Tot hâțânându-mă pe Facebook zilele astea (fie vorba-ntre noi, nu doar zilele astea), m-au luat de ochi niște expresii. Sau mai bine să zic... niște exprimări. Că nu-s expresii în adevăratul sens al cuvântului, fiindcă termenii se potrivesc împreună la fel de bine ca bocancii militărești purtați cu rochie de seară. Mă rog, nu știu dacă asta a fost cea mai nimerită comparație, dar ați prins ideea.
Așa. Deci eu nu pricep ce-i cu exprimările care urmează. Sau de unde. Sau de ce.
- ”pupicei dulci”.
Lăsând la o parte diminutivul care mă strepezește acut, de ce-ar fi nevoie de adjectivul ăla diabetic? Cum altfel pot fi, ptiu, pupiceii, dacă nu dulci? Presupunând că ar avea vreun gust, adică. A mai pomenit cineva pupicei sărați? Piperați? Mentolați? Afumați? (asta chiar sună într-un fel :D).
- ”an nou sănătos”.
Pe-asta am văzut-o atât la aniversări, cât și de Revelion și niciodată n-am pătruns sensul ei abscons. Cum adică, an sănătos? Ce, a mai auzit careva de an gripat? Să-l trecem pe fructe și legume, dară. Să-l facem vegan, că tot e-n trend veganismul, ceva de speriat, nu alta.
- ”să trăiți cu numele” - asta e specifică zilelor onomastice și e încă una pe care n-am înțeles-o. Dacă ai un nume (sau două... sau, mai știi, chiar mai multe), nu poți decât să trăiești cu el(e). Ce altceva îți rămâne de făcut? Mă rog, tot e bine că n-a zis să trăiască numele. Și să fie sănătos.
- ”unghiuțe delicioase” - cred că astea sunt surori cu pupiceii de mai sus. Ce-i aia, unghiuțe delicioase? Le mâncăm cumva? Sunt crocante? Aperitiv la pupicei?
Apropo de numele multiple de care ziceam, am cunoscut cândva o tipă care avea patru prenume. Patru, din care unul era Onisia. Celelalte trei erau Elena Maria Magdalena. Și Onisia. Clar era o moștenire de familie, pentru că și taică-su avea tot patru prenume. Nu știu decât unul - Robert - și nu pot să-mi imaginez care-or fi fost celelalte, din moment ce-a botezat-o pe fii-sa Onisia.
Patru prenume, auzi. Cred că dacă o striga la catalog cu toate patru, avea timp să mai repete lecția o dată :))
Patru prenume, auzi. Cred că dacă o striga la catalog cu toate patru, avea timp să mai repete lecția o dată :))
Mă gândesc serios s-o reabilitez pe vechea mea prietenă, Penița Cârcotașă. Sărmana creatură, de patru ani e pe linie moartă...
Postări
4 comentarii:
pupicei dulci sa fie! :)))
Aaaa, aia cu dminutivele ma termina si pe mine! Eu nu prea folosesc diminutive, nici atunci cand vorbesc cu copii mici :). Dar ma surprind in olandeza ca-i copiez pe colegii mei sau pe vecinii mei, care au cel putin un diminutive intr-o propozitie de 5 cuvinte :))
Cu aromă de vanilie, neapărat :))
Nemții nu-s cu diminutivele, decât în mică măsură. Dar ăștia hiperbolizează aproape totul. Orice spanac la ei devine extraordinar, minunat, nemaipomenit, superb, fantastic șamd :))
Trimiteți un comentariu