luni, 12 martie 2018

Cum a decurs operația de implanturi dentare (cu adiție de os)


Pfiuu... cred c-am scăpat cu bine 🙂 iar  faptul că mă aventurez să scriu despre asta  denotă că n-a fost chiar atât de rău. Că dacă ar fi fost, n-aș fi scris. N-aș fi dorit să sperii pe nimeni. 

Mă pornesc eu de-acasă veselă ca o potârniche (de ce taman potârniche? Habar n-am), fără stres, în drum mă uit și prin vitrine, vremea plăcută, păsărelele ciripesc truli-truli și... când ajung la clinică, mă lovește din senin o frică de nici nu mai puteam vorbi ca lumea. Nu știu de unde și până unde, fusesem chiar binedispusă până cu numai câteva minute mai devreme, dar când am intrat m-a năpădit o panică viscerală pe care nimic n-o lăsase până atunci să se întrevadă.

”Hai, Greto, potolește-te”, îmi poruncesc și semnez hârtiile care mi se pun în față.  Asistenta îmi dă vreo 3 pastile pe care trebuia să le iau pe loc - antibiotic, antiinflamator și o tabletă cu rol de inhibare a secreției salivare. Mâna îmi tremura când am luat păhărelul minuscul în care le pusese. Mă privește atent.
- Vă dau și un Diazepam, o să vă ajute să vă liniștiți. 
Aș fi luat orice, numai să dispară frica aia. În câteva minute ciripeau iar păsărelele, dar ce-i drept, numai în capul meu :))) Ce frică, ce panică? Eram liniștită ca o meduză la masaj. 

Am intrat în cabinet, a apărut chirurgul, urmează anestezia și-n cele zece minute în care a trebuit să aștept să-și facă efectul mi-a pus pe monitor un film cu diferite locuri de pe glob. Foarte drăguț. S-a înființat și medicul care trebuia să-l asiste, pfua, curat Jose Armando 😃 S-a prezentat ceremonios, mi-a spus că el va fi mâna a doua și că-mi va oferi și ”suport moral, dacă aveți nevoie”. I-auzi. Eu, cu Diazepamul aburindu-mi în creier, i-am zis că mă bucur că e acolo 😳 'ai de capu' meu.

Bun, anestezia a prins de am obrazul butuc, deci medicii se echipează în halate chirurgicale, îmi dau scaunul pe spate la 180 de grade (hait), mi se pune un câmp steril din cap până-n picioare (la propriu - avea numai o fereastră care-mi lăsa chipul liber, în rest eram învelită complet), Jose Armando mă șterge pe gingii și apoi pe toată fața cu tampoane îmbibate într-un antiseptic. La punctul ăsta cred că mai aveam nevoie de încă un Diazepam, că pregătirile mi se păreau destul de intimidante :))) 

Toată povestea a durat o oră și-un sfert, necalculând aici și anestezia. Nu pot spune că a durut, dar pe alocuri a fost cam neplăcut - în special în momentele în care s-a ”forat”, la propriu, în os. Cu burghiul. Până-n creier am simțit vibrațiile alea. Bine că n-a durat prea mult chestia asta. În rest, orice altceva s-a făcut pe acolo - incizia în gingie, adiția de os, inserarea propriu-zisă a implanturilor, hemostaza, suturile - a fost complet nedureros.
(Paranteză: pentru adiție s-a folosit os uman, obținut de la banca de oase. Una din marile mele spaime fusese că va colecta osul necesar de la mine... cu dalta și ciocanul, cum am citit niște experiențe cumplite pe câteva bloguri românești. Medicul m-a asigurat din start că nu se pune problema, așa că eram liniștită dinspre partea asta. L-am și văzut, de fapt - era ca un fel de praf alb, granulat).

Mă așteptasem să dureze mai mult, așa că atunci când Jose Armando mi-a spus, zâmbindu-mi de sub mască, ”în zece minute ați scăpat”, l-am suspectat că mă duce cu preșul și peste juma' de oră o să-mi zică același lucru. Dar nu... Am închis ochii (screensaver alternativ: New York Cheesecake, Zubin și retur), iar când i-am deschis, chirurgul împletea meticulos firele de sutură. Jose Armando m-a șters din nou pe față - de sânge, că am apucat să văd pe tampon 😃 și cu asta, gata.

Am primit de la ei niște granule cu rol antiinflamator, apoi mi-am luat rețeta de la farmacie și m-am dus binișor acasă. Nu aveam dureri și mă simțeam... nu rău, dar ciudat. După o oră, am scos ușurel tamponul și n-am rezistat să nu mă uit în oglindă. Scary Movie, ce să zic :)) Am sângerat încă vreo două ore, așa că am schimbat periodic tamponul, dar după aceea s-a oprit și am îndrăznit să beau și eu  niște apă 😃
Spre seară m-au sunat de la clinică, să vadă cum mă simt și ”cum ați depășit primele ore de după operație”. Am fost chiar impresionată. M-au întrebat cum e cu sângerarea, le-am spus și m-au asigurat că nu e nimic neobișnuit, important e că s-a oprit, mi-au repetat să nu consum deloc produse lactate și mi-au dorit noapte liniștită. 

Ceea ce-mi doresc și eu 😃 Hai c-am făcut-o și pe asta. De-acum sper să decurgă bine procesul de vindecare și osteointegrare a implanturilor (oh là là, ce cuvinte elevate folosesc). 

Vă mulțumesc pentru gândurile bune, după cum vedeți au ajuns toate la mine 🙂

12 comentarii:

Anonim spunea...

Waoh! Curat SF!
Sanatate si refacere rapida!
Jual

Anonim spunea...

Hai ca nu e mare lucru :D
Am facut si eu 2 implanturi, acum 5 ani. A durat 30 de minute, pe ceas. E drept ca eu n-am avut nevoie de aditie de os, fapt pentru care s-a mirat dentistul destul de mult, avand in vedere varsta pe care o aveam. Cica, dupa o varsta, mai ales la femei, osul se cam duce de rapa. La mine era bun atunci, acum nu mai stiu cum este. As mai avea nevoie de inca 2 implanturi. Ma mai gandesc insa, pentru ca pe mine m-a deranjat rau luarea amprentei pentru dintii ce se pun pe implant. Dar nu-ti povestesc ce si cum pentru ca s-ar putea ca in Germania sa aiba alte metode de luare a amprentei.
Oricum, e bine ca l-ai facut pentru ca nu poti sti ce se intampla in timp si e bine sa ai acolo ceva de care sa te legi la o adica.

Felicia

Greta spunea...

Mulțumesc! :) M-am umflat binișor, în ciuda compreselor reci de ieri, dar edemul se va retrage în zilele următoare (era cam inevitabil).
În rest, până acum ok, sper să se vindece bine totul.

Greta spunea...

Păi nici eu nu zic că a fost mare lucru :D
De aia nici nu înțeleg de ce m-am speriat ieri în halul ăla. Mă rog, meandrele psihicului...
Adiția de os n-a fost o problemă, adică n-am resimțit-o (dar probabil explică faptul că toată partea din dreapta-jos a maxilarului e plină de cusături :D). La mine se pierduse din masa osoasă din cauza punții pe care o avusesem, mereu se întâmplă așa cică.
Distracția cu amprentele urmează și la mine. Nu e pentru prima dată (am doi dinți ”încoronați”, deci am mai trecut prin asta) și nici mie nu mi-a plăcut deloc. Buahh, chiar am detestat procedura. Nu mă încântă deloc perspectiva, dar opera chirurgului trebuie încoronată. La propriu :))

BuLy spunea...

Bafta in procesul de vindecare.
Si cam cat a facut toata afacerea asta? Ati facut implant in toata gura?

Greta spunea...

Mulțumesc pentru gândul bun! :)
Am făcut numai două implanturi (între care se va face o punte). Sper să nu mai am nevoie de altele...
Cât despre preț, eu locuiesc în Germania și aici este mult, mult mai scump decât în România - de ordinul miilor de euro numai partea de strictă chirurgie (adică ce-am făcut ieri). Coroanele care urmează (peste trei luni) vor costa alte mii de euro...

Anonim spunea...

Ei, cel putin la noi, procedura de amprentare la implanturi e cu totul altfel fata de cea obisnuita. :D
Mie cel putin, mi-a bagat in gura o chestie ca o..."schela" cu niste "cuie" destul de lungi, de nu poti sa inchizi gura deloc. Ma rog, a fost ceva naspa ca am stat cu gura deschisa muulta vreme, ca altfel ma loveam in schelele alea. S-ar putea ca in Germania sa fie altceva. Nici nu m-as mira. Chiar sunt curioasa sa-mi spui ce si cum.

Greta spunea...

Ah, nici nu mi-a dat prin cap că amprentarea pentru implanturi poate să fie altfel decât cea pentru o coroană normală, pusă pe pivot.
Hmm, devine tot mai interesant :D Voi reveni cu povestea în câteva luni :D

Adela Tarpan spunea...

Greta in Germania nu exista asigurare pentru asta? La noi exista o asigurare suplimentara care costa in jur de 100 de euro pe an si poti deconta apoi 2500 de euro pe an lucrari. Lumea isi oune un dinte acum. Unul la anul. Si tot asa atsfel incat sa se foloseasca cat mai eficient de asigurare.

Greta spunea...

Ba da, asigurare privată, separată de cea de sănătate. N-am avut minte s-o fac mai din vreme, am zis că... ce nevoie am eu, pentru plombe și o coroană ocazională, de asemenea asigurare :( Și când am aflat că implanturile deveniseră inevitabile, era deja târziu...

Adela Tarpan spunea...

Si la noi tot separata de asigurarea de baza este. dar e foarte ieftina. Doar 100 de euro mi se pare super ok pt cineva care are probleme cu dantura. Dar este adevarat ca ai timp de asteptare un an pana poti sa o folosesti pentru orice altceva in afara de urgente. Ceea ce e normal. Sotul meu dupa ce si-a spart un dinte intr-un sambure de maslina (gasit intr-un borcan de maslinele feliate :) ) a decis ca nu mai se poate fara asigurare din asta. Eu nu am nici macar o carie si nici masline feliate nu mananc deci deocamdata nu imi fac. :)

Amalia spunea...

Si la noi exista o asigurare privata (dar mai nou e obligatoriu ca societatea unde lucrezi daca are peste X angajati sa ofere acest avantaj bineinteles cu o contributie a salariatului cred ca e undeva la 20-30 de euro pe luna) in schimb ce e bine e ca poti face doar o persoana sa zicem sotul dar asigurarea acopera si sotia si eventual copiii ceea ce e super

asigurarea de sanatate plateste si ea o parte din "lucrari" dar exista o limita stabilita, dupa asigurarea privata acopera restul si daca se depaseste limita atunci se plateste de catre inculpat :)