luni, 29 decembrie 2014

Viena calling! :)


... sau mai precis,  Zubin calling :)

Nici nu-mi vine să cred că scriu asta, dar... da. Voi fi în sală la Concertul de Anul Nou de la Viena (reprezentaţia de pe 31 decembrie). 


Cum a fost posibil, de unde am reuşit să procur bilet deşi nu câştigasem tragerea la sorţi, cât de multe s-au potrivit exact cum era nevoie să se potrivească şi-au ieşit exact cum era nevoie să iasă... despre toate acestea vă voi povesti detaliat după. De îndată ce voi reuşi să-mi recapăt răsuflarea :)

Încă merg "cu frâna de mână", cum am făcut-o şi până acum. Nu îndrăznesc să dau frâu liber sentimentelor şi valului de emoţii. De bucurat, mă voi bucura pe deplin când voi sta pe locul meu din Golden Hall :)

Mă duc să mă pregătesc. Nici nu ştiu de ce să m-apuc, sunt surescitată şi tremură totul în mine, dar de undeva tot trebuie să purced. Plecăm mâine dimineaţă la Viena şi ne întoarcem pe 1 ianuarie spre seară. Sper din tot sufletul să fie aşa cum visez de ani de zile că va fi. 

Pe voi vă îmbrăţişez, vă doresc un An Nou în care să fiţi sănătoşi atât voi cât şi cei dragi vouă şi să vă împliniţi visele.
Petrecere frumoasă, dragii mei, să ne regăsim şi recitim cu bine anul viitor! :)

joi, 25 decembrie 2014

Să fiţi sănătoşi şi să credeţi


Dacă-i aveţi pe cei dragi alături, sau cât mai aproape de voi, dacă sunteţi sănătoşi şi dacă mai credeţi în Moş Crăciun, atunci aveţi parte de Sărbători minunate. Şi vă doresc asta din tot sufletul meu de copil care, pe undeva, încă mai crede :)


Să crezi în Moş Crăciun nu înseamnă să fii naiv. Pentru că, ştiţi... el într-adevăr există :) Chiar aşa, pe la voi a trecut? Aţi fost cuminţi? 
(În ceea ce mă priveşte, e de la sine înţeles că am fost tot anul de-o cuminţenie exemplară, drept pentru care de dimineaţă am găsit câteva pacheţele sub brad. Moş Crăciun devine tot mai priceput când e vorba de ambalat cadourile, apropo :D).

Crăciun fericit, dragii mei! Să vă bucuraţi unii de alţii, să vă înfruptaţi din ce vă place, să vă odihniţi şi să savuraţi plăcerea lenevitului şi-a nefăcutului de nimic - zic eu, care de azi-dimineaţă n-am ieşit din pijamale (nici n-am de gând, de fapt) şi m-am dedat unui maraton de "Murder, she wrote" :))

marți, 23 decembrie 2014

Acasă :)


Exact acum nouă ani eram la Köln, oraşul de care m-am îndrăgostit la prima vedere, în cea dintâi vacanţă a noastră.

Era primul Crăciun de care mă bucuram cu adevărat. Îl aşteptasem 25 de ani.



Nu eram cu familiile, n-am avut nici brad şi nici sarmale. Nici colinde n-am ascultat. Dar eram împreună, deci eram acasă.  Ne-am plimbat prin Berna, Amsterdam şi prin câteva staţiuni din Alpi. Descopeream ce înseamnă să râzi din tot sufletul.

Nouă ani mai târziu, tocmai am pus la fiert legumele pentru salata Boeuf.  Suntem împreună, la noi acasă.

Zâmbesc.  Sunt recunoscătoare.  Mulţumesc :)

duminică, 21 decembrie 2014

Curiozităţi despre Crăciun


Câte bordeie, atâtea obiceie, spune un vechi proverb. Asta este valabil, desigur, inclusiv în ceea ce priveşte Crăciunul. Nu, nu mi-am propus să scriu un post pe tema "Tradiţii de Crăciun pe mapamond"; tema este fumată, răs-fumată şi para-exploatată într-o mie şi una de publicaţii. Dar am găsit nişte chestiuni interesante şi m-am gândit să vi le arăt şi vouă. 

  • Nemţii au conceput primul brad artificial din pene de gâscă. (Ok, citatul exact este "din pene de gâşte moarte". Bună precizare, de altfel. Nu de alta, da-mi şi imaginam un cârd de gâşte chele).
  • Culorile tradiţionale de Crăciun sunt considerate a fi verde (simbolul vieţii şi renaşterii), roşu (sângele Lui Hristos) şi auriu (simbol al luminii, dar totodată şi însemn al regalităţii).
  • Potrivit analizei postărilor pe Facebook, cu două săptămâni înainte de Crăciun foarte multe cupluri aleg să se despartă. Spiritul sărbătorilor nu reuşeşte să se facă înţeles, pesemne. Ori atunci ies foarte multe nemulţumiri la iveală. 
  • De regulă, e nevoie de aproximativ 15 ani pentru ca brazii de Crăciun să ajungă la dimensiunile pe care le au când sunt comercializaţi. Uite de-aia n-o să-mi mai iau brad adevărat niciodată. Mai mare păcatul să distrugi, în câteva momente şi din câteva lovituri de secure, ceva ce-a crescut într-un deceniu şi jumătate. Sper că bradul din imaginea de mai sus e artificial, apropo.
  • Prima referire în scris la bradul de Crăciun datează din 1531 şi este atribuită Germaniei (nu cumva o fi fost vorba de bradul comis din penele gâştelor?).
  • La începuturi, pomul de Crăciun era împodobit cu mere.
  • Cunoscutul "Jingle Bells" a fost scris iniţial pentru Ziua Recunoştinţei, nu pentru Crăciun., scopul fiind celebrarea unor curse de sanie faimoase la acea vreme (în jurul anilor 1850). Acum că mă gândesc la asta, pare logic: nu are nicio referire la Crăciun, la Moş Crăciun sau la naşterea Domnului.
  • Unul dintre primii brazi artificiali vânduţi în Statele Unite a fost confecţionat din perii de toaletă. Hm, parcă tot mai inspiraţi au fost nemţii cu gâştele lor.
  • În Islanda există 13 Moş Crăciuni (sau mă rog, un fel de creaturi de Crăciun), inclusiv unul care răpeşte copiii obraznici. Nu tocmai în spiritul sărbătorilor, dacă mă întrebaţi pe mine. 
Şi pentru că tot a fost vorba de brad, iată şi câteva aspecte interesante referitoare la pomul de Crăciun. Ce spune despre noi felul în care alegem să ne decorăm pomul?
  • Dacă ai ales luminiţe multicolore: eşti un extrovertit.
  • Dacă ai ales luminiţe albe: este o solicitare adresată oaspeţilor de a se descălţa (hm). 
  • Dacă ai optat pentru luminiţe care clipesc intermitent: suferi de deficit de atenţie (fireşte, presupun că asta e una dintre consecinţele bling bling-ului).
  • Dacă ornamentele sunt confecţionate manual: ai mulţi copii (asta cred că e adevărată. În ruptul capului nu m-aş vedea manufacturând globuleţe). 
  • Pentru vârf ai ales o stea galbenă: eşti tradiţionalistă. Şi asta se verifică, vârful meu e auriu şi despre mine se pot spune multe, dar în niciun caz că aş fi nonconformistă.
  • Dacă bradul tău e împodobit cu ghirlande din popcorn: ai mult timp la dispoziţie. Şi copiii, dacă există, sunt ocupaţi cu ornamentele manuale.  So there :D 
(Surse: asta, asta şi asta).
 

joi, 18 decembrie 2014

Cu un zâmbet reţinut, despre 2014 :)


Anul care se va încheia în mai puţin de două săptămâni a stat în mare parte sub semnul aşteptării, însoţite de speranţă, decepţie şi iar speranţă. 


A început cu un vis, unul dintre cele mai mari pe care le-am avut vreodată. A continuat cu o deziluzie a cărei amărăciune mi-a chircit sufletul. Am constatat, cu această ocazie, cât de adevărat e proverbul care spune să nu pui toate ouăle într-un singur coş.
Mi-am făgăduit mie însămi să nu-mi mai fac niciodată aşa ceva. Sper să mă ţin de cuvânt. Iar câteva luni mai târziu... dar să nu anticipăm :) 

În mare parte a fost un an liniştit, cu parcurs liniar. Cu mai puţine evenimente decât precedentul, dar a avut şi el câteva surprize frumoase. 
L-am revăzut pe Zubin în două concerte, mi-am împlinit vechea dorinţă de a vizita casa unde s-a născut Mozart şi am călătorit în câteva locuri unde nu mai fusesem (Baden Baden, Innsbruck, Heidelberg).
Din punct de vedere profesional, a fost un an neutru. N-am dat înainte, dar nici înapoi. Cel mult se poate să fi acumulat câteva bile albe în plus faţă de cele pe care deja le aveam :D, însă asta rămâne de văzut. 

Trebuie să spun că, totuşi, sunt nemulţumită de mine în unele privinţe. De exemplu, am citit puţin. Alarmant de puţin, aş putea spune. N-am nicio explicaţie pentru asta, poate doar faptul că am avut multe pe suflet şi nu m-am putut dărui cărţilor aşa cum obişnuiam cândva. 
Nici pe blog n-am fost exagerat de vrednică, dar îmi place să cred că postările au fost ceva mai consistente decât în anii anteriori. Pentru că tot vorbim de blog, datorită lui am cunoscut nişte oameni extraordinari :)
În schimb, sunt mulţumită că anul ăsta am ascultat muzică. Multă şi bună. Este una dintre asigurările mele în alb.

La începutul acestei retrospective, spuneam că 2014 a stat sub semnul aşteptării. Şi-acum stă, de fapt. Aşa se explică titlul acestei postări, pe care o voi lăsa "deschisă" şi voi reveni cu o completare care, sper, va fi cea pe care mi-o doresc, dar la care nu îndrăznesc să mă gândesc prea mult. Încă.

Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce mi-ai dăruit până acum, 2014. Trag nădejde că horoscoapele care-mi anunţă un 2015 excelent nu se înşală. Prea spun toate cam acelaşi lucru, deci să sperăm :)) 

Şi te rog... ştii tu :)

Later Edit, pe 2 ianuarie 2015: Mulţumesc, 2014! Mulţumesc pentru felul în care te-ai încheiat şi pentru marele vis al Concertului de Anul Nou de la Viena, pe care mi l-am împlinit! :)

marți, 16 decembrie 2014

Diverse & disparate (III)


  • E perioada AIA a anului când: avem imens de lucru, sistemul sughite şi-n răstimpuri tuşeşte, Help Desk-ul e suprasolicitat (şi de data asta îi înţeleg pe oamenii de-acolo, se trage de ei în toate părţile ca de un gumilastic marţian, cum ar zice Bridget Jones), team leader-ii sunt căpiaţi şi patrulează prin tot depozitul cu priviri abulice, telefonul sună ca la linia fierbinte, fiecare vrea ceva şi-anume vrea ieri. Abia avem timp să schimbăm o vorbă, ne regăsim în pauze epuizaţi, schimbăm impresii ("Cum e la tine?" "Ca la nebuni. La tine?" "Mai rău.") şi ne aruncăm din nou în cazane. Magnific, vă spun.
  • Într-un acces de conştiinciozitate, am fost la dentist pentru detartraj şi un control de rutină. Pentru prima dată de când mă ştiu, n-a găsit nicio carie de reparat. Deci ritualul de igienă a danturii, care include periuţa electrică, aţă dentară şi apă de gură nu-i chiar degeaba. Că veni vorba, am un dentist nou. Adică aşa cred... Merg la acelaşi cabinet de vreo 7 ani, dar medicul meu de la începuturi (care seamănă cu Alain Delon şi are o voce aşa de plăcută şi hipnotizantă, de mi-ar plăcea să-l aud inclusiv citindu-mi din cartea de telefon) s-a axat pe implantologie. Ramură a stomatologiei care nu mă priveşte (încă...). O vreme s-au ocupat de mine alternativ vreo două doctoriţe, dintre care una-mi intrase la suflet, că era fix pe stilul meu: simpatică, mucalită, răbdătoare, cu mână uşoară. Drept pentru care am cerut programare tot la ea, dar am aflat că e plecată la o specializare în afara ţării. "Îmi pare rău, vă putem oferi numai bărbaţi", ciripi vrăbiuţa de la recepţie =)) Oh, dar nicio supărare, lăsaţi bărbaţii să vină la mine :D A venit un bărbat la vreo 37 de ani, care mi-a făcut un compliment "profilat", ca să zic aşa: "dacă toţi pacienţii noştri ar avea dantura ca a dumneavoastră, n-am mai avea ocupaţie" :)) Word! (Las' că ştiu eu c-a vrut doar să fie amabil. Nu de alta, dar procentul meu de dinţi artificiali sau, în tot cazul, lucraţi, a tot crescut în ultimii ani. Ba punţi, ba coroane, ba plombe. Deci cred că ar avea ocupaţie în continuare, inclusiv numai cu pacienţi ca mine) :))
  • Sâmbătă ar trebui să ajung, în fine, la coafor. Nu mi-am mai făcut nimic la păr din octombrie şi coama mea a scăpat binişor de sub control. Încă puţin şi-ajung s-arăt ca Desdemona (despletită şi cu pletele fluturând, gen). 
  • Nu ştiu dacă aţi băgat de seamă că anul ăsta nu v-am povestit despre petrecerea de Crăciun. Well, motivul e simplu - nu vom avea una. Aparent, pe-ai noştri conducători i-a apucat non-discriminarea: cică mulţi dintre angajaţi nu sărbătoresc Crăciunul, din motive de ordin religios, deci ar fi neetic faţă de aceştia să avem petrecere de Crăciun. Vorba lui Harvey din "Suits", this is bullshit. Anul trecut cum au nimerit să facă party de Crăciun, şi-acum doi ani, şi-acum trei? Vom avea, în schimb, o petrecere de final de an. Aha, ştiţi când? Pe 23 ianuarie. Cât de stupidă e treaba asta? Nu, n-am de gând să mă duc. Mi se pare o lipsă totală de respect a conducerii la adresa noastră. Unde mai pui că pică şi-ntr-o vineri, când eu sunt de regulă praf de oboseală. Numai de party nu mi-ar mai arde. Thanks, but no thanks.
  • Cred că mă las de ceea ce eu numesc "posturile de piţipoancă". Păi cum să mai scriu aşa ceva, când în seara asta, la un raion de cosmetice fiind, am testat un "creion-cremă" pe buze, el fiind creion de ochi? Şi nici atunci nu mi-am dat seama, ci abia după ce am citit pe etichetă că e "testat oftalmologic". D'ohhhh. 
  • Cam atât pentru azi, mă duc la somn că mă aşteaptă mâine cazanul :)) Ca să vă faceţi o idee cât sunt de vraişte, vă spun că am un DVD cu un documentar foarte promiţător despre Zubin, la care nu mai ajung să mă uit fiindcă-mi doresc o anumită dispoziţie pentru asta. Şi nu în ultimul rând, îmi doresc să nu-mi pice ochii în nas :))

La voi pe front cum stau lucrurile?

duminică, 14 decembrie 2014

Căutând răspunsuri la întrebări nepuse


El e brăduţul nostru de anul acesta.


De fapt, el e brăduţul nostru de cinci ani încoace; diferenţa este că până acum a fost predominant cu portocaliu şi argintiu. De data asta am decis că-l vreau cu auriu şi roşu. Mi se pare că aşa-i stă cel mai bine unui brad de Crăciun. 

E mititel, ştiu, dar nici nu ţinem să avem unul mai mare. L-am cumpărat într-o perioadă grea din viaţa noastră, când puţine erau aşa cum ar fi trebuit să fie şi speranţa ne părăsea des. Acum, chiar dacă, slavă Domnului, vremurile acelea dificile s-au dus, nu vom renunţa la el. Ne-a făcut Crăciunul mai frumos când ne era greu; nu-l vom înlocui cu unul mai mare şi mai falnic doar pentru că acum ne e mai bine ca atunci. 

Îmi place să împodobesc bradul, culmea e că nu ştiu nici eu de ce. În niciun caz pentru că mi-ar aminti de copilărie. Chiar dacă se întâmplă asta, alung amintirile şi dacă ar fi posibil, mi le-aş şterge din cap fără niciun regret. Nu, e vorba de altceva. Poate încerc să repar unele lucruri pentru copilul din mine; aşa s-ar putea explica şi faptul că, oricât m-aş strădui.... nu prea simt nimic. 

Da, mi-e drag brăduţul nostru şi cu siguranţă mă bucur că-l avem; dar nu simt nimic din ce-ar fi de simţit de Crăciun. Nimic din ce-am citit că ar simţi lumea. Ok, nu mai cred demult în Moş Crăciun, nu de asta e vorba :), ci de sentimentul acela aparte....

În fine, asta e. Până la urmă, cum spuneam şi-n titlu, e un demers inutil de-a căuta răspunsuri la întrebări pe care nu le-am pus. Pe Moşul care veghează atârnat de clanţă l-aţi identificat, da? :))

joi, 11 decembrie 2014

To Rieu or to not Rieu?


Am zis că mă ţin departe de tumultul care a cuprins cu repeziciune tot mediul online în ultimele zile, mai exact după ce s-a anunţat sosirea, în premieră în România, a violonistului André Rieu. Numai că m-am "ambalat" de la zecile de reacţii şi sutele de comentarii de pe Facebook, aşa că am decis că o părere în plus nu mai contează - precum proverbiala măciucă devenită irelevantă la un car de oale sparte. 
Aşa, deci cum spuneam, Rieu vine la Bucureşti. Iniţial pentru un singur concert, care, având în vedere fulgerătoarea vânzare de bilete, s-a triplat; vor avea loc aşadar trei concerte, anul viitor în luna iunie. 

Nici n-a trebuit mai mult. Morile au început de îndată să macine, iar controversele au început să apară. Nu lipsesc nici intrigile de tip "lasă că ştim noi mai bine, au fost plănuite din start trei concerte, dar au anunţat în primă fază doar unul ca să explodeze vânzările" şamd. De unde până acum se pomenea ici-colo, răzleţ, în vreo ştire sau pe vreun blog, zilele acestea numele lui Rieu este pretutindeni. Pe de-o parte, fanii extaziaţi că au reuşit să cumpere bilete. Pe de altă parte, admiratorii resemnaţi, care nu au mai găsit. Şi tot pe de altă parte, alta decât cea dinainte, revoltaţii care-i pun la zid pe cei de mai sus, pe motiv că nu le place, domnule, muziCA CUltă. Cacofonia e intenţionată.  Şi asumată. 

Eu nu mă situez în niciuna dintre categoriile menţionate. Ca să fie clar de la început cum stau lucrurile, nu sunt interesată de Rieu şi nu m-aş duce la un concert de-al lui decât dacă mi-ar da cineva un bilet gratis. Nu consider că merită să plătesc pentru a-l vedea şi asculta - şi aici simt nevoia să accentuez că e doar opinia mea, pe care n-o impun nimănui.

Cât ar fi el de showman, eu nu pentru show aş merge la concert (am înţeles că pe partea asta e un adevărat magician), ci pentru muzică. Iar în materie de muzică, Rieu nu mai are ce să-mi dezvăluie. 
Nu după ultimii aproape zece ani din viaţa mea, câţi au trecut de când am început să mă familiarizez cu domeniul practic infinit al muzicii clasice. 
Nu după ce mi i-am apropiat pe Mozart, Beethoven, Bach, Vivaldi, Mahler, Béla Bartók sau Schumann. 
Nu după ce am fost la concerte susţinute de unele dintre cele mai bune orchestre ale lumii (aş menţiona aici, printre altele, Orchestra Filarmonicii Israeliene şi Orchestra Filarmonicii din Berlin). 
Nu după ce i-am ascultat, chiar dacă numai pe Blu-Ray, pe Itzhak Perlman şi Sarah Chang.
Nu după ce m-am îndrăgostit de interpretarea orchestrelor dirijate de Herbert von Karajan.
Şi, trebuie s-o spun şi pe asta, în niciun caz după ce mi-am umplut de-atâtea ori sufletul de vraja muzicii tălmăcite de Zubin Mehta. 

Dar toate acestea nu-mi dau niciun drept de-a pune la zid preferinţa şi gustul altor oameni. Cine sunt eu să judec? La urma-urmei, e posibil ca André Rieu să trezească în sufletul unora curiozitatea şi, cine ştie, mai târziu chiar pasiunea pentru muzica clasică; şi eu am început prin a asculta Johann Strauss şi Clayderman, de exemplu. Nimeni nu sare direct la Wagner şi Bruckner, iar muzica lui Rieu poate fi o călăuză pe acest drum. De unde şi până unde vehemenţa asta?

În altă ordine de idei, multe dintre reacţiile fanilor strălucesc prin absurd şi lipsă de sens. "Cine merge la Rieu vrea show, dacă vreau doar muzică mă duc la Ateneu". Poftim reacţia tipică a snobului care chipurile are opinii, dar care-n viaţa lui n-a fost la vreun concert - şi dac-a fost, n-a priceput nimic. Un concert ESTE un show în sine; muzica nu doar se ascultă, ci se trăieşte şi se simte.  Auzi colo, dacă vrea "doar" muzică se duce la Ateneu....
Nu sunt de acord nici cu aceia care susţin că Rieu este un "manelist" al muzicii clasice. Să fim serioşi.... da, muzica lui se adresează maselor, dar de aici şi până la "manelist" e cale lungă. "Pângăreşte muzica clasică!", se răţoia unul, teribil de ofensat. Ei, hai. Nu pângăreşte nimic, în fapt tot ceea ce face este că exploatează la maximum reţeta de succes pe care are meritul de-a o fi descoperit. 

Rezumând, părerea mea este că fiecare artist îşi are publicul său şi este loc pentru toate gusturile muzicale. Din acest punct de vedere, ambele tabere ar trebui să dea dovadă de mai mult echilibru şi toleranţă.

marți, 9 decembrie 2014

Primele 10 melodii de pe iTunes (Blog Challenge 10)


Tema cu numărul 10 din leapşa-foileton este iarăşi una destul de uşor de rezolvat şi, într-un fel, a fost şi pentru mine un experiment interesant. Trebuia să pornesc iTunes şi să notez primele 10 melodii care vin la rând.  Nimic mai simplu.

Menţionez că eu mi-am făcut două foldere principale - "Clasic" şi "Diverse", iar pentru a rezolva această cerinţă, am ales primele cinci piese care au venit la rând în fiecare dintre aceste foldere.

Diverse:

1. Ricchi e Poveri - "Dan Dan".



2.  Mike Batt - "Bright Eyes"



3.  Yaki-Da - "I saw you dancing"



4.  Angela Similea - "Dacă n-ai fi existat"



5. Roxette - "Never is a long time"



Clasic:

1. W.A. Mozart - Simfonia concertantă



2.  P. I. Tchaikovsky - Uvertura solemnă "Anul 1812" 



3. L.v. Beethoven - Uvertura "Egmont"



4. W. A. Mozart - Simfonia nr. 40



5. L. v. Beethoven - Simfonia a VIII-a
(Notă: e mai puţin cunoscută decât celebrele simfonii a treia "Eroica", a cincea ("Simfonia Destinului") şi a noua, dar credeţi-mă că este absolut splendidă :) ).



Sper că nu veţi fi dezamăgiţi, dar am scris nu o dată că sunt departe de-a asculta muzică modernă... ba de multe ori dimpotrivă, aş zice.

duminică, 7 decembrie 2014

Iată-mă-s isprăvniceasă


Ce, numai Coana Chiriţa să fie isprăvniceasă? Vorba vine. De fapt, sunt milionară. Nu prea mi-e clar în ce monedă, însă cui îi pasă de asemenea fleacuri? Deţin milioane, fapt confirmat negru pe alb. Din mai multe surse, nu aşa oricum. 

Parcă vă şi văd ridicând circumspecţi o sprânceană. Eeee, nu mă credeţi, nu-i aşa? Păi să vă prezint dovezile, dară:

1) "Atenţie!

Respectând prevederile Comisiei Fondurilor Internaţionale, Comitetul Naţional de Compensaţii a autorizat sucursala din New York a Băncii Federale de Rezerve să vă achite suma de 10.500.000 dolari americani. Pentru a intra în posesia banilor, vă rugăm să luaţi urgent legătura cu domnul Patrick McCab de la Banca Federală de Rezerve, căruia trebuie să-i furnizaţi numele, adresa şi toate datele bancare, pentru a putea intra în posesia banilor. Tot ceea ce va trebui să faceţi va fi să semnaţi o declaraţie pe proprie răspundere, prin care să vă luaţi angajamentul că nu veţi folosi aceşti bani pentru finanţarea unor organizaţii teroriste, precum şi că suma nu provine din operaţiuni de spălare de bani.

Felicitări. Nu uitaţi să-l contactaţi pe domnul Patrick McCab. 

Cu respect,
Cursos Nwakw".

Conformându-mă cerinţei de la începutul mesajului, am citit cu atenţie. După ce mi-am încordat circumvoluţiunile cu spor, am filozofat că americanii ăştia dovedesc o neţărmurită încredere în omenire, asta apropo de declaraţia pe proprie răspundere. Apoi am consemnat cu respect suma: 10.500.000 USD. Aş fi preferat franci elveţieni sau lire sterline, dar tot e mai bine în dolari decât în yeni japonezi.

2) "Fondurile dumneavoastră au fost transferate în Statele Unite ale Americii.

Secretarul General al Naţiunilor Unite a dispus chiar acum mutarea fondurilor dumneavoastră, din Nigeria în Statele Unite, pentru a vă fi transferate urgent. Singura obligaţie pe care o aveţi este să plătiţi taxa de mutare a fondurilor. 
Sincer vă spun, sunteţi o persoană deosebit de norocoasă, pentru că tocmai am aflat că nişte oficiali din guvernul nigerian sunt foarte interesaţi de aceste fonduri şi, în complicitate cu domnul Richard Graves din Statele Unite, plănuiesc o diversiune pentru a-şi însuşi banii dumneavoastră.

Vă rog să luaţi legătura cu mine urgent.
Carmen Lapointe
Biroul Secretarului General al Naţiunilor Unite".

Hmm. Nu vreau să par naivă, ştiţi. Vreau să spun că nici nu apucasem să-mi iau banii de la domnul Patrick McCab, cu atât mai puţin să-i transfer în Nigeria. Cred că voi lua legătura cu doamna Carmen Lapointe. Nu de alta, dar nu mi-a spus în ce valută sunt fondurile mele. Sper că nu le-am schimbat în naira (asta fiind moneda naţională nigeriană. Până acum habar nu avusesem ce monedă are Nigeria. Să mai spună careva că banii nu-ţi lărgesc orizontul).
Oricum, sunt foarte îngrijorată din cauza domnului Richard Graves.

3) "Contactaţi-mă urgent pentru detalii în vederea transferului sumei de 21,5 milioane. Acest fond aparţine unui client care doreşte să investească inteligent".

Mesajul acesta m-a nemulţumit profund. Nu mă felicită, nu-mi explică, nu pare să se strofoace pentru bunăstarea mea precum onorabilii Cursos Nwakw şi Carmen Lapointe. Unde mai pui că n-a menţionat în ce valută e fondul. Sunt totuşi flatată că mă are în vedere pentru o investiţie inteligentă.

4) "Bună ziua, numele meu este Barbara Jennings. Având în vedere actuala mea stare de sănătate, am hotărât să vă donez suma de 98 de milioane de dolari. Am 69 de ani, iar răposatul meu soţ a lucrat neobosit alături de mine la fermele noastre din Zimbabwe. Contactaţi-l urgent pe avocatul meu, domnul Greg Lawson de la biroul Lawson şi Asociaţii din Londra".

Impresionant, nu-i aşa? Mă refer la faptul că... 98 de milioane e o sumă. Mă-ntreb numai dacă este o coincidenţă faptul că doamna Jennings e în Zimbabwe. Adică tot în Africa, precum domnul Richard Graves.
Cred că mă aflu în mijlocul unei uriaşe conspiraţii internaţionale.

Notă explicativă: acest post este un pamflet despre Spam-uri. Primesc şi eu o mulţime şi m-am amuzat să selectez câteva. Nu sunt milionară, drept pentru care mâine mă duc la serviciu, ca de obicei. Săptămână frumoasă vă urez! (Nu sunteţi nici voi milionari, nu-i aşa?).

joi, 4 decembrie 2014

Dr. John, acest miraculos rulator de oameni


... şi cum mă uitam eu aşa prin panoul de administrare al blogului, bag seama că recent s-a postat un comentariu la un text de anul trecut. Nu e ceva neobişnuit, de multe ori lumea ajunge pe blog căutând diverse pe Google, deci e foarte posibil ca postarea să fie ceva mai veche (chiar aşa, n-am mai scris de-o groază de vreme prin ce năstruşnicii ajung unii pe-aici; ar fi timpul, că s-au adunat nişte nestemate scânteietoare). Ce mi-a atras atenţia a fost, hm, conţinutul. Nu părea chiar on topic, asta ca să mă exprim finuţ. Masochistă fiind, l-am citit integral şi apoi am zăbovit câteva secunde scărpinându-mă în cap şi reflectând că în mod evident pe undeva s-a spart o conductă şi mulţi sunt duşi cu pluta.

Iată bijuteria de comentariu (pe care între timp l-am şters, făptură insensibilă ce mă aflu):

"Aceasta este mărturia mea despre buna munca unui om care a ajutat la numele me..My este Tracy Adams, iar eu bazează în Canada. Viața mea este din nou !!! După 2 ani de căsătorie, soțul meu ma lăsat cu cele trei copii. M-am simțit ca și cum viața mea a fost pe cale să se încheie, și a fost care se încadrează în afară. Datorită unei caster vraja numita Dr. Ioan care am întâlnit on-line. Pe de-o zi credincios, așa cum am fost de navigare pe internet, am fost în căutarea unui bun caster vrajă care poate rezolva problemele mele. Am dat peste serie de marturii despre acest fugă vraja special. Unii oameni a mărturisit că el a adus iubitul lor Ex înapoi, unii mărturisit că el restabilește uter, unele mărturisit că el poate arunca o vraja pentru a opri divorț și așa mai departe. Nu a fost o anumită mărturie am văzut, era vorba despre o femeie numita har, ea a depus mărturie despre modul în care Dr. John adus înapoi iubitul ei Ex în mai puțin de 72 de ore și la sfârșitul mărturia ei a dat adresa Dr. John e-mail. Dupa ce a citit toate acestea, am decis să dea Dr. Ioan un try. L-am contactat cu balonul prin adresa de e-mail și a explicat problema mea cu el. În doar două zile, soțul meu a venit înapoi la mine. Am rezolvat problemele noastre, iar noi suntem chiar mai fericiți decât înainte. Dr. John este într-adevăr un om talentat și înzestrat și i se va opri să nu mai publica el, deoarece el este un Dr minunat ... Dacă aveți o problemă și sunteți în căutarea pentru o adevărată și reală de fugă vraja pentru a rezolva această problemă pentru tine. Încercați Dr. Ioan astăzi, el ar putea fi raspunsul la problema ta. Iată de contact lui: templesolutions@yahoo.com Vă mulțumesc încă o dată Dr. John. Contactați-l pentru următoarele:
(1) În cazul în care doriți ex-vă înapoi.
(2), dacă aveți mereu coșmaruri.
(3) Vrei sa fie promovat în birou.
(4) Vrei femei / bărbați pentru a rula după tine.
(5) Dacă doriți un copil.
(6) [Vrei să fii bogat.
(7) Vrei să lega soțul / soția să fie a ta pentru totdeauna.
(8) În cazul în care aveți nevoie de asistență financiară.
(9) În cazul în care doriți să opriți Divorțul dvs.
10) Ajutor aducerea de oameni din închisoare
(11) vrăji Căsătoria
(12) vrăji Miracle
(13) vrăji de frumusețe
(14) PROFEȚIEI CHARM
(15) vrăji atractie
(16) vrăji Evil Eye
(17) Kissing Spell
(18) Șterge vrăji de boală
(19) vrăji ALEGERILOR câștigătoare
(20) SUCCES la examene vrăji
(21) Charm pentru a ajunge pe cine să te iubesc.
Contactați-l azi pe: templesolutions@yahoo.com".


Cuvintele-cheie ies la suprafaţă ca uleiul din apă: caster vrajă, fuga vrajă, Evil Eye. E clar, da? Viaţa lui Tracy Adams care bazează, este din nou şi nu se încadrează în afară. Că dacă s-ar încadra, n-ar fi existat try-ul dat lui Dr. John, care i-a adus înapoi bărbatul care-o lăsase cu trei copii (mă întreb dacă nu cumva coautorul copiilor era Dr. John, ceea ce-ar explica întrucâtva dezertarea nefericitului adus înapoi cu fuga vrajă). Nefericit care s-a întors în două zile, ceea ce dovedeşte fie că nu plecase prea departe, fie că a venit o staţie cu balonul, fie că nu s-a îmbătat suficient. Nu s-a stabilit de ce nu i se mai publică lui Dr. John (mă rog, alternativ e şi Dr. Ioan, dar cred că sunteţi de acord că "Dr. John" sună mai demn). De asemenea, punctul 4 prezintă oarecare ambiguităţi, mă refer la rulatul fiinţelor umane.

Un lucru e cert:  Ponta sigur n-a apelat la serviciile lui Dr. John. Punctul 19 stă mărturie.

marți, 2 decembrie 2014

Gânduri de schimbare


Ce ziceam? Că am avut concediu săptămâna trecută? Îmi pare a fi fost în mezozoic deja :)) Am nimerit, şi nu pentru prima dată după ce revin din concediu, în plină tornadă. Avem enorm de lucru şi foarte multe nu funcţionează. Ce nu funcţionează ajunge la noi în departament. Momentan, ceea ce nu funcţionează e de dimensiunea unor munţi. Ok, nu foarte-foarte înalţi, adică nu Alpii Bavarezi, ci Masivul Renan sau Munţii Pădurea Neagră :D Dar sunt munţi, şi sunt mulţi. Dacă mă pot exprima aşa, actualmente la noi domneşte un lanţ muntos de muncă :)))

Chef de treabă n-am, Musiu Şarl se crede spiritual ("Văd că nu vă plictisiţi", zice azi, trecând pe la noi şi contemplând lanţul muntos. Aplaud în sinea mea perspicacitatea :D "Mai avem un computer liber, dacă vreţi să ne ajutaţi", am rânjit. "Vremurile când munceam au trecut, acum sunt şef". Mda. Hahaha, ce-am mai râs. Not) şi pe la noi se întrevăd schimbări. Iar. Habar n-am dacă vor fi de bun augur pentru mine, momentan mi-e teamă să nu fie un caz clasic de "scapi de dracu' şi dai de tac-su".

S-au adunat multe şi mi s-a cam umplut paharul. Asta deşi e foarte mare (el, paharul). Indiferent dacă mi se confirmă sau nu temerile, am aşa o senzaţie că-mi voi actualiza CV-ul şi voi începe să caut altceva. Mi s-a cam luat de nedreptăţi, de muncă pe brânci pentru un salariu derizoriu în comparaţie cu ceea ce plătesc alte companii pentru o poziţie similară, de lipsa de perspective, de jemanfichism şi de multe altele. Sunt de aproape patru ani aici şi, cu toate că-n general schimbările mă sperie, cred că încet-încet vine vremea să mă uit spre alte zări.