Salată de weekend

1) Nemaiîntâmplatul s-a întâmplat: după sperietura pe care mi-a copt-o cu aproape două săptămâni în urmă, Sfârfâlică mi-a făcut cinste cu o cafea. Nu m-așteptam, drept să spun. Adică de atâtea ori îmi promisese (degeaba), încât rămăsese așa, ca un fel de Fata Morgana a cafelelor :)) 

Într-una din zile însă, se înființează la pauză și-mi decernează solemn cafeaua. Colegilor mai să le sară ochii ca popcornul în tigaie când au văzut. După ce-a plecat el, au tăbărât cu întrebări.

- Incredibil. Chiar ți-a dat o cafea?

- Da, zic. I-au trebuit aproape cinci ani, dar uite că-n cele din urmă...

- Cum ai reușit? întreabă unul, dar până s-apuc să răspund, intervine un alt coleg:

- Întrebarea e mai degrabă: ce ți-a făcut? 

Aha, bună întrebare :D Sfârfâlică e cunoscut pentru zgârcenia lui și are zeci de promisiuni de cafea neonorate, deci normal că oamenii s-au gândit că trebuie să se fi petrecut ceva ieșit din comun. Le-am povestit amănunțit și i-am lăsat paf. ”Foarte urât”, a fost concluzia generală, urmată de ”și ce, îl lași să scape numai cu o cafea? După asemenea glumă... (pauză scurtă, pentru a găsi un termen adecvat)... fioroasă?”

Îl las, ce să fac. Scapă prea ieftin, ce-i drept, da' cred c-am obținut oricum tot ce se putea în condițiile date :))

2) V-am mai povestit și altădată că-mi plac foarte mult simfoniile lui Beethoven. Nu toate, însă. De fapt, am ajuns la o concluzie pe cât de interesantă, pe atât de intrigantă: nu mă dau în vânt după simfoniile cu număr par. Altfel spus, a II-a, a IV-a și a VI-a (”Pastorala”) nu-mi spun mare lucru. Excepție face simfonia a VIII-a care, deși poate mai puțin cunoscută, o găsesc extraordinară. În rest, ascult frecvent și mereu cu aceeași plăcere simfoniile impare. Nu pricep care e explicația. Și ca să fie misterul și mai mare, treaba asta nu se aplică decât la Beethoven. Ascult de pildă simfonii de Mozart, Schubert și Tchaikovsky foarte des și, la o scurtă retrospectivă, constat că-mi plac toate, indiferent de ce număr au. 

Țara arde și baba se piaptănă, știu :)) Adică altceva mai bun (sau mai util) n-oi avea la ce să mă gândesc? Păi nu e ca și cum enigma asta mi-ar alunga somnul, e doar așa, un ceva acolo rămas nelămurit. 

3) Fără nicio legătură cu relatările de mai sus (că de-aia îi zice salată :D), vreau să vă povestesc despre niște produse cosmetice. Suspect de ieftine, dar neverosimil de bune. Este vorba despre produsele din gama Cien. Se găsesc de cumpărat în magazinele Lidl, sunt foarte ieftine (atât de, încât te bagă la idei și aproape că nu inspiră încredere), dar nu-mi vine să cred ce bune sunt. Citisem undeva un articol despre crema antirid din această marcă, despre care utilizatoarele din Spania spun că ar fi mai bună chiar și decât Lancôme. Este suficient să dați un google după ”crema antirid Cien” și veți găsi multe informații pe temă. Eu folosesc deocamdată crema de zi antirid și sunt mai mult decât mulțumită. Am mers chiar mai departe de atât, așa că-n prezent am demachiant, loțiune tonică și dischete demachiante de la Cien. Cremă de noapte am momentan din altă gamă (Nivea Q10), dar în viitor o voi testa și pe cea de la Cien.

Dacă vă gândeați să le dați o șansă acestor produse, părerea mea e că merită încercarea. Și nu, ăsta nu e post publicitar :) Dacă ar fi cazul, aș marca textul ca atare. Dar blogulețul meu e mult prea insignifiant pentru așa ceva. Mi-am scris doar părerea despre niște produse care poate ar plăcea și altora, asta-i tot :)