în desfăşurarea acţiunii, a fost o umplutură fără sare şi piper. Chiar n-aveam nevoie să ştiu cum de-a răzbit el pe scara socială, în tot cazul nu mai aveam ce face cu informaţia asta la final de serial. 

Exceptând soarta lui Nucky, serialul a respectat în mare parte realitatea. Al Capone a intrat la închisoare pentru evaziune fiscală (singurul delict pentru care l-au putut condamna), Joe Masseria a murit, Lucky Luciano a pus bazele crimei organizate în Statele Unite, Meyer Lansky a supravieţuit şi i-a fost alături.

Destinul lui Nucky din film se deosebeşte însă de realitate; probabil că adevărul ar fi fost prea banal. Adevăratul trezorier al oraşului Atlantic City, pe numele său Nucky Johnson, a murit în 1968 din cauze naturale. Personajul interpretat de Steve Buscemi dă impresia, până în ultima clipă, că a ieşit învingător. A supravieţuit mai multor atentate, a făcut nişte speculaţii la bursă din care a câştigat peste două milioane de dolari, iar soţia pare dispusă la o reconciliere.

Ultimele minute ale serialului au salvat un sezon altminteri banal. Momentul în care tânărul pe care Nucky îl cunoscuse sub denumirea de Joe Harper se deconspiră a fi Tommy Darmody, fiul lui Jack, reprezintă punctul culminant şi poate fi comparat cu iepurele scos de magician din joben, care izbuteşte să recâştige atenţia publicului.

În acel moment, finalul e uşor de anticipat. Nucky moare de mâna celui pe care, cu ani în urmă, l-a lăsat orfan. Parcă mi-a părut rău. Aşa ticălos cum a fost de multe ori, a fost mai puţin nemernic decât alţii. A făcut şi bine, a şi iertat (pe fratele lui, de exemplu, care-l trădase de două ori). Şi mi-ar fi plăcut ca serialul să se încheie cu el dansând cu Margaret. Dar n-ar fi fost un final moralist şi politically correct, aşa cum, se ştie, le place americanilor.

Metaforele din ultimul episod m-au lăsat rece. "Boardwalk Empire" a fost un serial inspirat din realitate, de multe ori cu scene dure, deci aici era cu "să tăiem crapul" (cut the crap, dar mă amuză traducerea din topor), nu cu "să suspinăm, să ne amintim din trecut şi să fim profunzi cu figuri de stil". Momentele de introspecţie şi viziunea din momentul morţii sunt din alt film şi nu-şi au locul. Părerea mea, hâc.

Concluzionând, cred că un foarte bun rezumat al acestui ultim sezon aparţine unui comentator de pe Facebook: "they're dead". Word! :))