Bremen, un oraș ca o poveste 🙂

Ne-am dus într-o excursie de weekend la Bremen fără să știm, practic, nimic despre acest orășel (în afara celebrului basm al Fraților Grimm, pe care-l citiserăm în copilărie, dar pe care nu și-l mai amintea niciunul dintre noi). 

Tot ce ne doream era o mică evadare din cotidian. Cu plăcută surprindere, am descoperit mult mai mult de atât. 

Este un oraș mic, însă cu un farmec aparte și foarte diferit de Hamburg - probabil ca urmare a faptului că a fost ocolit de bombardamente pe durata războiului, drept pentru care nu a necesitat să fie reconstruit și astfel și-a putut păstra autenticitatea. 

După cum era de așteptat, una din principalele atracții ale orașului o constituie statuia celor patru muzicanți 🙂, a căror poveste am recitit-o amândoi, seara la hotel. Ne-am amuzat de finalul, care - cu mintea celor aproape 40 de ani - ni s-a părut naiv și ușor abrupt. Dar pentru copii, pesemne e perfect așa. 

Pe muzicanți i-am găsit, în original, la Primărie 🙂...

... dar și în versiune vegetală: 

Sau într-o variațiune: 

Bremen mi-a amintit în mare măsură de Praga - atât în zona turistică (piața centrală), cât și în afara acesteia. Foarte multe clădiri de cărămidă roșie, vechi de sute de ani și având un inconfundabil aer medieval, desprins parcă din.... cărțile lui Alexandre Dumas, mie așa mi-a lăsat impresia, deși hanul unde trăgeau mușchetarii arăta cu siguranță altfel 🙂

Cel mai pitoresc loc ni s-a părut cartierul Schnoor, care este cel mai vechi din Bremen, datând din secolul al XV-lea. E plin de prăvălii micuțe și fermecătoare unde se pot găsi de la suveniruri la varietăți de săpunuri și de la cărți vechi la bijuterii prețioase, precum și cafenele; practic, reprezintă un obiectiv turistic în sine. 

Aici nu a avut rost să facem fotografii, dat fiind că era atât de aglomerat, încât nu s-ar fi putut surprinde farmecul locului. Vă arăt, însă, o imagine de pe Internet: 

Schnoor (sursă imagine: aici)

Tot aici am descoperit un magazin cu articole de Crăciun, deschis pe întreaga durată a anului; și asta mi-a amintit de Praga, pentru că numai acolo am mai văzut așa ceva. 

Și pe cine am găsit aici? Păi, pe dumnealui...

... și pe dumneaei...

(Nu știu dacă asta e doamna Moș Crăciun. Dacă da, ce să zic, sexy mama.... n-are gusturi rele bătrânul 😃). 

E adevărat că nu era un decor tocmai potrivit în atmosfera călduroasă de iulie, dar asta nu-i știrbea cu nimic din farmec: 

Am făcut și un tur cu trenulețul turistic, dar n-am înțeles decât în parte explicațiile ghidului - chiar pe scaunele din fața noastră stăteau două cotrofelnițe bătrâne care cotcodăceau într-una, fără pic de considerație pentru cei din jur. Ne-a plăcut ce-am văzut. Știați că berea Beck's e produsă în Bremen? Nici noi nu știuserăm. 

Ne-am plimbat pe îndelete pe Böttcherstrasse (Strada Dogarilor), una dintre cele mai cunoscute străduțe din Bremen. Cu o lungime de numai 100 de metri, este un loc fermecător, exponent de seamă al stilului expresionist și dacă ajungeți în zonă v-aș sfătui să n-o ratați. Absolut întâmplător, am descoperit aici și cea mai delicioasă cafea din lume - la cafeneaua Büchler. Sunt băutoare de cafea de la 18 ani, adică de mai bine de două decenii; n-am cunoscut în viața mea o cafea mai bună decât cea de aici. 

Am încheiat seara din Bremen cu un pahar de Hugo (eu) și unul de vin alb (jupânul), la o terasă din piața centrală. Numai câțiva metri mai încolo, trei tineri asiatici interpretau - la vioară, violă și violoncel - ”Bohemian Rhapsody”. 

Ne-am sorbit băuturile și am ascultat. Din astfel de momente se compune fericirea. Cu adevărat, Bremen s-a dovedit a fi o poveste.