V-am mai povestit si cu alte ocazii ca, atunci cand sunt la volan, ma gandesc la diverse si-mi vin te-miri-ce idei. Bine, in mare parte le uit inca inainte de-a fi ajuns la destinatie (care destinatie, momentan nu prea inseamna decat acasa ori la serviciu, ca-n alte parti nu merg cu masina sau in tot cazul, nu singura).
Eh, si printre altele ma gandesc la... oameni. La unii pe care am avut bucuria si norocul de a-i intalni. De a sta de vorba cu ei, de a le pune intrebari, de a le asculta raspunsurile, de a nu-mi veni sa cred ca si-au facut timp pentru mine si ca-mi vorbesc MIE. Si de a scrie, apoi, despre ei. La unele dintre aceste intalniri visasem ani de zile. Altele au venit fara sa stiu ca mi le doresc si mi-au implinit niste vise pe care pana atunci nici nu stiusem ca le am.
Insa unii dintre ei au ramas vise. Si oricat mi-ar placea sa cred ca nu vor ramane pentru totdeauna astfel, sunt constienta ca macar parte din ele nu pot deveni realitate decat printr-un miracol.
La unul dintre ei tind sa ma gandesc mai mult decat la altii.
Este, probabil, unul dintre cei mai desavarsiti actori care vor fi fost vreodata. Pentru mine nu exista niciunul mai bun. Am vazut majoritatea filmelor in care a jucat, am citit despre el, am incercat sa-l cunosc cat de bine s-a putut in conditiile in care nu sunt decat unul din, probabil, sutele sale de milioane de fani, am citit volumul de interviuri acordate jurnalistului Lawrence Grobel (norocos tip, by the way :D) si m-as multumi cu macar 10 minute in care sa-l pot intalni. Sa-l privesc, sa-l intreb, sa-l traiesc si sa-l ascult. Sa-i aud vocea care a lasat in urma atatea monologuri memorabile, sa-i vad ochii, sa-i simt magnetismul.
Recunosc, am mers cu imaginatia mai departe si m-am gandit ce l-as intreba, in ipoteza in care-as avea intr-adevar la dispozitie acele 10 minute. Stiu, din lectura interviurilor pe care le-a dat, ca intotdeauna a fost indragostit de Shakespeare. In locuinta lui se afla foarte multe volume de teatru ale acestuia, iar filmul "The Merchant of Venice" a reprezentat pentru el (inca) o culme atinsa. Prin urmare, pot doar sa-mi imaginez ce satisfactie i-a adus interpretarea rolului principal in filmul "The King Lear", aflat in prezent in faza de pre-productie.
Sunt nenumarate intrebarile pe care i le-as adresa, dar 10 minute nu inseamna mult timp, mai ales daca interlocutorul este Al Pacino. Rezumandu-ma la una singura, cred ca mi-as dori sa aflu ce alt rol si-ar mai dori sa interpreteze si, daca timpul ne permite, si ce anume il face sa-si doreasca rolul respectiv. Ce partitura l-ar mai putea anima.
Oare ce sanse - fie si teoretice - sunt ca aceasta intrebare sa nu ramana adresata exclusiv in imaginatia mea...?
Exista cineva "pus deoparte" in sufletul vostru, pe care v-ati dori sa-l intalniti? Daca da, ce i-ati spune?
Postări
5 comentarii:
Ha,ha, ce dragut! Mai, eu mi-as dori sa-l intalnesc pe Ryan Gosling, dar sincera sa fiu, nu i-as pune prea multe intrebari:P :)))))
@Habarnam, ca sa vezi, pana in seara asta nu auzisem de Ryan Gosling :)) L-am googalit si, hmmm, chiar ca ai gusturi bune ;))
Mi-as vedea un vis cu ochii daca l-as intalni pe Roger Federer. Un om cu un talent incredibil, ascutit prin multa, multa munca, o rabdare si un psihic de fier, un numar de victorii uluitor (a doborat deja x recorduri si mai are timp), un comportament de gentleman perfect si capacitatea de a pierde cu demnitate atunci cand e cazul. E mare lucru sa fii unde e el si sa nu-ti pierzi capul - nici cand esti numarul 1, nici cand incepi sa nu mai fii. Nici nu stiu daca as avea glas daca l-as intalni... dar, oricum, Federer este o sursa de inspiratie pentru mine.
Rox
Andrei Plesu. As sta si l-as asculta, i-as pune intrebari tembele si l-as savura. Paul Goma. Cred ca mai are multe de povestit. De oamenii astia doi, nu cred ca m-as putea satura vreodata.
@Rox, si eu m-am gandit la asta - ca n-as fi in stare sa ingan nici doua vorbe daca a ajunge sa ma intalnesc cu Pacino, cu atat mai putin in engleza :))) Dar asta nu ma impiedica sa visez la el si sa-mi imaginez o eventuala intalnire in toate felurile posibile.
Federer imi place si mie si mereu am admirat legatura dintre el si sotia lui.... ea, intotdeauna prezenta la meciurile lui, traind partida cu toata fiinta ei, el - serios si dedicat familiei (n-a fost niciodata surprins de paparazzi pe picior gresit, pentru ca probabil n-a fost nimic de surprins)... imi place el si-mi plac amandoi impreuna :) Exact cum ziceai tu, un om care stiut sa ramana om, inclusiv cand a ajuns pe culme :)
@Carmen, cred ca ai rezumat intr-o fraza ce m-am tot strofocat eu sa zic mai sus si tot nu mi-a iesit asa simplu si elocvent: ca sunt oameni de care nu ne-am satura niciodata...
Trimiteți un comentariu