marți, 18 februarie 2020

Un raft de cărți (un-fel-de-leapșă)


Dacă tot am vorbit atât de mult despre Harry Potter în ultima vreme, simt că mi s-a făcut dor de-o leapșă despre cărți, subiect care în ceea ce mă privește va fi probabil pentru totdeauna inepuizabil. Dând peste imaginea asta, m-am gândit imediat la un raft de cărți - chiar dacă nu toate de acolo își vor fi găsit locul la mine... 

Prin urmare, haideți să răsfoim 🙂


1) ”Cartea pe care n-am putut să o las din mână”
De dată recentă ”Harry Potter”, desigur. Încă le răsfoiesc pe toate, încă recitesc pasaje sau capitole, încă revăd secvențe din filme, încă nu simt că m-am ”îndestulat”, sufletește vorbind. Abia aștept să recitesc toate cărțile în engleză și să fac un ”maraton” al filmelor. Poate va deveni o tradiție de Crăciun, să vedem 🙂

2) ”Cartea pe care n-am putut s-o ridic”
Niciuna care să-mi vină în minte. Poate dacă aș citi compendii de medicină, dar nu e cazul. Aparte de asta îmi aduc aminte că am avut cândva ”Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent” de George Călinescu și era atât de mare și de grea, încât nici măcar nu m-a tentat vreodată să o deschid. 

3) ”Cartea pe care mi-ai dăruit-o (încă n-am citit-o - îmi pare rău!)”
Am primit mai demult de la o amică ”Sabotaj din iubire” de Amelie Nothomb. Fără vreun motiv anume, până acum nu am citit-o. Foarte probabil îi va veni rândul într-o bună zi. Am învățat deja că fiecare carte își are vremea ei. 

4) ”Cartea pe care am luat-o la plajă”
N-am în vedere un titlu anume, dar cu siguranță ar fi ceva din categoria ”chewing gum for the brain”, nu vreo biografie complexă. Probabil literatură polițistă, de aventură sau chic lit.

5) ”Cartea pe care m-am străduit să o plac”
Ar fi mai multe, dar la o primă evocare îmi vine în minte numai ”Origini” a lui Dan Brown. O așteptasem cu foarte mare nerăbdare, m-am bucurat enorm când am primit-o și dezamăgirea mi-a fost direct proporțională. O carte cu o intrigă slabă și superficială, despre care am bombănit cu năduf aici. 

6) ”Cartea pe care o dețin în 3 exemplare”
Nu am așa ceva. Cel mult în două exemplare - în format fizic și electronic, dar asta mai degrabă întâmplător - nu că mi-aș fi propus eu asta.

7) ”Cartea care mi-a salvat viața”
Probabil toate cărțile pe care le-am citit în adolescență și care mi-au permis să evadez într-o realitate paralelă, cu mult mai frumoasă decât realitatea în care trăiam. 

8) ”Cartea pe care ți-am împrumutat-o (poți să mi-o restitui?)”
Din fericire, n-am pierdut multe cărți pe care să le fi împrumutat și să nu le mai fi primit înapoi. Îmi amintesc de-un roman de Agatha Christie pe care l-am împrumutat unei amice de aici și pe care nu mi l-a mai returnat niciodată. Și cum între timp ne-am mutat la aproape 700 de kilometri distanță, mă îndoiesc că o voi mai primi. Măcar nu era o carte greu de găsit... dar stai, dacă ar fi fost așa nu cred că i-aș fi împrumutat-o ei.

9) ”Cartea pe care o citesc înainte de culcare”
Nu cred că-i greu de intuit 🙂 Asta e, încă sunt complet ”mesmerizată” de universul creat de J.K. Rowling și n-am nici cea mai vagă idee cât va mai dura această etapă. Dar ce bine că nu există o dată limită 🙂

10) ”Cartea pe care am confundat-o cu o pălărie”
Interesantă perspectivă, dar nu mi s-a întâmplat niciodată 🙂 Și chiar nu știu ce s-ar mai putea spune pe tema asta. Cum și de ce-ai confunda o carte cu o pălărie? 

11) ”Cartea pe care încerc cu disperare să o scriu”
Ugh... ăsta e un subiect sensibil pentru mine, după cum poate știți, că am mai perorat pe subiect. Ani de zile mi-am dorit din tot sufletul să scriu o carte, dar în final pesemne că nu e să fie. At the end of the day, nu cred că sunt atât de talentată încât să scriu o carte bună. Iar de pseudo-scriitori, care profită de-o fărâmă de faimă pentru a-și promova scrierile mediocre, e plin. Nu vreau să fiu una dintre ei.

12) ”Cărțile care mi-au schimbat viața”
Cu riscul de-a emite un clișeu de-o banalitate covârșitoare, toate cărțile pe care le-am citit, mai bune sau mai puțin bune, m-au adus în punctul în care sunt acum. 

... și totuși, sunt cam dezamăgită: n-am primit scrisoarea de la Hogwarts... 


Dar cine știe, poate va veni! În definitiv, it's magic... 🙂 Voi ați primit-o? 🙃 Și de curiozitate, voi ce-ați răspunde la prima și ultima întrebare?

10 comentarii:

Petronela spunea...

1) ”Cartea pe care n-am putut să o las din mână”
“Un bărbat pe nume Ove”- Fredrik Backman. Am citit cartea dintr-o sorbitură într-o sâmbătă, duminică am văzut filmul. Plăcut maximum. Citit apoi tot ce s-a tradus de acest autor. Declarat genial. Stop. 

4) ”Cartea pe care am luat-o la plajă”
Ultima plajă de anul trecut a fost însoțită de „Sfîrșitul nopții” – Petronela Rotar

5) ”Cartea pe care m-am străduit să o plac”
“Laur” - Evgheni Vodolazkin – Mult prea-premiată, mult prea-lăudată… Hmm… not for me. Am știut cum se va termina de la primele 30 de pagini… Nu am înțeles ce e așa de profund. Poate sunt eu mai superficială. Niciodată nu am dat atâtea șanse unei cărți. Legătura mea cu Dumnezeu e directă și nu trăiesc în Evul Mediu. Deci e clar că domnul Vodolazkin impresionează o altă categorie de oameni.
"Sunt lucruri despre care este mai usor sa vorbesti in contextul unei Rusii stravechi. Despre Dumnezeu, de exemplu. Dupa parerea mea, legaturile cu El erau mai directe pe vremuri. Mai mult decat atat, pur si simplu existau. Acum natura acestor legaturi ii preocupa doar pe putini, si asta e nelinistitor. Sa fi aflat noi, din Evul Mediu incoace, vreun lucru complet nou, care sa ne permita sa ne relaxam?" (Evgheni VODOLAZKIN)

7) ”Cartea care mi-a salvat viața”
Nu cred că există așa ceva. Din foarte multe cărți am aflat ceva nou, poate ceva ce mi-a influențat viața. Dar salvat? E prea mult spus.

8) ”Cartea pe care ți-am împrumutat-o (poți să mi-o restitui?)”
“Singură la părinți” - Klara Jarunkova, o carte editată în România în 1973.
Eu cred că știu cui am împrumutat-o. Persoana în cauză zice că mi-a dat-o înapoi. Nici nu mai am de unde să o cumpăr și îmi pare tare rău. Am încercat în anticariate. Degeaba.
12) ”Cărțile care mi-au schimbat viața”
“Un bărbat pe nume Ove” e o carte care m-a impresionat mult de tot și îl consider genial pe Fredrik Backman. Dar iar “schimbat viața” e mult prea mult spus despre orice carte.

CATEGORIA INVENTATĂ
Și mai inventez eu o categorie: Cărțile pe care le recitesc în fiecare vară: “La Medeleni” - Ionel Teodoreanu. Și în fiecare vară mai descopăr ceva, cu mintea coaptă încă un an. Prima dată le-am citit pe la 11-12 ani.

Adriana spunea...

1) In 2019, au fost "Zuleiha deschide ochii" de Guzel Yakhina si "Educated" de Tara Westover". La final de an mi-a placut mult Olga Tokarczuk, Poarta-ti plugul peste oasele mortilor" (citita în franceza), eroina e geniala. Am început promitator 2020 cu "Testamentele" (Margaret Atwood), doar pentru cei ce cunosc "The Handmaid's Tale".
Al vazut doar filmul cu Ove, fain. O sa încerc si cartile autorului.
Acum vad serialul facut dupa cartile Elenei Ferrante, e pasionant. Nu-mi vine sa cred ca peste doua saptamîni voi fi acolo la Napoli unde s-a petrecut totul.
5) "Casnicie" de Dan Coman, "Fontana di Trevi" de Gabriela Adamesteanu - prima ma crispeaza de-a dreptul, a doua e un somnifer garantat (no offence pentru Gabriela care a o scriitoare buna).
Revin cu mare placere si în mod regulat la "Oblomov" de Goncearov si la cartile Svetlanei Ulitkaia.
Am citit ca si tine cu aceeasi pasiune Harry Potter acum cîtiva ani:)

Ioana spunea...

1) ”Cartea pe care n-am putut să o las din mână”
Mai multe, printre care si Harry Potter. De fapt.. Nu prea am citit carti care sa nu imi placa, deci 90% din cartile avute pana acum se incadreaza aici.

3) ”Cartea pe care mi-ai dăruit-o (încă n-am citit-o - îmi pare rău!)”
Nu chiar daruita, recomandata si imprumutata, de catre sora mea... O carte de prin anii 70' cu viata de la manastire. Ea era foarte incantata, ca sa vad ce mancatorie era si ce invarteli se faceau.. N-am avut rabdare.

5) ”Cartea pe care m-am străduit să o plac”
Cartile cu Melania ale dnei Ojog... Pur si simplu babuta nu mi-era simpatica.

6) ”Cartea pe care o dețin în 3 exemplare”
Doar in 2, electronic si fizic, Baba iarna intra-n sat, cea cu ilustratii de Coca Cretoiu. Asta pentru ca nu o am aici cu mine si e inca in tara...Si "Noi si Arhimededoi" , pentru ca prima editie al carei proprietar à fost intai sora mea, era saraca ferfenita de la atata citit si rascitit.

10) ”Cartea pe care am confundat-o cu o pălărie”
Ceva de Cartarescu... Nu de alta dar la fel de bine as fi putut-o folosi pe post de palarie. Dupa cum nici palariile nu ma atrag sa le citesc, nici operele dlui nu sunt mai breze.

11) ”Cartea pe care încerc cu disperare să o scriu”
Ceva pentru copii. Anul trecut am aflat ca una din idei deja a fost luata si transpusa de ceva ani buni in cartea "O istorie secretă a țării vampirilor – Cartea pricoliciului" si nu doar atat, dar aceeasi autoare mi-a mai "furat" o idee, citez "Povestiri de pe Calea Moşilor, o carte iniţial destinată adulţilor, dar în ea s-au regăsit şi copiii dornici să descopere o maşină a timpului care să-i poarte în anii 1980." Ma rog, in cazul meu aveam ideea fixa cu locatia de la Universitate, partea dinspre Cismigiu... In fine.. Too late.

12) ”Cărțile care mi-au schimbat viața”
Pai pot spune ca aproape toate, fiindca fara ele nu as mai fi fost cea de azi. Si sincer n-as fi vrut sa se fi intamplat asta fiindca tare unicat am iesit :).

Greta spunea...

Foarte multe recenzii entuziaste si opinii favorabile am citit despre cartile lui Backman… Imi aduc aminte ca la un moment dat am vorbit si noi doua un pic despre el :)
Chiar sunt intrigata, cu atat mai mult cu cat imi plac autorii suedezi in general. Am vreo 3 carti de-ale lui in format electronic, o sa le citesc. Deocamdata sunt cam la jumatatea seriei Fjällbacka de Camila Läckberg. Nostalgii dupa Stieg Larsson, cred, si mi se pare o lectura interesanta, cu toate ca cei doi nu se pot nici pe departe compara…

Greta spunea...

Adriana, tu ai citit si cartile Elenei Ferrante? Te intreb pentru ca, rusinata marturisesc faptul ca prima mea tentativa a esuat, cumva "nu s-a legat" lectura, n-am facut "click".
Si-mi pare rau, vad atat de mult entuziasm in jurul meu pe tema cartilor ei, incat nu pot scapa de senzatia ca ratez ceva splendid necitindu-le...

Greta spunea...

Ahh, cum de-am putut uita de Cartarescu! Am avut si eu o tentativa de a-l citi acum niste ani buni, dar am abandonat dupa vreo 15 pagini si nici ca m-a mai tentat vreodata sa reiau.
Ai perfecta dreptate, foarte bine as fi putut sa o folosesc pe post de palarie! :)) Sau acum ca ma gandesc, mergea si ca opritor de usa :D

Adriana spunea...

Le-am citit, dar în franceza. Tu ai început în româna? Cum traducerea?
Daca ai ocazia, încearca serialul, care e fidel cartilor.

Ioana spunea...

Eu nu am avut niciodata intentia de a incerca sa il citesc, insa profa de româna era indragostita de cum scrie. Bine, ce o fi fost in capul ei sa puna niste elevi de clasa à 11-a sa citeasca asa ceva habar nu am... Sincer nici mai incolo nu am inteles nimic, deci Orbitor a ajuns la ghena, cred ca a doua carte pe care am aruncat-o efectiv. De obicei ce nu mi-a placut am dus la anticariat, fiindca vad cartile ca pe ceva ce nu merita sa ajunga la gunoi...in general. Dar cartea asta, alaturi de o alta mizerie, ceva cu o curtezana, careia I se facuse super reclama, dar de fapt aia povestea strict cat si cum si-o tragea, au ajuns direct la ghena...

Greta spunea...

Eu le incepusem in romana. Traducerea mi s-a parut buna, literara, de la primele pagini se crease deja atmosfera, dar nu m-a "prins". Poate am avut asteptari eronate, nu stiu…
Cred ca o sa mai incerc o data, nu-mi vine sa abandonez fara sa le mai dau o sansa.

Greta spunea...

Ah, am avut si noi un profesor de literatura universala care ne-a pus sa citim "O suta de ani de singuratate" si "Numele Trandafirului" cand eram in clasa a XI-a. Nu stiu ce credea el ca o sa intelegem la varsta aia, din asemenea carti…
De citit le-am citit, dar nu am inteles ce trebuie. Adica pe-atunci eu n-am vazut in "Numele Trandafirului" decat intriga politista, ceea ce e cat se poate de incorect si departe de viziunea autorului…
Fiecare carte isi are vremea ei, ma tot minunez ca exista profesori, oameni cititi si cu experienta, care nu inteleg asta.