Drag îmi e de țara mea...

Săptămâna asta sunt în Hamburg (”de ce” și ”cum-se-face-că” - urmează în curând, stay tuned). Și-n ultimele zile m-a cuprins, din nou, un fior de drag pentru țara asta și de recunoștință pentru că viața noastră e aici. 

Nu că ar fi un sentiment nou, de altminteri. Eu locuiesc în Germania de aproape 12 ani, deci s-ar putea spune că m-am obișnuit - și totuși încă am, destul de frecvent, momente în care mă apucă fericirea pornind de la chestii simple, banale, cum ar fi o jardinieră cu flori pe un pervaz, aroma de pâine tocmai coaptă dintr-o brutărie, o prăjitură constând într-un foarte subțire pandișpan acoperit cu căpșuni proaspete, ciripitul mierlelor, curățenia din jur, politețea și eficiența celor din sistemul administrativ, siguranța că sunt „pe mâini bune” când mă aflu într-un cabinet medical și exemplele ar putea continua până mâine dimineață. 

Dar cum spuneam, chiar dacă trăiesc aici de mai bine de un deceniu, tot nu mă pot împiedica să observ ce se întâmplă în jurul meu - și să mă minunez. 

Bunăoară....

- sâmbătă am plecat cu trenul (un regional până la Nürnberg, urmat de Intercity Express de-acolo până la Hamburg). Ambele trenuri au venit la timp. În Intercity am petrecut vreo trei sferturi de oră în vagonul-restaurant, în compania unui ștrudel cu mere și sos de vanilie și a unei cafele. Prețuri mai mult decât decente. Curat, cald, bun. 

- m-am întors la locul meu și mi-am băgat nasul în carte. Nu pentru mult timp. Un bebeluș de vreo 8-9 luni făcea turul vagonului de-a bușilea. Din spate, tatăl îl supraveghea. Când ajungea prea aproape de usă, îl lua binișor și-l repunea pe circuit. Departe de-a fi deranjat de schimbarea de direcție, ghindocul patrula, râdea și bolborosea extaziat. Între timp, toată lumea se oprise din citit sau butonat telefoane și tablete și îl contempla. Nu am auzit niciun "vai, pe jos sunt microbi", "vai, nu are caciuliță", "vai, te murdărești". Ulterior a devenit și mai mișto, pentru că-n vagon mai erau 3 pitici în vârstă de 2-3 ani fiecare. După ce l-au observat o vreme în tăcere pe prâslea, au decis să umble și ei de-a bușilea 😂

-  Ieri m-am dus în centru, să casc gura (în principal prin magazine; dar în apărarea mea, spun că era destul de frig). Am luat metroul ușor, în fix jumătate de oră eram la Primărie. Forfotă, culoare, trei centre comerciale mari și zeci de magazine & restaurante pe-o suprafață de câțiva kilometri pătrați, energia și tumultul specifice unui mare oraș... Doamne, aproape-mi ieșea inima din piept 🙂

(În caz că vă-ntrebați ce am târguit: niște mărunțișuri de la magazinul Nivea - da, au magazin dedicat, pfuaa  - și un Matrixyl, pe care-l cunoașteți dintr-un articol precedent. Sticluța pe care-o mai am e la mai puțin de jumătate și n-aveam chef să dau comandă online pentru doar un produs. Altminteri, am fost de-o cumințenie fascinantă și exemplară, parol!). Am zăbovit mai mult de jumătate de oră într-o librărie, de unde - dac-ar fi fost după mine - cred c-aș fi cumpărat vreo 20 de cărți. Cel puțin).

Iubesc țara asta. 

Mă-ndrăgostesc de Hamburg. 

Sunt recunoscătoare. 

(Vineri cred că dau o raită în Primark, poate mă destrăbălez nițel. Așa, decent).