Disperata nevoie de idoli

Nici nu s-a stins bine ecoul strigătelor Gretei Thunberg din prezidiul ONU, că a apărut un alt ”erou” pe care foarte mulți români l-au luat în brațe, condamnând aprig orice apel la obiectivitate. Bine, adevărul e că a apărut de aproape 3 ani, dar zilele astea e prezent parcă mai mult ca oricând în spațiul public. Ați auzit de el, probabil - Mihai Șora. Filozof (deși unii, care-au citit filozofie, spun că atributul ăsta e o insultă la adresa adevăraților filozofi), fost angajat la Ministerul Afacerilor Externe în anii '50 în subordinea Anei Pauker, deținător de funcții publice până în anii '90 și un pic și ulterior.
Mai recent, exponent al curentului #rezist.
Foarte recent, protagonist al unei campanii lansate de eMAG, în care se vorbește despre apropiata aniversare a trei decenii de la Revoluție. Treizeci de ani de libertate, cum e sloganul.

Sinceră să fiu, nici nu știu de unde să-ncep. Ca să fie clar cum stau lucrurile, eu nu sunt o admiratoare a acestui domn. Până să apară în spotul de care vorbim, îmi era indiferent (deși n-am înțeles niciodată prea bine isteria asta a ”rezistenților” în ce-l privește). Acum însă, văzându-l că a acceptat să apară și ceea ce susține, nu-mi mai e indiferent. Admit faptul că are merite culturale reale (mă refer în principal la colecția ”Biblioteca Pentru Toți”), dar dincolo de asta, nu sunt deloc de acord cu piedestalul pe care a fost urcat.

”Aveam 30 de ani când ne-au condamnat pe toți la frică”, susține dumnealui, care la acea vreme era membru al Partidului Comunist Francez, devenind, după întoarcerea în România, asistentul Anei Pauker. Nu știu, mie mi se pare cel puțin ciudat ca un fost comunist autentic (revenit în țară fix după instaurarea regimului, ce să vezi!) să vină să vorbească despre libertate. Haina de disident pe care o poartă nu i se potrivește absolut deloc și trăznește a ipocrizie.

Disident, că ce? Că fusese retrogradat și din redactor-șef, devenise redactor? În cazul ăsta, Paul Goma ce-a mai fost? Elisabeta Rizea ce-a fost? Asta ca sa nu dau decât două exemple...

Chiar niciunul dintre susținătorii lui n-a citit ”Gherla-Lătești” de Goma sau ”Fenomenul Pitești” de Virgil Ierunca (soțul Monicăi Lovinescu)? Eu le-am citit, pe astea și altele. Am citit ce înseamnă adevărata rezistență și ce presupune asta. Nu presupune să muncești într-un birou și, la 100 de ani, să ieși în Piața Victoriei devenind prin asta un simbol, ”Eroul Mișcării #Rezist”!

Chiar niciunul dintre susținătorii lui nu realizează ce însemna să lucrezi în Ministerul Afacerilor Externe în anii '50? El susține că a fost obligat să o facă. Oh, bietul de el… cu siguranță ar fi preferat să fi fost arestat, torturat și / sau deportat (ca atâția alții!), decât să lucreze într-un birou. Desigur.

Să ne-nțelegem, nu am nimic personal cu omul, însă nu a fost un erou al rezistenței anticomuniste (dimpotrivă! a fost parte din sistem) și nu este un model. Nu-i face deloc cinste faptul că-și arogă merite care nu i se cuvin. Mai aproape de timpurile noastre, eroi sunt cei care au ieșit la Universitate în acel neuitat decembrie '89, mulți din ei pierzându-și viața. Chiar, ce făcea domnul Șora atunci? Știm că a devenit ministru al Învățământului în Guvernul Roman, dar asta nu se poate califica drept eroism... nu-i așa?

Eu nu spun că nu i-o fi fost frică; nu am de unde să știu. Dar când afirmă că dictatura comunistă i-a răpit libertatea, practic se erijează în disident, ceea ce nu a fost. Și nu e o problemă că n-a fost; problema e că lasă să se creadă că a fost. E un om ca atâția alții, pe care însă românii s-au încăpățânat să-l transforme într-un idol, la care numai că nu se prosternează. 

Argumentele celor care-l susțin ar fi amuzante, dacă nu ar fi așa de penibile. ”Are 103 ani, e istorie vie, trebuie respectat!”. ”Respectați-i părul alb!”. Ca să vezi, eu credeam că vârsta și părul alb sunt un dat biologic, nu atribute morale...

Dar astea sunt cam singurele lor argumente, pentru că dacă-ncearcă să explice despre suferințele lui Șora, adevărurile documentate îi contrazic. Și-atunci nu le mai rămâne decât să spună că are părul alb...

Concluzia mea e că eMAG a greșit în alegerea protagonistului. Dacă voiau să facă un clip autentic, puteau alege pe cineva din Asociația Foștilor Deținuți Politici. Aveau o mulțime de opțiuni și oricare din oamenii ăia are mai multe de spus despre lupta pentru libertate decât Mihai Șora.

N-a fost torționar, n-a fost vreun Vișinescu sau - extrapolând - n-a fost vreun Țurcanu sau Maromet, dar cu siguranță nu a ”pătimit” și nu pot să cred că nu știa ce se întâmplă cu adevărat, dincolo de lozinci. Faptul că nu spune răspicat: ”dom’le, eu NU am fost disident, NU am luptat împotriva comunismului" și lasă să persiste convingerea asta falsă, mie-mi dă foarte rău cu virgulă.

Mă tot gândesc - apropo de ce scriam la începutul articolului, oare atâta nevoie au oamenii de idoli încât se agață de oricine pare să aibă potențial de a deveni ”simbol”, chiar și fondat pe false premise?

Edit: am găsit imaginea de mai jos într-un articol. Este o cerere a lui Mihai Șora prin care solicita să i se recunoască vechimea în Partidul Comunist, că fusese câțiva ani membru și în Franța. Fără vechime în partid nu ar fi putut primi o funcție în nomenclatură.

Mă abțin de la orice comentariu pe tema imaginii.