Dialog conjugal despre cosmetice

Fără să fi făcut vreodată excese, sunt o femeie care se machiază. Nu mult: fond de ten, un spuf de pudră, creion maro de sprâncene (că-s prea deschise la culoare), contur de buze și ruj. La ochi nu mă fardez decât joia și primăvara, la ocazii speciale, când aplic un fard și rimel. Am ajuns la concluzia că n-o să fiu capabilă în viața asta să trasez o linie dreaptă cu eyeliner-ul. Între timp, le respect definitiv pe cele cărora le iese manevra. 

Așa. Dacă mă machiez, logica ne spune că trebuie să mă și demachiez, nu? O fac în fiecare seară, aplic și cremă de noapte, dimineață mă dau și cu o loțiune tonică înainte de cremuire, încă o cremă la ochi și basta.

Nu sună complicat, nu-i așa? Bun, acum că ne-am pus de acord asupra acestui aspect, permiteți-mi să-l introduc în scenă pe onor jupânul. El n-are nimic împotriva acestor preparative ale mele, dar nici nu le ia în serios așa cum s-ar cuveni având în vedere covârșitoarea lor importanță, care este :D

Acum câteva zile îmi făceam un inventar printre maglavaisuri, iar omul, vorba lui Ion Creangă, n-avea ce lucra.

- Ce fel de rujuri sunt astea?

- Rujuri normale, zic (ce-o vrea să spună cu asta, ”ce fel de rujuri sunt”. Doar n-o ști că există rujuri sidefate și mate?).

- Aha. Și sunt bune? 

- Păi.... da. Destul de bune și mărci relativ cunoscute, răspund cu indiferență.

- Care mărci adică?

De parcă dacă-i spun, o să le știe. Vezi să nu.

- Lancôme și Elizabeth Arden.

- Hmm. Și asta ce înseamnă? Sunt mai rezistente?

- Aproximativ, răspund pe un ton neutru.

- Cum adică, aproximativ? Deci nu rezistă mai mult ca altele? Atunci de ce-s mai grozave? Sunt hidratante?

El și întrebările lui logice. Îl ignor decent și continuu să pun chestii în ordine, cercetez, inventariez. Observă un creion roșu.

- Ăsta ce-i? Ahh, stai, nu-mi spune, că știu: e un corector!

(De la mine a deprins acest vocabular elevat). Mă uit la el cu înțelegere.

- Măi, omule. Cum să poată fi corector un creion ROȘU?

- Ah, da, chiar. Aaaa, știu: e contur de buze!

Na bravo. Îi dau notă de trecere și mă gândesc că mă lasă-n pace să mă joc liniștită. Ți-ai găsit. 

- Asta ce-i, pudră? Hm, nu cred că e pudră, că e roz. Ba nu, e-n patru culori. De ce e-n patru culori??

E contrariat. Rânjesc. Asta e pudra, apropo. Un fel de final touch care-mi lasă pomeții de un roz foarte discret, ca și cum ar fi fost atinși de ger. Nu e mare lucru, dar mie-mi place mult, mai ales că are și ușor efect matifiant, deci tonurile bej sunt foarte potrivite pentru zona T a feței.

- Creionul ăsta gros ce e?

Grrrmmmppffff.

- Iluminator pentru ochi.

- Și cum se folosește?

Explic. 

- Asta ce înseamnă, că fardul nu e suficient? De ce nu e suficient? Și te simți luminată după aia?

Aha, e și spiritual. 

- Cu tuburile astea ce-i?

A descoperit gloss-urile. Am vreo patru.

- Tot pentru buze? Aha. Dar de ce te-ai da cu gloss?

Nu onorez întrebarea cu un răspuns, da' nici el nu se lasă.

- Adică de ce într-o zi să te dai cu gloss și-n alta cu ruj? De ce să nu te dai mereu cu ruj? Sau cu gloss?

- Pentru variație, răspund resemnată. Știu ce urmează și nu mă înșel:

- Variație? Ce hobby mai aveți și voi, femeile...

Pleacă bodogănind ceva despre cum sprijinim noi marile firme de produse cosmetice și cum ne autosugestionăm că ne trebuie smacuri peste smacuri șamd. Cunosc repertoriul. 

Altădată mă vede că mă demachiez și, numai de-al naibii, mă întreabă ce fac. 

- Aha. Chiar e musai să te demachiezi?

(Paranteză necesară: jupânul nu e vreun cap pătrat și n-are absolut nimic împotriva acestor îndeletniciri prin excelență femeiești. Dar îl amuză aerul serios, grav și plin de importanță pe care-l iau eu când mă ocup cu astea și-i place să-mi pună întrebări chipurile încuietoare).

- Da, e necesar să mă demachiez, obligatoriu chiar. Uite, vezi? Discheta e murdară, murdăria asta era pe fața mea. Doar nu era să mă culc așa, hai?

- Păi da, văd că-i murdară. Dar e murdară de la maglavaisurile cu care te-ai dat dimineață. Deci tu te dai dimineață cu diverse chestii pe față, ca să ai ce curăța seara. Sounds legit. 

Păcatele mele cele mari și grele. Observă loțiunea micelară. Îi explic ce sunt micelele și ce știu ele să facă. Se uită la mine cu îngăduință. Nu mai zice nimic și se retrage, lăsându-mă stăpână pe câmpul de luptă.

Ceea ce, în fond, dovedește că e un tip înțelept :)) Dar mă întreb ce părere va avea despre demachiantul bifazic pentru ochi, pe care am de gând să-l achiziționez în viitorul apropiat.