Gândul meu, de ziua lui

După cum am mai povestit și cu alte ocazii, a-l urmări pe Zubin într-un concert televizat reprezintă de asemenea o experiență emoționantă pentru mine. Sigur că nu are nici pe departe impactul unui concert live, dar este o nouă ocazie de a-l vedea și a-l audia. Aseară am urmărit ”Otello” de Giuseppe Verdi, în interpretarea Orchestrei Filarmonicii din Berlin. Nu a fost vorba de un spectacol de operă propriu-zis, ci de ceea ce se numește, cred, ”operă în concert”, adică doar partea muzicală, fără scenografie.

Cunosc în linii mari libretul, dar dacă n-ar fi fost vorba de Zubin, cu siguranță n-aș fi avut răbdare să mă uit la tot spectacolul (lung și dificil de urmărit, în pofida subtitrărilor - atât în germană, cât și-n engleză). Nu pot să-mi imaginez cum trebuie să fi fost pentru public, având în vedere că libretul a fost interpretat în original (italiană). Mă rog, eu n-am avut problema asta, dar chiar și cu subtitrări, tot mi s-a părut dificil de urmărit firul narativ. 

Dincolo de muzică însă, eu m-am uitat în principal de dragul lui Zubin. Mare mi-a fost bucuria când a intrat pe scenă fără baston, pășind parcă un pic mai sigur decât în urmă cu 2 luni, când îl văzusem la Berlin. Un alt semn bun a fost că a dirijat primul act (circa 45 de minute) în picioare, abia apoi așezându-se pe scaunul pregătit. 

E de bine, mi-am zis, aplaudând plină de entuziasm laolaltă cu publicul (să nu râdeți de mine, mereu fac asta când mă uit la vreun concert de-al lui 🙂). Își recapătă forțele.

La finalul concertului de aseară, felicitând orchestra. 

Nu prea știu ce să scriu azi, când împlinește 83 de ani, de-a lungul vremii am scris deja atât de mult despre el 🙂 Așa că m-am gândit să vă arăt trei dintre fotografiile lui care-mi plac cel mai mult. 

 (Ghiciți care din cele 3 imagini de mai sus e actualul meu fundal de pe desktop?). 

Altfel, Filarmonica din Berlin a publicat deja calendarul sezonului viitor și Zubin se regăsește, din fericire, în plan. Sper să fie tot mai bine, să poată dirija toate concertele programate și să-l revăd. 

La mulți ani, dragul meu Maestro 🙂 Să fii bine. Nu uita că ”Parsifal” încă te-așteaptă....