De pe la serviciu: abur, mistere și creveți fascinanți

”Răsfoind” nițel prin postările ultimelor luni, concluzionez că nu v-am mai povestit demultișor ce mai e pe la birou și cum mă mai distrez în fauna de acolo. 

Munca e în mare parte ok, nu pot spune c-am dezvoltat o pasiune mistuitoare, dar mă descurc, învăț și pe final de ianuarie dau iar o raită la Paris. Ca să vă împrospătez memoria în ceea ce privește oamenii, voilà bibliografie: 

- despre trupa de la birou, aici.

- despre trupa de la Paris, aici.

🤔

1) Bun, acum că am făcut recapitulare, să-ncep prin a vă spune că nu vom avea terariu (pfiu), cum era preconizat la un moment dat, ci un acvariu, care s-a achiziționat deja și s-a umplut cu apă, cu seriozitate și adânc simț de răspundere.
S-a montat instalație de filtrare sau oricum_s-o_numi_chestia_aia și de vreo 10 zile se cumpără în neștire diferite ierburi de pus într-însul.
Vietăți încă nu avem, cică trebuie să așteptăm să se adapteze plantele, să se integreze-n absolut și naiba mai știe ce. Și nu, nu vom avea pești, ca toată lumea botezată, ci... creveți. Așa decise colega, argumentând că sunt niște ființe, citez ”fascinante și inteligente”. Ăsta ar putea fi titlul unui referat - ”Incursiune în culisele vieții fascinanților creveți”. 

Așa, deci fascinanții creveți vor fi roșii, ca să-i vedem printre verzile plante. Eu propusesem să fie 10 galbeni și 10 roșii, adică dacă-i bal, bal să fie. Nu, cuvântă stăpâna creveților cu un aer doct, că dez-purificăm culoarea după împerechere șamd.

Pauză scurtă de procesare a acestei neprețuite informații, urmată de un rățoit stupefiat din spate, al unuia dintre ingineri (care nu consimte deloc la creveți și și-a exprimat deja intenția de a-i face supă cu prima ocazie):
- Ce, adică ăia fac și sex???

Împricinata l-a măsurat cu severitate și ne-a adus la cunoștință că va trebui să ne învețe să-i hrănim, ca să nu țină dietă de nevoie când o fi ea în concediu. Vezi să nu. Se va putea patina în Sahara când am să hrănesc eu creveții. 

N-are ambiție dacă nu-i botează. Cred că trebuie să compun un cântec de jale despre creveți.

Aceeași individă a adus și un umidificator, că e prea uscat aerul în birou și se îmbolnăvește, zise dânsa. Umidificatorul scoate abur. Așadar, în viitorul apropiat vom avea abur si creveți. Numai bine a zis colegul că face supă din ei... îi preparăm la abur, iaca. Naturel. 

😏 

2) Prin septembrie, dăduse strechea în Vitex și în Blajina: comandau online ca disperatele și toată ziulica ne sunau curierii la ușă (biroul ocupă un etaj întreg). 

Într-o zi, o colegă s-a plictisit de-atâta frosăială pe culoar și, când a ajuns dimineață la birou, a inversat polaritatea uneia dintre cele 3 baterii ale soneriei. Evident, n-a mai sunat nimeni.

Alarmă, panică, investigații. De ce nu mai sună? S-au consumat bateriile, a decis Blajina și a anunțat că se va ocupa ea de această covârșitor de importantă problemă. S-a dus la magazin și, plesnind de eficiență, a pus baterii noi. 

Soneria a sunat iar, dar numai până a doua zi când colega a inversat iar o baterie.

Blajina s-a impacientat și a cumpărat iar baterii. 

Iar a mers, peste două zile iar n-a mai mers, pentru că... mister total 🤭

Chestia s-a repetat vreo 3 săptămâni, s-au cumpărat zeci de baterii, se aflase și la Paris că n-avem sonerie. Blajina întocmise un bilet cu instrucțiuni ”Sonerie defectă, bateți tare!”, pe care l-a lipit pe ușă. 

- Trebuie să cumpărăm altă sonerie, a propus cineva. 

- Ba eu zic să ne mute în alt sediu, aici clar e vibe prost pentru sonerii (asta am mormăit eu, simțindu-mă foarte solicitată în demersul meu de-a rămâne serioasă în fața cotcodăcelilor Blajinei și ale lui Vitex, care se învârteau pe lângă sonerie ca niște curci scoase la muncile agricole).

Nu știu care-ar fi fost deznodământul poveștii ăsteia, dar s-a întors din concediu inginerul căruia nu-i plac creveții. Pe un ton apocaliptic, a fost pus rapid la curent cu problema soneriei care ”nu merge decât în ziua când îi schimbăm bateriile”. 

S-a dus omul, s-a uitat și după câteva minute am auzit soneria. La naiba. 

S-a întors râzând cu gura până la urechi.

 - Băi, dar aveți și voi un spirit de observație.... debordant, nu altceva. N-ați văzut că una din baterii era pusă greșit?

Mdea. S-a terminat distracția. 

Și nu s-a întrebat nimeni cum de soneria ”se defecta” numai a doua zi după schimbarea bateriilor... 🙄

(Bilețelul cu ”sonerie defectă” e tot acolo, lipit pe perete. Să-l păstrăm bine, ni s-a spus. Ca să-l punem înapoi dacă s-o mai întâmpla...). 

😒

3) Mâine cică avem petrecerea de Crăciun, de-a cărei organizare s-a ocupat viitoarea stăpână a creveților. Nici nu știu cum de-a mai avut timp și pentru asta, ocupată fiind ea cu fascinanții creveți. Chestia e că habar nu avem unde-o să fie, e top secret. 

Serios. Tot ce ni s-a comunicat e că ne ducem la unul din târgurile de Crăciun, îmbucăm ceva pe acolo, după care mergem.... într-un loc. Despre care nu știm decât că nu-l vom putea părăsi înainte de încheierea evenimentului (adică pe la 23:30, cel devreme) și ar trebui să fim îmbrăcați casual. Astea-s toate informațiile pe care le avem. 

Trust her să organizeze o tâmpenie. Azi au venit și o parte dintre colegii de la Paris și au insistat să afle despre ce-i vorba, dar madam s-a ținut băț. Că nu spune, dar că va fi senzațional și superb și nemaipomenit. 

O colegă specula că ar fi vorba de un escape room - un joc pe echipe, în cadrul căruia ești încuiat cu alții într-o cameră din care, pe baza unor indicii și-a rezolvării unor puzzle-uri, trebuie să evadezi. Habar n-am dacă asta e, dar dacă da, sper măcar să nu nimeresc în echipă cu Vitex și Blajina. Că dacă s-or dovedi la fel de perspicace precum au fost cu soneria...

În tot cazul, revin să vă povestesc ce și cum. Sper doar să nu fie petrecere-surpriză cu creveți.