Penița Cârcotașă își schimbă cariera

... sau poate nu? 🤔
Nu știu dacă vă mai aduceți aminte de vechea noastră prietenă, Penița Cârcotașă - și v-aș înțelege dacă n-ați ști cine e, având în vedere că n-am mai scos-o la iveală de cinci ani, biata creatură (aici e secțiunea ei, dacă sunteți curioși cine este și cu ce se îndeletnicește). 

În seara asta însă, m-a tras ea de mânecă (fie vorba-ntre noi a aruncat după mine cu un capsator, dar m-a ratat la mustață) fiindcă s-a decis că vrea să avanseze în carieră și cică s-o scot în lume.

Am întrebat ce-a apucat-o și mai s-arunce după mine cu un perforator (proaste obiceiuri a căpătat). Zice, păi tu n-ai văzut-o pe-aia care tocmai s-a angajat la Administrația Bazinală de Ape Prut-Bârlad și a vrut să dea drumul la calculator apăsând pe monitor?

Ba am văzut-o, Penițo, zic. Eu și mare parte din restul țării, probabil. Cu unele excepții (ca de pildă, cei care-au propulsat-o în funcție pe zâna asta care nici românește nu știe a vorbi), presupun că toată lumea își scuipă-n sân. Acesta este link-ul reportajului realizat de Recorder, dacă aveți nervii necesari să urmăriți discuția. În materie de nesimțire și tupeu depășește orice imaginație și personal îmi pare rău pentru inginerul competent și plin de bun-simț care o intervievase și primise apoi sarcina de-a o ”pregăti pentru dispecerat”.

Și deci așa, cuvântă Penița mea, urcându-și mai bine ochelarii pe nas (nu că ar fi fost neapărat necesar). Dacă don'șoara asta, fostă chelneriță și actual inginer hidrolog de renume internațional și intergalactic, a putut să obțină un asemenea post, eu de ce nu pot să devin, ăăă.... inginer de cercetare în construcții aerospațiale? 

Hait! Da' mult ai cugetat, soro? Cică s-a gândit foarte bine și mai ales, în aprofunzime (vorba domnișoarei inginer care constituie subiectul reportajului menționat). Și a realizat că este extraordinar de pregătită și fabulos de competentă, deci nu vede ce-ar sta în calea visului ei. 

Dar ce știi tu despre construcții aerospațiale, Penițo? Aaa, zice, păi am zburat cu avionul când eram mică. Și-am văzut multe avioane și le cântam ”avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor...”.
Bine-bine, lasă cântatul că am înțeles. Te recomandă vocea și talentul. Ceva nemaipomenit. Fizică știi? Daaa. Un corp scufundat într-un lichid e ud când îl scoți afară. Bravos. Poți să spui ce e vidul? Hmm, vidul, vidul... îl am în cap, dar nu-mi vine acuma definiția în minte!

Chiar că vid ai în cap, dacă vrei să devii inginer de aerospațiale, madam. Ce-i drept, pe criteriile directorului care-a angajat-o pe duduia din reportajul Recorder, te califici numa' bine... 

La punctul ăsta, draga mea Peniță Cârcotașă m-a privit duios (vedeți doar ce privire încărcată de duioșie are, o blândețe de să tai geamuri cu ea, nu alta 🙄) și a concluzionat: ”se vede treaba că m-ai ascuns de mult prea multă vreme... Cum crezi că aș avea nerușinarea de-a prelua un post pentru care nu am nici cea mai mică pregătire sau competență?”.

În ultimă instanță despre asta e vorba, de fapt. Despre bunul simț de-a nu te erija în ceva ce nu ești și de a nu pretinde ceva ce nu ești, în absolut niciun fel, calificat să obții.

(Am făcut mișto de tine, Penițo 😇. Știu foarte bine că n-ai face niciodată așa ceva). Dar ceea ce se întâmplă în România, cu largul concurs al autorităților, este deosebit de trist.

PS: vă las încă un link al unui reportaj Recorder, dacă mai aveți răbdare și nervi să-l urmăriți. Este pe același subiect în esență, doar că în județul Mureș. Treaba asta cu Administrația Apelor pare să fie extraordinar de mănoasă. Este de necrezut ce abuzuri se fac și ce incompetenți ajung în posturi de care depind vieți omenești.

Trofeul ”Morcovul de Aur”

A trebuit să duc muncă de lămurire cu Greta ca să mă lase să scriu eu postul ăsta. Nu știu de ce nu voia, că doar nici nu s-a uitat duminică la Eurovision și nici cu rock-ul nu le are. (În materie de muzică rock n-a trecut niciodată de baladele ”Metallica”, da-n adolescență îi plăcea să spună despre ea că-i ”metallistă”. Să nu mă pârâți că v-am zis). În tot cazul însă, nici eu n-am o părere foarte clară despre piesa care va reprezenta România la Stockholm - ”Moment of Silence”, interpretată de Ovidiu Anton. Am, în schimb, o părere fermă și solemnă despre Mihai Trăistariu. Îl știți, băietul care plângea acum vreo două decenii pe toate posturile radio că Suzana i-a furat banana și care și-a făcut implant de păr (vorba ceea, dacă banană nu mai are, măcar părul să nu-i lipsească).

Pe traseul lui muzical, caracterizat în covârșitoare măsură de răsunătoare performanțe de care nimeni nu a auzit, a survenit acum zece ani o întâmplare din categoria ”momentul potrivit”. O piesă bună, ritmată, care a ”prins” la publicul european și l-a propulsat pe Trăistariu pe locul patru la Eurovision și, după cum ne amintește chiar el de șaizeci de ori pe oră, i-a adus cel mai mare punctaj obținut de România în istoria participării la această competiție.

De-atunci a rămas omul cu un complex de superioritate pe care-l cultivă cu obstinație. El e cel mai bun, nu mai e nimeni ca el, nimeni n-a mai reușit ce-a reușit el, lumea e rea și-l invidiază, dușmanii-i poartă pică și ei valoarea lui nu are (așa e cântecul, vine la pachet cu dezacord cu tot). În fine, personajul putea fi driblat fără mari eforturi, dar de duminică încoace, de când a ieșit pe locul al doilea din coadă la selecția națională pentru Eurovision, demersul ăsta a devenit imposibil. 

Piesa lui, ”Paradisio”, crâncen de plictisitoare. Show-ul cu scheleței mișcători, demn de căminul cultural din Cocârlate. N-avea ce pretenții să emită (ar zice bunul-simț). Sunt cel mai bun, nimeni nu mai reușește să urce atâtea octave ca mine, sunt un geniu, sunt un crin, sunt parfumul cel mai fin, zice el, certat fatal cu antemenționatul bun-simț. Juriul m-a sabotat de teamă c-aș putea aduce trofeul acasă, voting-ul a fost măsluit, eu am vrut să fac un bine patriei, dar de-acum orvoar și-un praz verde, România. Nu te mai reprezint niciodată, l-ai pierdut pe marele Trăistariu, o să cânt pentru altă țară, nanana și ninini. 

(Ăsta a copiat ”Meduza” lui Caravaggio, pezevenghiul). 

Pe pagina lui de Facebook se cristalizează două tabere. Îmi potrivesc ochelarii și citez cu pioșenie câteva exemple nemuritoare. Vă previn că nu am de gând să editez comentariile, deși Greta e cel mai mare grammar nazi în viață. Dar e postul meu, așa că n-are ea treabă.

- ”Nu te mai gandi la sistemul distructiv, nu intamplator Dumnezeu ti-a dat harul asta, canata pentru noi, pentru cei care iti apreciaza muzica si vocea, impacate cu ideia cum exista frumos asa exista si urat” - profunzime și sensibilitate, dar mă-sa n-are cratimă.

- ”MIHAI...nu am ureche muzikala..dar stiu cand un cantec imi ajunge la suflet ...pe romanesca pura mi se ridica parul pe maini” - madam asta ar trebui să se epileze, atunci nu i s-ar mai ridica părul pe nicio românească, pură sau ba.

- ”din pacate sa vezi Mihai ca vei fi total nepromovat ba chiar denigrat si distrus asta e practica bolsevica” - oh, da! Bolșevicii lipseau din borșul ăsta. Chiar așa, că mi-am adus aminte, oare masonii ce-or păzi, că nu i-am văzut. Încă. Am văzut-o în schimb pe Carmen Harra, aia cred c-ar face previziuni și acceleratorului de particule de la Cern.

- ”fă-i praf cu diplomație, mihai!!” - serios, ați pomenit vreodată un oximoron involuntar mai reușit? :)) 

V-aș fi pus și câteva exemple normale la cap, dar orice comentariu care nu este o laudă e șters cu dibăcie și foarte rapid. Citisem câteva opinii echilibrate, pe care după vreo oră nu le-am mai găsit ca să vi le pot arăta. Domnul e sensibil și degrabă simțitoriu, critica îi cade greu la delicatele dumisale mațe. Ce-i drept, a ascultat-o pe duduia cu praful și-a dat cu diplomația de pereți (o fi înțeles greșit mesajul și-a făcut praf ce nu trebuia. Deși ceva-mi spune că omul ăsta n-a fost niciodată altfel). 

”As fi intrat în Top 10 în Suedia ... doar dacă participam. Cu un show bine pus la punct, cu o orechstratie refacuta complet si cu aceeasi voce ras-premiata peste hotare ... n-aveam cum sa nu castigam ! Pacat Romania ca nu crezi in mine !E la mintea cocosului ca juriul a facut tot ce i-a stat in putință ... să influențeze poporul ... ridicând în slavi pe TOȚI ceilalți concurenți și singurul în care au lovit ... am fost eu. S-a vazut de la o POSTA ca erau porniți rău de tot și au spus vorbe dure la adresa mea ... ca să convingă românii ... să nu cumva să pună mâna pe telefon și să mă voteze”. 

Și-așa o ține dangalanga în zeci de postări, nu vă mai citez că e redundant, dar între două jelanii conspectează și presa străină. Eh, și-acum devine interesant, pentru c-a pus și un link de pe un blog german dedicat Eurovisionului. 

Dacă a văzut numele lui acolo, ce și-a zis feciorul... e de bine! Nu poate fi altfel, am văzut eu că scrie acolo ”Trăistariu”, deci am înțeles perfect mesajul, mă laudă, mă iubește lumea. 

Numai că textul zice, de fapt, cu totul altceva. ”Micul gnom se dovedește a fi un perdant lamentabil, cel mai penibil din toate timpurile”, scrie autorul respectiv printre altele. Se mai menționează resentimentele și ranchiuna Mihaiului, proiectate asupra juriului, iar amenințarea lui că va concura pentru o altă țară (în speță, Republica Moldova) este interpretată de autor drept ”un strigăt disperat după atenție”. Are dreptate omul, zic eu :)) Dacă Trăistariu și-ar fi dat nițică osteneală, ar fi încercat să traducă textul, însă el nu concepe că ar putea fi altceva decât o laudă. Văzusem și un comentariu în care cineva îi explica adevăratul sens al postării respective, dar, nu tocmai surprinzător, comentariul a dispărut.

Și-acum stau eu așa și mă întreb: cam ce soi de om să fii încât să te tăvălești de zile în șir că nu ai câștigat, să acuzi ba sistemul de vot, ba juriul, să ameninți că-ți iei valoarea și te duci la alții și, între toate astea, să postezi zeci de mesaje în care te lauzi ce bun ești și cum nu te apreciază lumea?

Pasta de dinți, ucigașa de șoareci la menopauză

A înnebunit lumea, serios vorbesc. Sau nu prea mai sunt eu la curent cu trend-urile, demodată și prăfuită ce mă aflu. Habar n-aveam de exemplu de motivul pentru care șoarecii au carii. Voi știați că fluorura de sodiu din pasta de dinți omoară șoareci? Nici eu nu știam, dar așa citii la gazetă. Mă interoghează o cucoană pe un site cu nume alarmant: ”Ce-ați zice dacă aflati că vă spălați dinții cu insecticide? Și încă, din cele mai puternice! Printre primele aplicații ale fluorurii de sodiu era cea de insecticid, împotriva gândacilor de bucătărie, furnicilor, și a altor gângănii”.  

Ce-aș zice? Aș zice că-n primul rând, treaba asta-i o dovadă că nu sunt șobolan, nici gândac și nici furnică (și nici altă gânganie, for that matter). În al doilea rând, aș zice că tanti suferă de exces acut de virgule. Mai bine le-ar da niște fluorură de sodiu, poate mai scapă de ele. 

Îmi iau dinții și mă duc brambura pe alte coclauri, dar spectrul pastei de dinți mă urmărește neostoit. Aflu că printre ingrediente se regăsește ”triclosan, similar cu BPA, care provoacă tulburări hormonale”. Stați așa și nu mișcați. Așadar potrivit acestei avizate surse, alta decât cea de mai sus, pasta de dinți nu omoară șobolanii, doar îi tulbură hormonal. Și ce li se întâmplă, mă rog? Le cresc sâni? Intră la menopauză?

Bun, deci pasta de dinți e-o asasină de rozătoare, să pregătim cu ea capcane de șoareci. Și cu ce ne spălăm pe dinți totuși? Cu ulei de cocos, cică. ”Uleiul de cocos este un extract puternic care este capabil de a ucide bacteriile responsabile pentru afectiunile orale”. Sublimă formulare: ”este, care este”. Ca să zic așa, atâta decât. 

Daaaarrrr, să nu cumva să vă imaginați că turnați uleiul pe periuța de dinți și bacteriile cad secerate ca șobolanii când dau de pasta de dinți. Aflăm că se prepară o licoare unsoare din următoarele ingrediente:

”– 6 linguri de ulei de cocos;
– 6 linguri de bicarbonat de sodiu;
– 25 picaturi de ulei esential (daca preferati un gust);
– 1 lingurita de stevia (indulcitor natural – daca doriti sa fie mai dulce).”

Mă simt de parc-aș fi pe platourile de filmare pentru ”Vrăjitoarele din Eastwick”. Coada de mătură dintre picioare-i mai lipsește autoarei (sper că nu mă citesc minorii).

Îmi atârn după gât o funie de usturoi, preventiv înșfac și-o țepușă pentru speriat eventualii strigoi și citesc mai departe.

”Instructiuni: Se amesteca ingredientele intr-un castron, pana cand se obtine o textura cremoasa. Se toarna totul intr-un borcan; puneti capacul intre utilizari. Spalati-va cu atentie pe dinti cu aceasta pasta naturala si veti observa rezultatele in timp”.

Pfiu, am scăpat. Mă gândeam că-mi cere să folosesc maglavaisul numai la miezul nopților cu lună plină ori să rostesc vreun descântec de nimicit bacteriile. Desigur, cu atenție, neapărat. Constat că nu-mi spune decât că voi observa rezultatele, nu și-n ce fel or fi rezultatele astea. Cert e că dinții mei vor fi deosebit de hidratați. Și evident, n-o să am șoareci. 

Penița Cârcotașă revine pe ecrane

Cei mai mulți dintre voi probabil că nu mă cunoașteți. Cum ați putea, de fapt? Greta m-a lăsat pe fundul lăzii, cu toate că știe foarte bine că naftalina nu e parfumul meu preferat, thank you very much. Să tot fie vreo patru ani de când mi-a promis că mă scoate-n lume, să socializez și să fac ceea ce știu cel mai bine, adică să cârcotesc. Șiiii, când colo, ce să vezi? Repede s-a mai plictisit de mine, deși prin alte locuri repurtasem un succes răsunător.

Mda, prin alte locuri ziceam, doar nu credeați c-am debutat aici. Însă ce folos că mă îndrăgeau cititorii pe coclaurii virtuali pe unde bântuiam înainte, că am fost dată uitării. Nu-i așa, Greto? Da, știu că nu-ți place vocativul, ce să-ți povestesc, fleoșc. Îmi pasă de simțămintele tale cam cât ți-a păsat și ție de-ale mele. 

(Bine, bine, Penițo care ești tu Peniță, am înțeles. Îmi pun cenușă-n plete și stau la colț. Da' mai taci, că mă doare capu' deja de cât îți merg pistoanele).

S-aștepți tu mult și bine să tac. Așa, unde rămăsesem? Să mă prezint, deci, pentru aceia dintre voi care nu mă știu. Eu sunt un personaj inventat de cucoana asta al cărei blog îl citiți, iar treaba mea e să răscolesc Internetul și să comentez cu acid sulfuric pe ce teme vreau și cum îmi place. Exact, cu acid. Nu-s chiar blândă, nu vă lăsați înșelați de înfățișarea-mi nevinovată. Dar în apărarea mea, să știți că umorul nu-mi lipsește. Cred că n-o să vă plictisiți cu mine. 

N-o să mă lungesc prea mult cu acest post de revenire, că-s mai timidă la început (și-afară de asta, vreau să mă duc s-o asist pe Greta cum stă la colț punându-și cenușă-n cap). Sper să ne citim relativ periodic, deși nu vă pot promite c-o să mă țin de-un program strict. Depinde ce materie primă găsesc pentru boscorodelile mele și mai depinde și de toanele lui madam. Că, voi o cunoașteți deja, uneori e everfescentă ca aspirina Bayer, alteori i se scufundă corăbiile, alteori filozofează și le cugetă adânc. Însă în măsura în care ține de mine, o să-ncerc să nu-mi duceți dorul prea mult. 

Între timp, aș vrea să vă rog ceva, mi-a zis Greta că sunteți foarte săritori. Spuneți-mi, aveți vreun subiect preferat pe care v-ar plăcea să melițez? Modă, frumusețe, sfaturi înțelepte extrase din puțul gândirii, cure de slăbire cu extract din tibie de macac, lecții de viață despre cum să devii mai deștept pășind în ”mersul piticului”, eventuale profunzimi de pe Facebook șamd șamd. Dacă aveți vreo preferință, nu vă sfiiți, vă făgăduiesc să țin cont de sugestiile voastre în măsura în care găsesc material pe care să mă desfășor. 

În speranța unei grabnice revederi (s-aude, Greto?), vă salută cu drag,

Penița Cârcotașă 

Hristos a inviat! Facebook likes this

Dupa cum spuneam in "episodul pilot" de saptamana trecuta, iata-ma-s la intalnirea saptamanala. Ma bucur sa va revad, sper ca sentimentul e reciproc si daca nu e, fiti si voi diplomati si nu-mi raniti sentimentele :D

Incep prin a declara solemn ca, dupa ce-am vazut ce e pe Facebook zilele astea, n-am de gand sa-mi fac niciodata cont. Pe onoarea mea de Penita. Pagina de Facebook a Gretei seamana cu un tablou pictat de Picasso la betie, inspirat de versurile unui Nichita la fel de abulic. Bref, wall-ul ei s-a umplut de numeroase oua pestrite, iepurasi, pui si boboci iesind din gaoace de oua incondeiate sau celebra imagine cu purcelul care-i ureaza mielului sa pasca fericit, iar mielul e pissed off. Peste astea, periodic se presara cate un praf de smerenie, concretizat in imagini cu Iisus sau link-uri youtube cu "Hristos a inviat".

Ca sa nu mai zic de celebrele "lumina sa va invaluie, sa va scalde, sa va patrunda, sa va faca si sa va dreaga". Si miracolul Invierii, pe care nu cred ca-l intelege nimeni de fapt (asa si trebuie de fapt, ca de-aia e miracol), dar despre care cei mai multi tasteaza lacramos in SMS-uri de tip "send to all" si suspina cu piosenie in timp ce tag-uiesc 55 de persoane intr-o poza cu un cos cu oua si o lumanare. Iar lumea tag-uita se simte datoare sa scrie ceva, si uite-asa se labarteaza ditamai carnatul pe Facebook, de dai scroll pana aproape faci sindrom de tunel carpian (ma dau si culta, iote ce cuvinte elevate folosesc). 

Sa nu va-mpinga pacatul sa ma suspectati ca as avea ceva impotriva decoratiunilor de Paste, in general. Departe de mine gandul, ca Vladivostok de Caraibe. Insa tot ce e prea mult strica, iar de-atatea culori imi fac ochii "bling-bling" si tare mi-e ca am nevoie de inca o pereche de ochelari. La fel de finuti si discreti precum actualii din figura de mai sus :D

In consecinta, mi-am zis ca am nevoie de o schimbare de decor si am inceput sa haladuiesc pe site-uri, in cautare de posibile revelatii. Si ce sa vezi, domn'le, am gasit ceva care.... cum sa va spun.... ar face sa roseasca si-un elefant.

"Zece pozitii sexuale de Sarbatoare. Incearca ceva nou dupa ciocnirea oualor!". Say what? Mai ales asta cu sex dupa "ciocnirea oualor" suna foarte kinky. Dar am senzatia ca pe barbati ii va incerca un sentiment cam neplacut in fata unei asemenea perspective. Ce-o fi avut in cap tanti autoarea articolului? Oua ciocnite, pardon de vorba rusinoasa.

Graieste ea mai departe: "Postul trupesc iti poate da o pofta nestavilita de sex, pe care trebuie sa ti-o satisfaci alegand pozitii sexuale incitante, menite sa-ti serveasca orgasmul pe tava". Poftim? Serviti orgasm la tava? Prajit sau inabusit? Cu garnitura sau fara? Cat costa suta de grame?

Deci daca mai era cineva care nu s-a prins, spilul cu postul e sa-ti potolesti poftele cu pozitii fistichii, din care spicuiesc: Paianjenul, Creasta Raiului (asta tre' sa fie o pozitie indeosebi spirituala), Calul in galop sau Saua arzatoare (nu m-am prins daca intre ultimele doua e vreo legatura, altfel spus daca se pune saua pe cal sau arde calul sub sa).

Pana saptamana viitoare, cand urmeaza sa va povestesc despre minunatiile astea de pozitii si sa le analizam impreuna, va doresc Sarbatori linistite si sa nu ciocniti alte oua in afara de cele efectuate de gaina.

Invitat special permanent: Penita Carcotasa

Bine-am venit, bine v-am gasit, nu va speriati de mine ca nu sunt agresiva decat din lipsa de cafea sau de somn. Daca antementionatele necesitati imi sunt satisfacute, am o bunadispozitie si-un chef de viata, ceva de speriat. Si-atunci ma apuc sa comentez (sau sa carcotesc, zice Greta, dandu-mi un ghiont ca sa-mi aduc aminte cum ma cheama si ce menire am, de fapt) pe marginea unor texte scrise cu mai mult sau mai putin talent in revistele si pe site-urile din Romania. 

N-am un domeniu preferat anume, dar am remarcat ca majoritatea perlelor provin din articolele pe teme de moda si frumusete. Probabil ritualurile si combinatiile vestimentare reprezinta un subiect atat de complex si solicitant, incat nu mai tii cont ca scrii (si) ineptii, uiti de virgule sau dai cu ele de-a azvarlita pretutindeni, mai executi din cand in cand cate-o cacofonie si mai dai cate-un sfat zdrobitor de inteligent, din categoria "ca sa ocrotiti natura, nu faceti focul in padure". 

Sunt, prin urmare, un fel de critic mai neconventional si-n alta ordine de idei, sa stiti ca nu-s nou-nascuta. Fiintez de vreo 3 ani si jumatate, dintre care vreo doi am penitat pe un alt site, iar in ultimul an si jumatate m-am aflat in hibernare. Greta a cam uitat de mine si sa nu-i spuneti, dar am fost foarte ofensata din cauza asta (mi-a trecut intre timp, mai ales dupa ce s-a hotarat sa ma scoata din nou la lumina). 

Planul este sa apar aici o data pe saptamana (cred ca-n weekend), dar daca se va intampla sa absentez de la apel, sa stiti ca: 1) voi recupera si 2) numa' Greta e de vina.

Va salut si sa ne citim cu bine incepand de saptamana viitoare :)

Cu drag, a voastra credincioasa

Penita Carcotasa