Despre ce (cred eu că) e Paștele

Anul acesta am remarcat un fapt interesant și, aș zice eu, îmbucurător. În primul rând, s-au împuținat postările pe tema ”ce-am gătit de Paște” și fotografiile-clișeu cu aburinzii cozonaci, unde prietenii dau degrabă Like, Love, aplaudă și eventual pun în replică proprii cozonaci (cum ar veni ”adică ce, io n-am?”). În alți ani cred că-n prima zi de Paști apăreau în Social Media peste o sută de imagini cu oameni aflați la masă care zâmbeau regulamentar ”la poză”, urmând ca imediat după momentul ”gata, ai pus-o pe Facebook?” să se năpustească asupa mâncării. Așadar, lumea nu mai stă la cratiță așa mult ca înainte, ceea ce personal găsesc a fi de bun augur. Sărbătorile Pascale nu se definesc prin ceea ce băgăm în burtă, ci prin ceea ce avem în suflet. Când o aud pe-aia cu ”să avem pe masă cele cuvenite”, simt deja amocul cum m-apucă. 

Paștele nu e despre nesfârșite ”mese întinse”, pe care sunt aliniate platouri cu tot felul de preparate, ”să se vadă că avem”. Paștele este în principal despre iubire, speranță și iertare. Hristos a murit pentru oameni, din iubire față de noi toți și mi se pare un paradox cumplit și nedemn să sărbătorești Învierea Sa îndopându-te ca un disperat cu mâncare. Paștele este despre ceea ce ai în suflet și, în egală măsură, despre oamenii dragii din viața ta. Sigur, asta nu înseamnă să nu mănânci, sau să nu pregătești ceva bucate festive - dar nu asta e esențialul, nu asta ar trebui să primeze.

Al doilea aspect pe care l-am remarcat a fost că tot mai multă lume preferă să plece într-o minivacanță - așadar în multe cazuri fără sarmale, fără miel, în rezumat fără ”cele cuvenite”. Yey! Atâta timp cât ești împreună cu aceia pe care-i iubești, zău că e irelevant că nu mănânci miel de Paște. (Bine, noi de exemplu nu mâncăm miel în absolut nicio împrejurare, indiferent de cum ar fi preparat. Nu friptură, nu drob, nu nimic. Din punctul nostru de vedere, să trăiască mult și bine mielul și să devină o oaie respectabilă sau un berbec sobru, na). Dumnezeu nu stă-n farfuria cu drob.

Un fapt interesant, asupra căruia m-am oprit cu gândul este și acela că, anul acesta, Paștele Ortodox s-a nimerit în aceeași zi cu aniversarea lui Oskar Schindler - industriașul german care a salvat de la moarte 1.200 de evrei și-a inspirat celebrul film al lui Steven Spielberg. Mi s-a părut o coincidență fabuloasă. Ce poate fi mai grăitor decât sărbătorirea Învierii de ziua unui om care-a dăruit atâtor de mulți o nouă viață?

Despre miracolul meu de Paște am povestit aici. Anul acesta se împlinesc două decenii de atunci 🙂 Încă mă trec fiorii, ori de câte ori mă gândesc la acea extraordinară experiență. Sunt foarte, foarte recunoscătoare că mi s-a permis s-o trăiesc.

Să ne bucurăm, prieteni și să sărbătorim alături de cei dragi nouă acest miracol al creștinătății.

Hristos a Înviat! 🙂