Manelele sunt the new black

N-ați fi crezut că veți vedea pe blogul ăsta un asemenea titlu, nu-i așa? Dar uite că trebuie, dom'le, să recunosc realitatea (care este, vorba unui clasic în viață). Totul a pornit, dacă nu știți deja, de la recenta festivitate de decernare a Premiilor Gopo (echivalentul Oscarului pentru cinematografia românească, spun organizatorii, plini de mândrie în pieptul de aramă. Personal găsesc această comparație cel puțin forțată, dar părerea mea e irelevantă). În cadrul antemenționatei festivități, desfășurate la Teatrul Național din București, pe scenă a urcat o trupă de interpreți de manele (Kana Jambe - ați auzit de ei? Nici eu. Inculților ce suntem!), care a susținut un scurt recital.
De asemenea, solistul a interpretat (foarte slab) un cover după celebra piesă "Bohemian Rhapsody", urmat de o manea din repertoriul personal. Înainte de asta a fost proiectat un sketch in care a fost parodiat filmul "Bohemian Rhapsody", personajul principal purtând același maiou alb precum Freddie Mercury și intrând într-o trupă de manele rămasă fără solist. A fost un moment absolut... grotesc. Mai multe detalii pe subiect, aici.

În Social Media, opiniile s-au scindat fără întârziere. Unii au fost scandalizați la ideea de manele în cadrul unui astfel de eveniment, precum și de faptul că Freddie Mercury a fost parodiat. Alții, cel puțin la fel de vocali și de numeroși, s-au considerat discriminați și au leșinat de oroare, iar când s-au trezit din leșin au început să urle și să bată-n darabane. Scandal!

Ia să-ncerc și eu să scriu un sketch. Ce, eu n-oi putea? 

Fundal sonor, pe scena Teatrului Național din București: ”iubirea meeeeaaaa ești numai tuuuuu, viața meaaaa, sufletul meheheeuu” 🎵🎵🎵

Personaje:
Grupul 1 - cei cărora nu le plac manelele, dar ascultă cu plăcere Queen.
Grupul 2 - consumatorii de manele.

Grupul 1: Dafuq, ce e asta, ce caută manelele în cadrul unui asemenea eveniment? 

Grupul 2: Liniște acolo-n spate, uăi, ne-ați rănit drept în sentimente. Bine că 'steți voi deștepți, ne luați dreptul la hemoția din pept, ce noi nu suntem uameni, intoleranță, huo.

Grupul 1: Stați oameni buni, cine-a zis ceva de (in)toleranță? E vorba doar de faptul că noi alegem să ne delimităm de genul ăsta muzical, care pur și simplu nu ne place.  Chestie de gust.

Grupul 2 (sfâșiindu-și cămășile în semn de protest): Discriminare, intoleranță, rasism!

Grupul 1: Rasism??? Doar pentru că nu ne place un anumit gen muzical? Ați înnebunit.

Grupul 2: Elite de carton, aroganți, prefăcuți, vă credeți miezu' la cultură, dar sigur ascultați manele pe ascuns!

Grupul 1: Errrmm... nope. Nu ascultăm, pentru că nu ne plac. Și nici măcar nu e vorba de cultură sau incultură, ci despre anumite lucruri care nu se amestecă. Apropo de asta, ce naiba a fost în capul lor să facă mișto de Freddie Mercury?
Grupul 2: Ceeeee, n-aveau voie? A fost parodie, oamenii pot parodia pe oricine vor, nu le trebuie aprobarea sau validarea voastră! 

Grupul 1: Nu e vorba de asta, ci despre faptul că Freddie e un artist gigantic, e un fenomen, iar prin ce au făcut, ei și-au bătut joc de el. 

Grupul 2: Libertate de expresie, artă, cultură! Nu le puteți interzice, au drepturi.

Grupul 1: Aia nu se poate numi artă. Vreți poate să ascultați ”Bohemian Rhapsody” cea originală, ca să vă împrospătați memoria și să vedeți ce înseamnă, cu adevărat, artă?

Grupul 2: Dacă Freddie ar fi văzut asta, i-ar fi plăcut și-ar fi coborât să cânte împreună cu cei de pe scenă!

(Freddie Mercury, de sus: you don't say 😏)

Grupul 1: Măi oamenilor, înțelegeți că nu avem nimic cu interpreții de manele, doar că sunt genuri complet diferite, care n-ar fi trebuit amestecate. Mișto-ul ăsta a fost așa de dus la extrem, încât s-a transformat în kitsch.

Grupul 2: Discriminare, intoleranță, rasism!

Grupul 1: Nu ne plac manelele și avem dreptul să ne selectăm preferințele. Probabil vă va șoca să auziți asta, dar și noi avem drepturi.

Grupul 2 pune definiția din DEX a culturii: ”Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și instituțiile necesare pentru comunicarea acestor valori; Sumă de cunoștințe variate din diverse domenii”. 

Grupul 1: Na bravo, știți să dați copy paste, felicitări, sănătate, bucurii. 

Grupul 2:  Maneaua e cultură, iată. Maneaua e reprezentativă pentru România, dar voi vreți să ne cenzurați, să ne puneți pumnu-n gură, să ne oprimați, aveți nostalgia pogromurilor!

Grupul 1: (scuipându-și în sân) Să ferească. 

Grupul 2:  Atâta timp cât nu acceptați cultura altora, se numește segregare, intoleranță, discriminare. 

Grupul 1: E vorba doar de promovarea kitsch-ului  la rang de cultură. O impostură, din punctul nostru de vedere.

Grupul 2: Discriminare, intoleranță, rasism! 

Grupul 1: Nu e vorba de discriminare, ci de faptul că nu ne puteți impune manelele și n-avem de gând să le ascultăm sau să le aplaudăm ca focile, doar ca să vă simțiți voi satisfăcuți.

Grupul 2: Xenofobilor! Ipocriților! Snobilor! 

(N.B.: orice asemănare cu dialogurile din Social Media pe acest subiect nu este absolut deloc întâmplătoare). 

În final, voi menționa doar cât m-a amuzat un tip (reprezentant al Grupului 2) care protestează în numele toleranței: ”Dacă văd un film despre un manelist, nu vreau să îmi cânte Claiderman!”. 

Frățiuer.... pe nenea îl cheamă Clayderman, cu ”y”, nu cu ”i”. Măcar dă-ți osteneala să scrii corect când îmi explici că-s snoabă. Doi la mână, dacă voiai să dai exemplul unui pianist, Clayderman era cam pe la coada listei, din motive pe care snoaba de mine ar ști să (ți) le explice, dar pe care tolerantul de tine sigur n-ar fi dispus să le asculte. Data viitoare lovește-mă și tu cu un Pollini, cu un Perahia, cu un Ashkenazy... știi tu, pă cultură, pă d-astea 😉