Că a fost îngropat în munții de cenușă pe care i-a lăsat în urmă.
Dar mă înșelasem.
Două demisii în interval de 48 de ore, ambele pe motiv de discriminare și rasism. N-a fost un gest spontan, ci survenit după câteva luni de ”amabilități”.
”Când am ieșit din atelierul unde se ungeau mecanismele cu ulei, arătam cam la fel ca tine, numai că eu m-am spălat după aia, haha!”. Replica unei nemțoaice către un coleg de culoare din Paris, aflat la noi în delegație.
Omul s-a blocat, pur și simplu.
”Tunurile” erau însă pe colega franțuzoaică și pe elvețiancă.
”Tunurile” erau însă pe colega franțuzoaică și pe elvețiancă.
”Oh, nu-ți face griji, germana ta e ok, deși uneori când te-aud vorbind la telefon mă-ntreb cum de te înțeleg oamenii ăia!”.
”Nu mai vorbiți între voi în franceză, sunteți în Germania, aici se vorbește limba germană! Desigur, noi vă vrem binele, vrem doar să exersați!”.
Și multe, multe altele de același fel, fine precum glaspapirul.
Altfel, atmosfera e minunată la serviciu, cum altfel? 🙄 Nu există dovezi clare de natură să probeze rasismul, totul se ascunde sub umbrela ”ah, dar a fost o glumă, scuze, nu mi-am dat seama că te deranjează!”. Șicane, apropouri la naționalitatea străină și alte asemenea.
Când prima colegă și-a anunțat decizia... ”Serios?? De fapt eram sigură că una dintre voi o să renunțe, doar că nu știam exact care”.
Poftim, au renunțat amândouă. Sper că individa e mulțumită.
Când prima colegă și-a anunțat decizia... ”Serios?? De fapt eram sigură că una dintre voi o să renunțe, doar că nu știam exact care”.
Poftim, au renunțat amândouă. Sper că individa e mulțumită.
Eu am scăpat până acum, dar în urma acestor două demisii, rămân singura non-nativă din departament. N-am idee cum va fi de-acum încolo, dar un lucru e sigur: vremurile când îmi distrugeam nervii din cauza unor nesimțite de la serviciu au apus. Definitiv, sper.
Și, fapt deloc surprinzător, colegele care-au fost aduse la exasperare până au ales să plece sunt niște fete minunate, profesioniste, harnice, bune la suflet și cu umor. Dar nu s-au născut în Germania, deci toate însușirile lor nu au avut nicio relevanță.
Ele pleacă.
Cele care le-au șicanat și le-au hărțuit rămân.
Mulți oameni de nimic pe lumea asta.
Postări
10 comentarii:
Cum adica, iti dau dau demisia cu un motiv oficial de hartuire si sefii nu iau nici o masura? N-a denuntat-o nimeni pe individa asta care isi permite mult prea multe? Nu exista in Germania un organism care recenseaza plingerile pe motiv de discriminare?
Jual
Am avut de curand un caz asemanator intr-una dintre echipele pe care le coordonez. Am atras atentia persoanei (care, culmea, era tot straina!) verbal si in scris, nu s-a potolit, ne-am luat ramas-bun. Tot ea a fost ofensata. Jignirile la adresa colegei au fost dure, cu sicanat inclusiv la telefon inafara programului si amenintarea cu bataia. Repet, ambele parti erau straine. Austriecii, cel putin cei cu care
am eu de-a face, sunt foarte toleranti si prietenosi.
Carmen
"Șicane, apropouri la naționalitatea străină și alte asemenea." - valabil oriunde...
"vremurile când îmi distrugeam nervii din cauza unor nesimțite de la serviciu au apus." - cea mai buna atitudine.
Esti calita si ai abilitati lingvistice mult-mult peste medie. O sa reusesti cu siguranta!
Keep going! ;-)
Laura
N-au menționat asta în scris, deci practic... din punctul de vedere al firmei, nu e nicio hărțuire. Fetele au zis că nu vor probleme, că nu-și doresc decât să fie lăsate să plece mai devreme de încheierea preavizului (și li se permite) și să lase tot în urmă.
Dacă ar merge pe calea legală, s-ar ajunge la proces și probabil ar avea câștig de cauză; dar puțină lume are curajul ăsta. Nici eu nu sunt convinsă că l-aș avea...
Aici nu s-a ajuns atât de departe (mă refer la amenințări), dar departamentul de HR este-n mod evident depășit de situație. Teoretic ni se va ține un discurs din categoria ”așa nu merge”, dar va fi ceva la modul general, deci respectivele nu vor avea, practic, nicio problemă.
Îți mulțumesc, Laura, mesajul tău mi-a insuflat optimism și mi-a dat o puternică stare de bine! :) Te îmbrățișez.
Cum ar suna un raspuns suficient de "intepat" pe germana, in momentul in care ti-ar spune si tie ceva asemanator, plus apropouri la nationalitate? Intreb la modul cel mai serios, pentru viitoarele posibile cazuri de care as putea sa ma lovesc.
In rest, iti doresc multa liniste la serviciu si sper sa citesc cat de curand ca nesimtitele sunt totusi pedepsite pentru atitudinea lor. Nu le-a dat prin cap colegelor care au plecat sa le inregistreze cand le jigneau?
Simona, tare-aș vrea să am un răspuns... Dar nu știu cum s-ar putea replica la asta. Nu-mi pot imagina ce reacție aș avea eu dacă m-aș confrunta cu situația asta. Deocamdată femeile se poartă cu mănuși, dar nu exclud să se întâmple ceva pe linia asta. În care caz, sper ca spontaneitatea să-mi fie de folos...
Ce pot să te sfătuiesc, însă - dacă vei avea ghinionul să dai peste personaje de-astea, nu ezita să te adresezi superiorului sau HR-ului. Nu înghiți, nu tolera. Așa ceva nu trebuie îngăduit sub nicio formă.
Înregistrarea ar fi fost o soluție, dar nu puteau fi mereu pe fază, fiindcă replicile astea veneau pe neașteptate, uneori în cele mai improbabile contexte.
Nu știu, mi se pare incredibil că-n Germania secolului XXI se mai pune problema asta.
Da, și mie ăsta mi se pare incredibil, ca încă mai exista idei din astea. Iar replica adresata colegului de culoare ,spusa pe ton de "gluma", îmi amintește de unii conaționali care tare spirituali(și superiori) se mai cred.
Greu de crezut așa ceva venind din partea unor oameni instruiți, de la care la o adică se pot avea pretenții... Dar asta e, probabil că nu e deloc o întâmplare faptul că nazismul s-a ”născut” în Germania :(
Trimiteți un comentariu