Salată de weekend (XXXIII)

(Trag nădejde că apreciați faptul că vă invit la salată atât de curând după precedenta - e parte din campania de imunizare de toamnă).

1) Weekend-ul trecut am făcut o mică excursie cu mașina până la Rostock, un oraș din landul vecin (Mecklenburg-Vorpommern), port la Marea Baltică și făcând parte din fosta RDG. Mă rog, nu prea sunt foarte multe de spus pe tema asta, Rostock dovedindu-se un oraș anost, care mi s-a părut mai lipsit-de-orice chiar și decât Dortmund. Altceva voiam să vă zic: pe drum, am ascultat la radio Europa FM (pe Internet, prin telefon). Muzică bună, antren... dar, frații mei albi, calupurile publicitare sunt absolut remarcabile - și nu în sens pozitiv. Estimativ, vreo 80% din reclame erau la medicamente.
Mă rog.... suplimente alimentare, că fiecare spot se încheia cu refrenul ”Acestaesteunsuplimentalimentar.Citițicuatențieprospectul.Dacăaparmanifestărineplăcuteadresați-vămediculuisaufarmacistului”. 🙄 Pe alese, de toate pentru toți: dureri articulare, probleme digestive, prostată, nas înfundat, ficat, sinusuri, fiere, călcâie crăpate.... Ascultam cum nu se mai terminau reclamele pentru tot felul de suplimente și mă gândeam că dacă ești ipohondru... se creează contextul perfect să dai buzna la Urgențe. 

2) Sâmbătă seara am urmărit un concert al orchestrei Filarmonicii Israeliene, în transmisiune directă de la Tel Aviv. La pupitru, Zubin - într-unul din ultimele concerte ca dirijor principal al acestei orchestre (va încheia, pe 20 octombrie, o colaborare care s-a derulat fără întrerupere pe parcursul ultimei jumătăți de secol - a fost dirijor principal începând din 1969).  

Nu știu de ce am simțit nevoia să scriu asta. Concertul a fost cum altfel decât fabulos, iar ovațiile s-au întins pe minute în șir. Dar simt tot mai pregnant că momentul în care nu va mai concerta se apropie. Nu mai apare nicăieri fără baston, are nevoie de sprijin când urcă pe podium, dirijează numai stând pe scaun. Da, e la fel de prezent și de implicat în actul artistic, dar din punct de vedere fizic.... nu pare prea bine 🙁. 

3) Cred că mi-am găsit coafor, yey. Respectând adevărul istoric, mai degrabă jupânul mi-a găsit - propuse să-ncerc la cel la care merge și el, aproape de casă. Ok, hai să vedem - și am făcut programare. Am fost ieri și mi-a plăcut foarte mult doamna care m-a preluat - amabilă, deschisă, am vorbit vreo 20 de minute și în final a reușit exact culoarea pe care o voiam. Victorie! Tunsoarea a fost, de asemenea, în ordine - cu multă atenție pentru detalii și respectându-mi dorința. La final, pentru că-i spusesem că am prea mult volum (da, există și reversul ăsta și nu e deloc plăcut să ai păr ”explodat”), mi-a dat niște pliculețe cu mostre de balsam, care-ar mai potoli excesul de volum. ”Vedeți cum vă priește și eventual cumpărați apoi produsul”. I-am mulțumit. 

Costul final a fost cu 40 de euro mai puțin decât la salonul precedent, unde coafeza îmi izbutise o culoare mai închisă decât voiam, îmi iritase scalpul cu vopseaua prea agresivă, mă trăsese de păr la limita suportabilului și, pe post de tunsoare, ”ciumpăvise” ici-colo cu foarfeca, timp de 7 minute. Așadar, cred că salonul ăsta e un keeper și-n consecință am și făcut următoarea programare. 

Acum, când citiți asta, sunt într-un mini-concediu în România. Ne citim după ce mă-ntorc, adică de marți încolo. Să fiți cuminți (sper că vă place salata pe care v-am lăsat-o. Eu tocmai mă dezmățez cu un must, ceea ce vă doresc și vouă).