Prosit 2016!

La mulți ani și bine v-am găsit în 2016, oameni buni! :) Sper că v-ați simțit bine în noaptea de Revelion și-n prima zi a noului an, indiferent de felul în care ați petrecut la trecerea dintre ani - dansând la vreo petrecere, jucând whist cu prietenii sau uitându-vă la artificii și apoi acasă, așa cum am procedat noi.

Anul 2016 ne-a găsit cu ochii ațintiți spre cer, la jocurile de artificii, care-au fost absolut spectaculoase. Nu era frig afară, așa încât plimbarea prin oraș a fost chiar agreabilă. Revenind acasă, somnul ne-a doborât repede; oboseala acumulată în ultimele săptămâni își cerea drepturile. Am dormit neîntorși, iar la ora 11:15, echipată într-o pijama roșie :D, eram moț pe canapea, fremătând de nerăbdarea de-a urmări Concertul de Anul Nou. 

Mda, pijama roșie, ați citit bine. Și, pentru că după cum v-am mai zis, pe alocuri și-n anumite momente sunt o snoabă,  nu mi-au lipsit nici trufele de ciocolată albă, acompaniate de vin spumos. No, așa :D

Trebuie să vă spun că eu nu sunt un mare fan al lui Mariss Jansons, dirijorul ediției de anul acesta. Că veni vorba, să nu credeți că-n afară de Zubin nu mai văd pe nimeni în fața ochilor :)) Adică el este și va fi pentru totdeauna my one and only în materie de dirijat, dar îmi mai plac mult Andris Nelsons și Gustavo Dudamel (dirijorul de anul viitor al concertului) și-mi era simpatic și Lorin Maazel. Însă Mariss Jansons nu-mi ”spunea” nimic, în tot cazul nu până azi. Urmărindu-l dirijând pentru a treia oară Concertul de Anul Nou, m-am pomenit admirându-l; foarte expresiv și, la piesele unde se preta, jucăuș. Programul a fost extraordinar, cu mai multe lucrări prezentate în premieră și n-au lipsit nici ”condimentele” - cum ar fi o baghetă originală care i-a aparținut lui Johann Strauss, pe care Jansons a folosit-o la dirijarea uneia dintre piese.

Bagheta lui Johann Strauss

La pauza dintre părți a fost difuzat un film despre o altă iubire de-a mea: Mozart. Cu o regie, imagini și scenografie extraordinare, filmul l-a prezentat pe ”Amadeus” preumblându-se prin cele două orașe care i-au marcat destinul profesional și personal (Salzburg și Viena) și asistând la interpretările unora dintre propriile sale compoziții în diferite formule - cvartet de violoncei (cu transcripție de partitură), ansamblu de suflători, cvintet pentru coarde & clarinet șamd. Pus așa în cuvinte nu sună cine știe cum, dar credeți-mă că a fost pur și simplu minunat. Atât de mult ne-a plăcut, încât foarte probabil vom cumpăra Blu-Ray-ul mai ales pentru filmul ăsta. Și din ce-am citit pe Facebook, foarte multă lume e de părere că a fost ceva într-adevăr deosebit.

După concert am vorbit cu neamurile pe Skype și la telefon, am mai citit câteva pagini din cartea ”Castelul din nori s-a sfărâmat” (ultimul volum din seria ”Millennium”), și mai târziu am ieșit cu omul la un restaurant italienesc, unde am mâncat gospodărește. Asta însemnând: supă (de pui, respectiv de roșii), fel principal (rigatoni al forno - el și tagliatele al salmone - eu), precum și desert: cremă catalană flambată, respectiv millefoglie - un foietaj cu cremă de lămâie, servit cu frișcă și cireșe. Și-un espresso de stătea lingurița-n picioare. Și câte-un pahar de Chardonnay. Iar din partea casei am primit chiar la început un Aperol Spritz.

Apropo de snoaba de yours truly, nu vreți să știți ce ochi am căscat când am văzut cum ardea crema catalană în bol :))) Nu mai mâncasem niciodată așa ceva și m-am uitat cu respect la zahărul de la suprafață, care ardea caramelizându-se, neștiind ce să fac. Norocul meu că s-a stins de la sine :))

Iar în seara asta am urmărit un documentar cu cine-altcineva-decât-Zubin și până mă ia somnul intenționez să continuu să citesc. Dacă e adevărat ce se spune, că ceea ce faci pe 1 ianuarie vei face tot anul, nu mă pot plânge: am urmărit un concert frumos, am citit, m-am relaxat, am mâncat bine, am vorbit cu oameni dragi, m-am uitat la un film cu Zubin și am scris pe blog.

Nu-i rău pentru început, 2016 deja mi-a devenit simpatic :)) Nu pot decât să sper că va sta sub semnul dictonului de pe bluza pe care-am purtat-o azi-noapte: ”If you can dream it, you can do it”. Ceea ce vă doresc și vouă! :)