In other exciting news... (IV)

1) Nu credeam să se întâmple prea curând, însă am descoperit o carte care mă ”decuplează” complet de la lumea exterioară. O carte al cărei autor trăiește sub escorta poliției de aproape nouă ani, deoarece viața îi este în pericol.  M-a făcut prizonieră, mă transpune în universul ei de cum o deschid, mă domină și îmi stăpânește gândurile, deși mă înspăimântă ca nicio alta de până acum.

Este o carte de-un realism înfiorător, care povestește niște orori pe care le-am atribui unor scenariști sadici, dar care sunt reale și se întâmplă în zilele noastre, foarte aproape de noi. O lume în care viața unui om nu valorează nici măcar cât glonțul cu care va fi ucis. Lumea adevărată a Camorrei, mafia napoletană.

”Gomorra”, de Roberto Saviano. 

2) În altă ordine de idei, să vă zic: am scăpat de Viezurele Corporatist :D De tot, de-a binelea, complet și definitiv. Cum de s-a putut petrece una ca asta, v-ați întreba. Cel mai pisălog om de care-am avut ghinionul să dau până acum, mai insistent decât toți martorii lui Iehova și MLM-iștii la un loc. Ei bine, concursul de împrejurări nu a fost unul tocmai fericit: unul dintre principalii noștri supplier-i a reziliat contractul cu noi, drept pentru care compania s-a pomenit cu o ”gaură” financiară de proporții. Taie de ici, taie de dincolo, redistribuie oamenii, unii dintre ei au fost concediați pe motiv de încetarea activității, în sfârșit... multe probleme și dureri de cap masive.

În condițiile astea, ultimul lucru pe care-ar mai fi fost managerii dispuși să arunce banii erau prostiile Viezurelui și închipuirile lui de ”facem lumea mai bună”. Drept pentru care i-au închis robinetul, iar Viezurele am înțeles că și-a dat demisia. Se duce să facă lumea mai bună în altă parte, de asta sunt convinsă. Bine c-am scăpat de el, că mă enervase cumplit cu ultima lui găselniță (proiect de ”curățenie în departamentul dumneavoastră”). Cu vreo două zile înainte de-a i se tăia macaroana venise la mine cu ”planul”, din care rezulta că trebuie să fac liste, să punctez, să bifez, să împicățez... Las' să împicățeze alții.

3) Dar de Porcușorul Vizionar vă mai aduceți aminte? Probabil nu, fiindcă a trecut aproape un an de când v-am povestit despre el. Iată ce s-a întâmplat după conferința aia interminabilă și aproape ilegal de ridicolă la care am fost obligați să participăm: am primit niște formulare tipizate, pe care-a trebuit să notăm cinci modalități prin care considerăm că ne-am putea îmbunătăți comunicarea și eficiența. Asta era parte din ”implementarea noilor principii de comunicare organizațională”, am citat. Nu vă povestesc ce-a fost la gura noastră și câte i-am zis de bine Porcușorului. N-am putut să ne fofilăm de la formularele alea, pentru că erau obligatorii și șefii ne-au hărțuit cu reminder-uri săptămâni în șir. În fine, am scrijelit ceva acolo și le-am dat, promițându-ni-se că vom primi ”feedback personalizat”. Uuuu, abia așteptam, nici nu mai puteam dormi de nerăbdare și emoție. Not. 

Zilele trecute, primesc un plic. ”Feedback-ul”, rânjește tipa care împarte corespondența. ”Și ce te hlizești așa”, mormăi eu, ”nu cumva ne cheamă iar la vreo conferință?” Neah, zice, ia și citește. Citesc și mă umflă râsul: Porcușorul se ia de mână cu Viezurele. Ca urmare a politicilor de austeritate necesare în condițiile actuale, mai-marii au scurtcircuitat ”programul de implementare”. Cu alte cuvinte, orvoar și Porcușorului cu principiile lui cu tot :)) Dar, dacă ținem neapărat să primim feedback la ce-am scris anul trecut în formulare, n-avem decât să solicităm o audiență la unul dintre manageri. Cum să nu, mă grăbesc :))

O curiozitate aveam: ce-a zis Musiu Șarl de ”feedback-ul” ăsta? Evident, anul trecut fusese și el nevoit să completeze un formular. Cunoscându-l cât de cât, îmi puteam închipui ce părere o fi avut despre eventuala programare la un manager. ”A mototolit scrisoarea și-a aruncat-o la coș, iar ce-a zis nu se poate reproduce” :))) Așa cum mi-am imaginat. Bravo, Musiu Șarl, nu ești definitiv pierdut în hățișurile corporatiste și vizionare :))