IT-ul parizian lovește din nou

Mă gândesc să pornesc un foileton despre băieții ăștia, că nu se mai poate. Păi cine-mi mai zice mie așa seducător și cu accent ”Miss”? Eu l-am întrebat pe unul din ei ”comprenez-vous?”, fără să-mi dau seama, el s-a extaziat că vorbesc franceză, eu l-am decepționat profund, oh I'm sorry, Miss... or Madame?

"Miss", l-am asigurat grăbită, spre deliciul colegelor care asistau la conversația purtată pe speaker. Auzi la el, Madame 😏

Care e problema - să tot fie vreo 5 săptămâni de când tot ceea ce ține de rețea sughite masiv. Când merge serverul, nu merge Outlook. Când merge Outlook, se blochează soft-ul ERP (care soft, după 20 de connection attempts - interval în care faci 13-14 lângă dânsul - îți distruge nervii cu un mesaj de eroare în franceză. Désolée! Désolée e mă-ta, îmi vine să-i zic). Iar când softul binevoiește să învie, n-ai timp să fredonezi ”Frère Jacques” de entuziasm, că observi că nu mai ai acces la server. Și asta numai cu restart se rezolvă. După restart nu mai merge Outlook. Și tot așa.

Dacă se întâmplă o dată-de două ori, mai treacă-meargă. Dar între timp se întâmplă atât de des, încât singurul motiv pentru care nu am aruncat laptopurile pe fereastră este acela că solului nu i se taie capul. 

Am scris incidente peste incidente, am sunat, am făcut print screen-uri, am explicat, am detaliat, iar am scris incidente. Și cumulând, cred că am dat sute de restarturi. Mereu aceeași poveste - se remedia pentru câteva ore, haaaai o zi și apoi o lua de la capăt. 

Vineri a fost mai rău ca oricând (de ce naiba toate problemele care țin de IT apar vinerea?), practic nimeni n-a putut lucra nimic de la cap până la coadă. Blocaj, connection attempt failed, access denied. Poetic și mai multe nu. Ce putem face - păi cum ce, exact ce facem de săptămâni în șir: să sunăm la IT. Ura! 🙄

IT-ul ne pistona cu aceleași întrebări, cu solicitarea de Team Viewer, ”exact ce făceați în momentul în care s-a blocat accesul la server, Miss?” (sincer? Sorbeam din cafea), cu ”trebuie să cercetăm”-uri și cu ”lucrăm activ la rezolvarea problemei”. Activ, hai? Norocul nostru, ce ne făceam dacă lucrau pasiv? E ceva de speriat cu limbajul ăsta corporatist, oameni buni.

Până la urmă, o colegă a prestat o mini criză de nervi și l-a obținut la telefon, în premieră, pe unul din șefii departamentului de IT.

- ... Da, suntem informați că aveți probleme. 
Splendid. Și constructiv. 

- .... Da' să știți că și aici în Paris sunt probleme. 

(Salut, capra vecinului!).

- .... Este foarte dificil să ne dăm seama de sursa problemei, dar lucrăm la elaborarea unei strategii.

O fi dificil, nu zic nu. Dar aveți absolut toate datele la dispoziție, inclusiv un sistem de monitorizare live a unui calculator, pe care o colegă a fost de acord să-l instalați și care vă arată în timp real ce se întâmplă când apar sincope. Acuma, dacă toate astea nu-s de ajuns...,poate ar trebui să, știu și eu... reconsiderați strategia?

-  ... Echipa noastră s-a reunit într-o celulă de criză. 

Foarte bine, am mormăit eu în barbă, să-i țină acolo numai cu pâine și apă de la robinet, până rezolvă damblaua. 

Priviri șocate.

- ... și ei, săracii, îți zic atât de frumos ”Miss”...

Mno. IT-ul trezește bestia din mine. 

Deznodământ: ieri (luni) a funcționat totul ca pe roate. Cred că i-am intimidat, sau ceva....