miercuri, 7 iunie 2017

Despre vacanțe și certuri


A mai rămas o lună și jumătate până vom pleca în concediu. Probabil că ar trebui să fiu entuziasmată și nerăbdătoare, dar departe de mine gândul. În loc să fac planuri și eventuale liste de achiziții, eu sunt într-o dispoziție oarecum filozofică și mă-ntreb dacă om reuși să ne-ntoarcem din vacanță fără să ne scoatem ochii. 

N-ar fi prima dată când ni se întâmplă și statistic, nu suntem nici pe departe singurii. Potrivit acestui articol, o treime din cupluri se întorc din concediu cu intenția de a divorța. Noi n-am ajuns atât de departe din fericire, dar de certat, cum spuneam, ne-am certat. Atât la fața locului, cât și înainte de-a pleca. 

Dacă stau să mă gândesc, îmi dau seama că nu prea îmi mai aduc aminte motivele (care-n tot cazul trebuie să fi fost stupide). O dată parcă ne-am luat la harță pornind de la faptul că dumnealui voia să stăm pe niște anume scaune în metrou și eu nu voiam, fiindcă nu-mi plac deloc acele locuri pe care stai în sens invers față de direcția de mers (invariabil, amețesc, indiferent de mijlocul de transport în care mă aflu). 
Altădată n-am căzut de acord asupra programului zilei. 
Și cu alte ocazii, chiar că nu mai știu (dar cel puțin o dată ne-am certat încă din faza bagajelor).

Nu știu exact de ce se întâmplă așa. Pot doar să fac speculații - probabil stresul unui an de muncă, multitudinea de treburi care trebuie rezolvate înainte de plecare, „să nu uităm să”-urile, așteptările fiecăruia de la vacanța respectivă (care de multe ori nu coincid cu ale partenerului) și pe lângă asta, probabil, o voce interioară care-ți spune că e unica ta ocazie de-a te relaxa anul ăsta și dacă o ratezi, nu mai ai parte de alta decât anul viitor. 

Faptul că e un fenomen destul de răspândit nu mă consolează decât în mică măsură. Mi-aș dori tare mult să nu ne mai certăm (măcar nu în vacanțe, că altfel e inevitabil, femeie și bărbat suntem 😏). Ne-am propus deseori asta, dar în prea puține rânduri am avut succes - și nu mai știu ce-am făcut, sau mai bine-zis ce n-am făcut, de-am reușit să nu ne burzuluim unul la altul. 

Voi reușiți să nu vă certați în sau înainte de concediu? Dacă nu... după cum vedeți, sunteți în companie extinsă :) Și dacă da... cum?

12 comentarii:

Adela Tarpan spunea...

La mine e 6 dimineata, omul e la alergat si eu sunt la lenevit si cititi chestii pe net ( nu am avut net in ultimele zile asa ca recuperez). Pana la 07.30 cand ne reunim si plecam spre Atitlan. Ca da, suntem in vacanta. Si succesul sa nu ne certam a venit si de aici: ne dam spatiu. Nu tin mortis sa facem titul totul impreuna. El alearga, eu vizitez un muzeu. El alearga, eu merg la o expozitie. El alearga, eu stau la soare. El alearga, eu stau la o cafea cu o carte in mana. Si tot asa. Intelegi tipicul :) alergam si impreuna dar el are nevoie de mai mult iar eu as putea sa alerg cat are el nevoie doar cu masina. Inainte vroaim sa mergem mereu la toate obiectivele impreuna si asa era un motiv de impunsaturi. Eu stau pana imbatranesc intr-un muzeu care imi place iar el ar fi in stare sa il alerge si pe ala. La sfarsit eram amandoi nemultumiti. Deci cand am inteles ca nu suntem trasi la indigo si ca asta nu e nicidecum o problema, totul s-a pus pe un fagas mult mai ok.
La bagaje ne-am certat prima data cand am facut un bagaj impreuna. Eu pun totul frumos pe categorii. El e in stare sa indese sifonierul cu picioarele in rucsac. Deci de atunci am decis ca eu strang tot ce trebuie si le pregatesc ( fara el prin preajma sa ma grabeasca) iar el participa doar la pus in rucsaci. Cum el ii care e dreptul lui sa ii balanseze cum vrea :) vezi- sunt intelegatoare :)
Pana la urma cred ca daca esti atent ce anume duce la tensiuni, poti sa lucrezi la ele pt concediul urmator. Ca mereu de altfel. Cum noi suntem 50 de zile pe an in concediile mari si cel putin 2 week enduri pe luna plecati pe coclauri ar fi fost foarte nasol daca nu ajungeam la vacante fara certuri. De fapt cred ca am fi ajuns sa le scurtam ca nu ar fi fost nici o placere.
In rest, multumesc destinului ca am gasit un plimbaret ca mine. Ca nu om fi trasi la indigo dar trunchiul e acelasi :)

Greta spunea...

”Pana la urma cred ca daca esti atent ce anume duce la tensiuni, poti sa lucrezi la ele pt concediul urmator”.

Am citit și recitit de mai multe ori fraza asta. Cred că aici e cheia. Probabil ceva în genul ăsta am făcut atunci când am reușit să nu ne certăm. Încerc și-acum să mă setez corespunzător, mai am câteva săptămâni bune să lucrez la asta...

Mairene spunea...

Si noi ne mai ciondanim atat inainte de concedii cat si in timpul acestora. Principalul motiv este ca eu trebuie sa trag de el la nesfarsit ca sa se urneasca pentru a ajunge la timp undeva, astfel incat sa avem indeajuns de mult timp sa vedem toate obiectivele de pe lista, cate minute facem pe drum si cam cat putem aloca unui muzeu. Mai nou, il pacalesc ca anumite muzee se deschid la ora x-1 sau ca anumite trasee dureaza x+1 ore si reusesc sa fiu punctuala si sa-mi respect listuta :)

O spunea...

noi nu ne-am certat niciodata in/inainte de vacante. Secretul e ca nu am nici un fel de lista de bifat, ma informez asa in mare cu ce e de facut/vazut pe unde mergem dar deja la fata locului decidem incotro o luam in fiece zi in functie de ce chef avem. Deasemenea daca il las pe sotu in pace dimineata sa isi bea cafeua (fara sa il grabesc) iar seara il scot la o bere pe-o terasa, restul programului ma lasa foarte bucuros sa il decid eu. Slava cerului ca nu e pretentios, nu face figuri la propunerile mele.

Delia spunea...

Noi nu ne certam in vacante (sau in general) pentru ca nu ne prea nimerim amandoi cu chef de cearta in acelasi timp :-))
din experienta de pana acum amandoi suntem mai artagosi daca ne e foame (adica hangry (hungry+angry)) sau sete deci in general planuim gustari macar, in functie de drum. In rest, fiecare isi face bagaju cu ce crede ca are nevoie. Stiu ca el vrea sa doarma mai mult dimineata deci imi iau carti (pe tableta, ca sa nu fosnesc) dar e mai rezistent la oboseala per total. In general mergem pe "nu-i un capat de lume daca...": n-am ajuns sa vedem nu stiu ce, am uitat nu-stiu-ce acasa, hotelul nu e palatul de clestar, nu ne-am intalnit cu nu-stiu-ce amic. In limita posibilitatilor, vacantele sunt pentru relaxare si vazut diverse, dar relaxare in primul rand.
Mie imi place sa planuiesc, oricum deci inainte sa mergem intr-un loc nou imi printez mai multe optiuni (restaurante, ce putem vedea, orare) si ma informez cum se ajunge la... (am google maps cu stegulete), despre transportul in comun (daca exista) ca sa nu pierdem vreme cautand cand suntem acolo. Eu sunt navigator-sef cand el conduce, ne completam cumva.

Greta spunea...

:))) Bună strategie!
Noi până acum am reușit în general să ne ținem de liste, dar să vedem în concediul de anul ăsta cum ne descurcăm....

Greta spunea...

Felicitări, vă admir sincer :)
Noi ne punem de acord asupra programului, până acum nu s-a întâmplat să ratăm ceva ce ne-am dori, dar din ce-mi dau seama ne cam împiedicăm în praf, cum e vorba...

Greta spunea...

Asta cu cheful de ceartă e de reținut, probabil că eu cu jupânul ne sincronizăm cam prea eficient în vacanțe :)))
Mmm, vorbind despre asta trebuie să recunosc că, dintre noi doi, mie-mi sare muștarul mai des... hmm.
De la foame și sete facem și noi urât, așa că-n general avem grijă să nu rămânem fără resurse. Sunt micile frecușuri inerente, pe care nu mereu reușim să le depășim...

Thea spunea...

Nici noi nu ne certăm, nici in vacanțe, nici in general. Eu devin nervoasa daca mi-e foame. Tocmai d-asta nu astept niciodată sa ma incerce foamea cea mare :). Bagajele le fac eu, adică strang intr-un loc ce cred ca ne trebuie si amândoi le punem in valize, genti, rucsaci. Drumul pica in seama lui; daca plecam cu mașina, el sofeaza; daca-i cu tren, avion, el face traseul. In general, ne stabilim niște obiective,, fara sa ne dam de ceasul morții daca nu le atingem pe toate. Cum zice olandezul: data viitoare mai bine :)). Amandurora ne place sa umblam hai-hui, sa ne oprim la terase cu cafele bune, dar sunt si chestii pe care nu le facem impreuna si atunci ne acordam um pic de spatiu unul altuia.

Greta spunea...

Eu cu foamea mă mai descurc oarecum, până la un anumit punct. Dar dacă n-am cafea, mi-e sete sau mi-e frig, dezlănțui răzbelul :))
Bagajele le facem atât separat, cât și împreună. Separat înseamnă că fiecare-și alege ce ia, apoi eu le așez cât mai ordonat și cu economie de spațiu în valize, după care el pune peste ce-și mai amintește între timp :))

Ana spunea...

Deci totusi se poate si fara certuri din ce vad in comentarii.

Noi in schimb ne certam sigur macar la plecare. De obicei plecam noaptea in vacanta in cazul in care nu luam avionul, si atunci trebuie tot pregatit pus in masina verificat daca sigur n-am uitat ceva - daca copilul, purcelul, etc.

Imi aduc si acum aminte anul trecut inainte de a pleca eu eram disperata ca nu terminasem inca toate bagajele si trebuia sa plecam in urma cu o ora (deci riscam sa ramanem blocati in trafic la un moment dat pe drum) si el se trezise sa verifice nu stiu ce minune la centrala si invartind o piulita sau ceva a reusit sa faca o mica fantana arteziana si deci apa garla in bucatarie. Inchipuieti ca evident fiind deja cu nervii intinsi doar asta mai lipsea...

Anul asta si eu mi-am propus sa fiu zen si calma si sa nu ma enervez pentru nimic in lume (cam greu dar macar incerc).

Anca Diana spunea...

:)) noi ne certam la inceputuri, dar nu mai tin minte de ce. Acum ne mai certam doar daca avem companie, insa in timp si cu oamenii cu care mergem in concediu s-au reglat lucrurile
Intr-adevar, zicea cineva mai sus, faptul ca am inceput sa ne dam spatiu a ajutat. De regula la noi fiecare face ce vrea in vacanta, ne facem un plan in mare acasa si la fata locului dimineata la micul dejun fiecare se exprima cu ce vrea sa faca in ziua respectiva. Daca chiar nu avem chef sa participam la fantezia celuilalt, asa ne putem planifica altceva in timpul ala si e toata lumea multumita
Noi calatorim cu bagaje separate :)) unul el, unul copilul, unul eu.toate de cabina, rar luam de cala. Eu imi fac bagajul meu si pe al copilului, copilul isi pune cartile si jucariile, consortul treaba lui :)) Oricum avem produse separate, cu sampon de blonde nu se poate spala, dar nici pe insule pustii nu plecam, mai luam la fata locului ce am uitat