Jaful din şifonier

Probabil că titlul v-a dus cu gândul la o nuvelă de Agatha Christie, nu? Ei, să ştiţi că nu sunteţi prea departe, deşi adevărul e ceva mai prozaic. Plănuisem un alt post (sobru, despre o temă foarte serioasă şi de actualitate din regiunea unde locuiesc), dar după ce-am reflectat niţel mi-am dat seama că oi fi eu multe, dar masochistă sigur nu sunt. Păi da. E destul de sadic faptul că mâine e luni, d-apoi să mai disecăm şi chestii solemne? E timp destul pentru asta în cursul săptămânii ;))

Pentru început, să vă spun că habar nu aveam cine e Theresa Roemer. Am aflat, dintr-un articol de pe people.com, că a fost Miss Texas şi că este posesoarea celei mai mari garderobe din lume. I-auzi. Şi că este pasionată de shopping (thanks, Captain Obvious). Bref, dressing-ul ei este situat pe trei nivele şi are o suprafaţă totală de aproape 300 de metri pătraţi, printre accesorii regăsindu-se de pildă 60 de poşete Hermès Birkin şi 75 de perechi de pantofi Christian Louboutin. Femeia ţine o evidenţă strictă, fiecare obiect fiind numerotat. 

Etajul întâi este dedicat bijuteriilor şi poşetelor, la etajul al doilea se regăsesc hainele, încălţămintea şi produsele de machiaj, în timp ce la ultimul nivel sunt păstrate blănurile şi pălăriile. De asemenea, la etajul al doilea se află şi un bar de şampanie.

Etajul al doilea

Parte din colecţia de poşete Hermès Birkin

Colecţia Chanel

Theresa a început să-şi construiască această colecţie la vârsta de 18 ani, când şi-a cumpărat primul plic Louis Vuitton. Actuală proprietară a mai multor companii petroliere şi de energie electrică, Theresa Roemer şi-a permis să dea curs acestei pasiuni şi să-şi pună la punct dressing-ul, pe care-l numeşte "oaza ei de linişte". Acum între noi fie vorba, îmi pot da seama de ce imagini precum cele de mai sus dau un anume confort psihic unei femei :)

Ei bine, zilele trecute locuinţa Theresei a fost jefuită. Deloc întâmplător, faptul s-a întâmplat după ce garderoba fusese prezentată în cadrul emisiunii "Good Morning America". Hoţii (surprinşi pe camerele de luat vederi instalate, dar neidentificaţi fiindcă purtaseră măşti) au avut nevoie de numai nouă minute pentru a fura trei poşete Hermès, pe care le-au umplut cu bijuterii - inclusiv un smarald de 136 de carate - şi douăzeci de ceasuri Rolex. Pe lângă acestea, au dispărut şi nişte obiecte de ordin sentimental - o brăţară fără mare valoare materială pe care Theresa Roemer o primise de la soacra sa, precum şi o casetă de argint în care se afla o şuviţă din părul fiului ei, decedat în anul 2006 în urma unui accident. 

"Bijuteriile nu sunt atât de importante, se pot înlocui", spune ea, constatând cu amărăciune ironia sorţii: obiectele pe care le regretă cel mai mult sunt cele mai nevaloroase din tot ceea ce s-a furat. Paguba a fost estimată la aproximativ un milion de dolari.

Acum, ce nu înţeleg eu:

1) Dacă ai asemenea avere în casă, de ce nu o protejezi mai bine - cum ar fi cu un sistem pe bază de raze infraroşii, pe care le activezi când pleci de acasă? Intrarea prin efracţie ar declanşa o alarmă care, conectată cu dispeceratul poliţiei locale, ar aduce o maşină de poliţie în două-trei minute, cu sirenele pornite. Plus că ar speria hoţii, care probabil ar spăla putina fără a apuca să înşface prea multe. 

2) Derivând din întrebarea anterioară: dacă deţii asemenea avere, în mod evident nu prea eficient protejată, de ce o expui la TV? Nu te gândeşti că ar putea tenta pe cine nu trebuie?

Dincolo de aceste aspecte, pe care eu le consider a fi o nepermisă naivitate, mi-a plăcut motto-ul Theresei: "Reach for the stars. The sky is the limit". Venind din partea unei femei care la începutul vieţii a fost foarte săracă şi în copilărie nu a avut niciodată haine noi, probabil că funcţionează :)