Prosit 2023! 🐷🍀🍄

Bine v-am găsit și noul an să vă fie bun, prielnic, plin de noroc, roade și belșug, precum coșul purcelului din imaginea de mai jos 🙂.

Toată lumea bine, da? Ați petrecut, ați ciocnit, ați dormit? Noi am fost, ca-n mare parte din ultimii ani, pașnici. Ne-am uitat din nou la ”Four Rooms” (cât se poate de tematic 😀 și highly recommended, în cazul în care mai e cineva care nu știe bijuteria asta a lui Tarantino, de pe vremea când încă făcea filme, nu parodii ciudate), iar după miezul nopții - marcat de niște artificii neașteptat de reușite pe care le-am urmărit din balcon - am descoperit pe RTL un top al celor mai bune hit-uri de petrecere, cu interpretări înregistrate pentru Revelion (așadar, foarte recente).
Și astfel, printre alții, i-am revăzut aseară cântând pe: Snap, Los del Rio cu ce altceva decât ”Macarena” (da, bătrâneii ăia doi încă mai pot cânta), 2 Unlimited (doar solista mai era, dar a cântat ”No Limit” de-au zburat 30 de ani într-o secundă), Anita Ward cu ”Ring My Bell”, Haiducii cu ”Dragostea din tei” 😁, Loona cu ”Bailando” și ”Mamboleo”, Backstreet Boys (da, chiar ei, the real boys! Toți 5 ❤️) cu ”I want it that way”, Mel C. feat. Alex Christensen cu ”Around the world”, Ottawan cu ”DISCO” și cea mai plăcută, pentru mine, surpriză: Dr. Alban în persoană, cu ”Sing Hallelujah!” ❤️. Mi s-a topit sufletul de drag și nostalgie, aș fi fost în stare să îmbrățișez televizorul. Și-am dansat prin cameră exact pe stilul ”dance like no one is watching” 😀.
A fost pe cât de neașteptat, pe atât de minunat. Un semn bun pentru anul nou sosit, și nu singurul.

Cu adevărat a început noul an când au răsunat primele acorduri ale inconfundabilei muzici de la Musikverein: Concertul de Anul Nou de la Viena. Mi-a plăcut foarte mult, deși Franz Welser-Möst  nu se regăsește printre dirijorii mei preferați. Corul de copii (băieți și fete) m-a emoționat, iar baletul a fost, ca întotdeauna, un recital de grație, frumusețe și bun-gust.

Am avut (din nou) dreptate în ceea ce privește dirijorul din 2024: ieri spusesem că va fi  Gustavo Dudamel sau Christian Thielemann. Personal l-aș fi preferat pe primul, dar la următoarea ediție onoarea îi revine lui Thielemann. Data trecută (în 2019) mi s-a părut cam prea scorțos și chiar arogant pe alocuri, dar cine știe, poate era inclusiv din cauza emoțiilor, fiind atunci pentru prima oară în această onorantă ipostază.

Așa, spuneam de semne bune. Au fost câteva, dătătoare de speranță:

🍰 Pentru zilele astea, am comandat un tort la o cofetărie din oraș. Decât 'jde feluri de prăjituri, mai bine un tort cinstit, ne-am zis - și la fel am procedat și de Crăciun. În ambele dăți am comandat un tort micuț, de aproximativ 8 felii, suficient pentru noi doi; săptămâna trecută fusese unul de ciocolată, iar pentru Revelion am ales unul cu frișcă & mandarine. Am mers vineri să-l ridicăm. ”Să nu vă mirați”, a spus doamna dându-mi cutia, ”de data aceasta a fost o neînțelegere și a ieșit mai mare, dar nu trebuie să plătiți nimic în plus”.
Nu ne-am supărat deloc, muncim cu râvnă la el (ceea ce nu e prea greu, delicios, ușor și pufos fiind).

🎙Faptul că am intrat în noul an dansând, însă nu numai asta. Una dintre melodiile preferate ale mamei a fost ”No Limit”. Am mai povestit pe aici că, pe vremea când conduceam și se întâmpla să o ascult, invariabil zâmbeam, aruncam o privire spre cer și răsuceam butonul de volum aproape de maxim: ”tare, să se audă până sus la tine...”. Faptul că am dat peste cântecul acesta aseară, interpretat chiar de Anita Doth, mi-a încălzit sufletul. Mama e aici, cu mine. Am privit poza ei din bibliotecă și știu că a ascultat și ea piesa, din lumea din care mă veghează de aproape 8 ani.

🌹Uitându-mă ieri pe una dintre postările de pe contul de Facebook ale Filarmonicii din Viena care se referea la pregătirile pentru concert, am observat imediat că florile sunt asemănătoare cu cele pe care le cumpăraserăm și noi vineri. Pentru conformitate:

”Florile de la Viena parcă-s cele din poza ta”, mi-a scris o prietenă în timpul concertului și nu vă pot spune ce mult m-am bucurat că a mai remarcat cineva asta, având astfel confirmarea că nu mi s-a părut.

🧲 Este bine cunoscut faptul că, la fiecare ediție a Concertului de Anul Nou, organizatorii ”ascund” printre flori diferite obiecte, reprezentând simboluri ale norocului: o potcoavă, un purcel, o ciupercuță... și dacă ești pe fază când se dau cadre apropiate cu aranjamentele florale, poți să le vezi. Evident, trebuie să fii atent și să nu ratezi niciun cadru, fiindcă niciodată nu știi când apar... Nu mi se mai întâmplase până acum să găsesc unul în timpul concertului; am urmărit concertul din 2015 al lui Zubin de nenumărate ori pe calculator, până am găsit purcelul 🥰 și am făcut un print screen - așa, pentru mine:

Și astăzi, pentru prima dată, am văzut în direct un astfel de simbol: potcoava aurie, ascunsă între flori 🙂. Am vrut să fac o poză cu telefonul, dar secvența a fost prea scurtă.
Poate că sunt subiectivă, dar eu sper din tot sufletul că toate acestea înseamnă că ”semne bune anul are” și că vom avea un an blând și binevoitor cu noi.

2023, te rog, fii bun...