Crăciunul meu e o poveste de drag și de dulceață de cireșe amare 🎄

Anul acesta a fost, după cum știm, cu totul deosebit pentru întreaga planetă - și nu într-un sens pe care ni l-am fi dorit sau imaginat. Este și motivul pentru care parcă simt că urarea ”Crăciun Fericit!” e un pic... idealizată în context. Vă doresc, așadar, să fiți bine și să-i aveți pe cei dragi sănătoși. Dacă am realizat ceva de la ultimul Crăciun încoace, e probabil faptul că prea luăm sănătatea și, per total, viața normală ca pe un bun cuvenit. Acestea sunt, de fapt, niște daruri. Sper ca, atunci când nebunia asta va fi trecut, vom fi învățat să apreciem mai mult ceea ce avem. 

De acest Crăciun, am sufletul plin de recunoștință. Este cel dintâi Crăciun în casa noastră și mi-e bine. Sunt mai acasă ca oricând. Cu omul meu, cu brăduțul nostru pe care-l avem de 11 ani și cu Moș Crăciun (pe care l-am cumpărat la ultima rundă de cumpărături înainte de cel de-al doilea lockdown și care mi-e drag de nu mai pot. E cel-mai-Moș-Crăciun cu putință). 

Nu pot să scriu despre acest Crăciun fără să menționez un cadou pur și simplu fabulos, primit de la o cititoare a blogului aici de față 🙂 Imaginați-vă că a scris o poveste ilustrată despre mine, în care sunt invitată la Hogwarts 🙃 cu scrisoare adusă de bufniță și tot tacâmul. La Hogwarts primesc un premiu pentru cea mai bună salată Boeuf și ajung în postura de... dirijor. În prezența lui Zubin, care ajunge să-mi ia bagheta din mână, după ce voi fi sabotată de niște obrăznicături de creveți 🙈 Poftim situație. Nu lipsesc din scenă Poirot, Agatha Christie și Rodica Ojog-Brașoveanu. Iar Zubin cel din poveste, chiar dacă e pe bună dreptate revoltat de felul în care masacrez muzica, îmi îngăduie să-l divinizez în continuare. Modest, deh 😀

Relatarea mea nu face nici pe departe dreptate povestirii, care este o îmbinare extraordinară de imagine și text și înglobează, practic, tot ceea ce-mi place mie mai mult. Cuvintele sunt prea sărace pentru a-mi exprima mulțumirea 🙂 Am recitit-o și privit-o până am învățat-o pe de rost și nu mă satur de ea. 

 

Astăzi am lenevit, am fost la biserică, m-am dezmățat gastronomic și apoi am început maratonul pe care mi-l doream de luni de zile. 

Ah, și-n caz că vă întrebați referitor la antemenționatul dezmăț...

Dulceața e de cireșe amare, făcută de bunica din România și trimisă într-un pachet acum câteva săptămâni. Iar prăjitura n-am făcut-o eu, dar vă informez că am cumpărat-o cu talent și pricepere 🧐 Săptămâna viitoare cred că mă aventurez să manufacturez și eu oarece în sensul ăsta.

Cam așa e Crăciunul meu de anul acesta. Mâine voi continua de unde am rămas (atât în ceea ce privește maratonul, cât și prăjiturile. Să nu uit să arunc și cântarul pe geam, că-mi cauzează la feng shui 🙄).

Crăciun cu bine vă doresc, oamenii mei. Vă îmbrățișez și vă mulțumesc pentru că-mi sunteți 🙂