Un citat reprezentativ (Blog Challenge 27)

Tema cu numărul 27 din leapșa-foileton este una care mi-a dat de gândit și, în același timp, mi-a adus un zâmbet. Ar trebui să vorbesc despre citatul după care încerc să-mi ”conduc” viața, deși cred că termenul de ”live by” are conotații mai puțin severe în original. 

Bine, adevărul e că, indiferent în ce limbă ar fi exprimată, ideea în sine e una destul de... excentrică. Să trăiești în funcție de un citat... e cam mult spus, probabil că majoritatea alegem să trăim ghidându-ne după anumite concepții și / sau principii de viață. 

Dar eu, ei bine, chiar am un citat - nu pot spune că-mi guvernează viața, dar e un fel de motto personal. 

Multă vreme, acest motto a fost ”Show must go on”, cuvinte pe care mi le-am repetat de sute, mii de ori ca o mantră de-a lungul anilor, atunci când viața îmi mai dădea câte-un ghiont în ficat. Și-au fost multe prilejuri. Am ascultat de sute ori inconfundabila melodie, în special atunci când mă năpădea tristețea dintr-un motiv sau altul, cel mai adesea din motive de non-maternitate. Între timp am trecut de faza aceea, dar îmi amintesc și azi cum ascultam melodia și, în funcție de context, strigam sau șopteam la unison cu Freddie ”show must go on”... Și m-a ajutat, pentru că simțeam asta cu adevărat: spectacolul trebuia să continue și așa avea să fie. 

Cum spuneam, am depășit momentul (poate pentru că show chiar DID go on) și sunt oarecum mai încrezătoare. Sau mai corect spus, încerc să fiu, nu întotdeauna cu succes.

Ar fi o aroganță din parte-mi să cred că viața mi-e datoare, deși m-a ”privat” de multe. Nu cred că-mi datorează nimic, dar am speranța că mai are multe bunătăți pregătite pentru mine.

The best is yet to come este, dacă-i pot spune astfel, deviza mea.

Optimist vorbind, sunt cam la jumătatea vieții. Sper ca jumătatea care mi-a rămas să fie mai bună decât cea care s-a dus. Sper să fie the best.