Din categoria ”feeling like...”

Asta e o postare de moft, mai degrabă din categoria ”să nu spun că n-am postat ceva pe 29 februarie”. 

Dar dacă tot m-am apucat, țin să mă dau mare că mi-am făcut damblaua de a-mi lua tastatură mecanică. Mi-o doream de multă vreme, fiindcă atunci când tastezi are un sound asemănător cu al unei mașini de scris, iar feedback-ul tactil pe care îl oferă tastele este comparabil cu acela al clapelor mașinii de scris. Și asta-mi place mult... mă face să mă simt ca J.B. Fletcher din ”Murder, she wrote” și în același timp îmi amintește de ceea ce am visat multă vreme să devin. 

Așa stând lucrurile, momentan mă simt cam în felul ăsta...

În altă ordine de idei, azi am primit și ultimele acte care ne lipseau pentru a fi proprietari cu acte în regulă - confirmarea  înscrierii apartamentului pe numele nostru în cartea funciară.

Între timp, ne acomodăm tot mai bine în căsuță și de ce ne obișnuim, de ce-o iubim mai mult 🙂 Este un sentiment incredibil, acela de-a fi în casa TA... 

Ok, tehnic vorbind pentru următorii 20 de ani e a noastră și a băncii, dar având în vedere că rata lunară e fix cât ar fi chiria pentru un astfel de apartament, acceptăm mai ușor ideea celor două decenii de rate. 

Nu pot să nu menționez că luna asta s-au împlinit 5 ani de când mama s-a călătorit în altă lume. Pe 12 februarie, în ”acea zi”, eram la Luvru. Am privit ”Victoria din Samotrace”, despre care ea a predat toată viața și m-am gândit cât de mult i-ar fi plăcut să o vadă în realitate. 

M-am mai gândit, din nou, cât de mult mi-aș fi dorit să fi mers noi două la Paris.

N-a fost să fie. Și-o să doară mereu.

Cam atât de la acest 29 februarie.