Scriu rar, dar vă rog să mă credeți că nu mă simt în stare de mai mult. Sunt în continuare într-un fel de waiting room și încerc să-mi țin biscuiții la un loc. (Și să nu-mi strâng clienții de gât, demers îndeobște oricum dificil, dar cu atât mai mult în ultima vreme).
Munca mă ține ocupată. În rest, revăd sporadic episoade din ”The Good Doctor” și ”Mentalistul”, ba și dintr-o telenovelă care mi-a plăcut foarte mult la vremea ei și care, din fericire, se regăsește integral pe YouTube, inclusiv cu subtitrări românești. ”Înger Sălbatic”, în caz că sunteți curioși. Dincolo de elementele specifice de Cenușăreasă, are foarte mult umor și mă detensionează. Ba chiar mă pomenesc uneori chicotind ca Mili 🤭.
Am început să recitesc un roman de Agatha Christie, dar am concentrarea unei curci la premenopauză (fără nicio legătură cu vârsta mea, silvuple. Pân-acum m-au ocolit toate simptomele, poate de unde n-oi fi ajuns acolo încă).
Și rămânând în sfera filmelor, m-am gândit să scriu azi un text îndelung amânat - despre cele două continuări ale lui ”Dexter”, că două au fost și povestea nu pare să se oprească aici.
Prin urmare, pun un mare și roșu SPOILER ALERT.
‼️ Dacă n-ați văzut serialul de bază (cel de 8 sezoane), nu citiți mai departe.
‼️ Dacă ați văzut serialul, dar n-ați văzut primul spin-off (miniseria ”New Blood”), nu citiți mai departe.
‼️ Dacă le-ați văzut pe primele două, dar n-ați văzut al doilea spin-off (miniseria ”Resurrection”), nu citiți mai departe.
Așa, acum că toată lumea e avizată, să ne despletim, dară. Și sper să se regăsească printre voi câțiva care le-au văzut pe toate, ca să disecăm 😃.
Pe cât de strălucit a fost serialul principal, pe atât de stupid s-a terminat. Am detaliat aici în urmă cu hăăăt, aproape 13 ani, nu mai reiau. Cert e că fanii erau în consens referitor la finalul absolut ridicol și prin urmare, vestea primului spin-off a fost primită cu nerăbdare. Dar și cu o doză de scepticism sănătos, din categoria ”să vedem cum au dres busuiocul”.
”New Blood” mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă decorul e mai sumbru și mai rece decât însoritul și exoticul Miami. Au trecut zece ani, Dexter și-a construit o viață nouă în Canada și este periodic vizitat de fantoma lui Deb (care e foarte ofticată pe el, lucru de înțeles de altfel 😃).
Existența lui decurge relativ liniar, până când primește vizita neașteptată a unicului său fiu, devenit adolescent.
Finalul mi s-a părut foarte potrivit, chiar dacă totuși clișeistic. Dexter își încurajează băiatul să-l împuște și moare de mâna propriului său fiu, care se eliberează astfel de angoasa de-a avea un tată asasin în serie.
Rezonabil, mi-am spus eu. Cel puțin, lucrurile nu mai sunt lăsate în coadă de pește și o formă de justiție pare să se fi înfăptuit.
Sau așa păreau să stea lucrurile.
Am zis că nu-i adevărat când s-a anunțat un nou spin-off, ”Resurrection”. Adică din punctul meu de vedere este o peltea deja întinsă și răs-întinsă. Cât poți să tragi de o poveste, fie ea și una de foarte mare succes?
Păi, iată, poți s-o faci încă mult și bine.
După cum se deduce și din titlu, Dexter n-a murit. A petrecut o perioadă în comă, după care s-a trezit și-a fugit din spital, în principal ca să scape de Angel Batista și întrebările lui pe subiecte sensibile. Pe Angel îl cunoaștem din serialul principal și ne-a făcut mare plăcere să-l revedem.
Spre deosebire de primele două părți (serialul și ”New Blood”), ”Resurrection” e plin de plot holes, de-alea frapante și care urlă la ochi, ca să zic așa. Bunăoară, o tipă (și ea criminal în serie, că doar Dexter e mereu in good company) s-apucă să-l ciopârțească metodic de viu pe unul, în apartamentul ei, cu toate perdelele date la o parte 😃. Ăla era legat ca un pui Avicola de un suport metalic și ea tocmai se pregătea să-i scoată ochii cu un clește, în timp ce Dexter contempla prin fereastră, cocoțat pe un gard vizavi 🤣🤣🤣. (Cinste lui, sunase la poliție. Au dat ăia buzna la marele fix, înainte să apuce sonata în discuție să-l decupeze pe respectivul 😃).
Și ăsta e doar un exemplu, care mi-a rămas în minte. Dar mai sunt o mulțime. Am hotărât însă că nu ne pasă: ne bucurăm să-i revedem pe Dexter și Angel și cu asta, basta.
Intriga din ”Resurrection” se desfășoară pe două planuri - pe de o parte, Angel care între timp s-a prins cine e Dexter de fapt și e decis să-l aresteze, și psihopatul colecționar de trofee, care constată că tot mai mulți asasini în serie pe care-i cunoștea dispar unul câte unul. Nu e greu de intuit unde, nu? Bineînțeles, Dexter și-a reluat vechile preocupări 😁.
Nu s-ar fi putut termina altfel decât cu moartea lui Angel, care însă a fost greu de ”dus”, cu toate că nu e decât un film. Bine jucat momentul, bine de tot. S-a lăsat cu niște noduri în gât.
Dar când spun că ”s-a terminat” mă refer doar la această primă parte a celui de-al doilea spin-off (încâlcită treabă). Fiindcă Dexter a supraviețuit, cu ajutorul fiului său, care nu pare să mai aibă cine știe ce dileme morale referitor la ocupațiile lui onor tac-su. ”Probabil că e o altă chestie pe care o să mi-o explici mai târziu”, zice el resemnat, ori de câte ori mai apare câte-un detaliu dubios în narativa lui Dexter.
Iar din moment ce Dexter trăiește, ne putem aștepta ca povestea să continue și dacă-i așa, o să ne uităm, fie și numai din nostalgie. Sigur, riscă să devină ceva gen ”Tânăr și Neliniștit”, dar nu-i ca și cum s-ar mai face prea multe seriale bune în ziua de azi...
.jpg)
Postări
