Ca mulți dintre noi (cât mai mulți, sper!), stăm și noi acasă. Eu lucrez full time: mi-am luat laptopul de serviciu, am înfipt în el monitorul pe care-l aveam oricum și prestez cu aplomb, câte 8-9 ore pe zi.
Cât oi mai avea ce presta, adică... E genul de industrie care, în astfel de situații, inevitabil e frânată masiv. Asta e, cum se spune: not great, not terrible.
Home office e o experiență nouă pentru mine și, ca experiență în sine, nu pot spune că-mi displace. Am condiții bune, confort, cafea bună și liniște să pot lucra. Sigur că pe termen lung m-aș aliena, cel mai probabil; azi am avut un moment în care m-am întrebat serios ce zi a săptămânii e. Dar până una-alta, facem ce putem mai bine în situația în care ne aflăm.
Personal, resimt și eu, ca oricine, faptul că nu mai ies afară (preconizez să mă duc la supermarket mâine sau poimâine și mă gândesc la asta cu plăcută anticipație), dar nu pot spune că mă plictisesc și sunt recunoscătoare că am hobby-uri ”statice”, de natură să-mi facă izolarea mai ușoară. Cărți multe și bune, concerte și documentare cu Zubin de revăzut (chiar așa, ce dor mi s-a făcut de muzica lui, energia lui bună și căldura din ochii lui), Netflix, Amazon Prime... Toate acestea îmi aduc bucurie și-mi fac perioada asta mai suportabilă.
Și, din ciclul ”ce face izolarea din om” - mai nou, eu și jupânul jucăm cărți. Tabinet, mai precis. Țin să menționez că nu sunt orice fel de cărți. Le-am cumpărat ca suvenir dintr-un magazin aflat în lobby-ul hotelului Bellagio din Las Vegas.
Parcă ar fi fost acum 1.000 de ani... 🙂
Sunt cărți originale, adică au fost folosite în cazinou; de asta au colțurile tăiate, cum se vede și-n imagine. Din ce am înțeles, sunt ”rulate” foarte puțin timp, pentru a se preveni orice tentativă de-a trișa. După cel mult 12 ore de când pachetul a fost desigilat cărțile sunt tăiate la colțuri, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi folosite în cazinou 🙂 și sunt vândute ulterior ca suvenir.
Sper că au fost de bun augur pentru cei ce-au jucat cu ele la Bellagio. Pe mine jupânul m-a bătut la tabinet de mi-au mers fulgii, în treacăt fie zis.
Un gând bun pentru fiecare dintre voi. Aveți grijă de voi și de cei dragi și pe cât posibil, încercați să nu ieșiți din casă. Luptați cu anxietatea, n-o lăsați să se aștearnă, ca o pâclă, peste minte și suflet.
Va trece. Asta să nu uitați nicio clipă: va trece. Vom ieși din nou în oraș, la terase, la concerte și ne vom întâlni cu prietenii. Cu fiecare secundă pe care o petrecem în casă, suntem cu un strop mai aproape de momentul când greul va fi trecut.
Nu cred că am mai pus emoticon-ul ăsta pe blog, dar mi se pare un moment bun s-o fac: 🤗🤗🤗
Sper să ne recitim cu bine. Bon courage, cum își încheie mail-urile în perioada asta colegii mei din Paris...
Postări
2 comentarii:
Eu sunt deja de marti in homeoffice si deja toti sunt nervosi. Nu e noutate dar acu se asteapta sa lucrezi oricand ca doar suntem acasa. Pe afara e plin de lume la locurile de joaca unde nu ai voie si restaurantele deschise. Noi in afara de cumparaturi si mers cu bicicleta in padure nu am iesit. Din ce am citit se recomanda plimbarea sau sportul afara dar cu o persoana apropiata. Din pacate multi nu respecta.
Tot de marti si eu, deocamdata inclusiv saptamana viitoare. Sa vedem apoi ce va mai fi…
Ce chestie, si la mine se asteapta sa lucrez mai mult. Adica li se pare perfect normal sa spuna la ora 17 ca le trebuie ceva "dringend" in conditiile in care, intr-o zi normala la birou, la ora aia nici n-as mai fi acolo…
Altfel, in casa si noi. Iesim azi la supermarket, eveniment :)) Nu avem biciclete inca, asa ca poate mergem la o scurta plimbare pe niste stradute pustii de langa casa… Dar vremea tine cu noi, adica e innorat si racoare :))
Sa fiti bine… Te imbratisez!
Trimiteți un comentariu