vineri, 27 februarie 2015

Viezurele Corporatist loveşte din nou


Ieri dimineaţă, imediat ce-am ajuns la serviciu, team leader-ul îmi face semn că are o vorbă să-mi spună.
- Auzi, cumva ai vreo idee referitor la ce s-ar putea îmbunătăţi în activitatea departamentului tău?
Pauză de gândire cinci secunde şi, cu un zornăit asurzitor, îmi pică fisa.
- Nu, zic eu, cu un aer sumbru. Nu. Să nu-mi spui că începe iar!
- Ba cam da, şi tu eşti la rând.
M-am proţăpit în faţa lui de parcă înghiţisem nu un băţ, ci două prăjini puse cap la cap.
- Să mă lase-n pace. N-am nicio idee, nicio propunere, la mine totul funcţionează momentan aşa cum trebuie.
Nu minţeam zicând asta. Am mai avut nişte probleme de soft care îngreunau anumite proceduri, dar le-am relatat lui Musiu Şarl, care le-a dat mai departe şi a supravegheat implementarea unor soluţii. Misiune îndeplinită, fără ca pentru asta să am nevoie de Viezure. Exact... amicul meu de anul trecut, Viezurele Corporatist, a revenit în arenă. La fel de pisălog şi de plin de zel. 
- Bine, da' tot trebuie să te duci în şedinţă cu el. 
- Mă duc, dacă e musai, spun, în continuare îmbăţoşată, dar numai ca să-i zic să mă scutească.
Ei las' că i-o coc eu, mă gândeam. De data asta nu mă mai prinde-n laţ. Am să stau pe scaun şi-am să-i povestesc "Ali Baba şi cei 40 de hoţi", inclusiv pe roluri, dacă pofteşte. Să vezi de nu i-o plăcea.

Trei ore mai târziu, şedinţă.
- Bine v-am regăsit în noul an, ne întâlnim din nou în cadrul proiectului nostru comun de îmbunătăţire a activităţii dumneavoastră, se lansă Viezurele, cu un entuziasm demn de consacratul "dragi tovarăşi şi prieteni" din vremurile de tristă amintire. 

Eu aveam exact atitudinea asta: 


- De data aceasta însă, nu se mai pune problema vreunei propuneri din partea mea, i-o retez. 
- Cum aşa, face Viezurele siderat, întotdeauna e ceva de îmbunătăţit. 
- Nu şi la mine. Micile neajunsuri pe care le-am avut au fost corectate cu ajutorul şefului meu.
În următoarele minute am vorbit în continuu, explicându-i cu lux de amănunte ce probleme avuseserăm şi cum le-a soluţionat Musiu Şarl. Aveam un debit de mă şi minunam în sinea mea ce bine şi fluent vorbeşte omul germană când e motivat :)) 
Viezurele devenea tot mai impacientat, a dat să mă întrerupă de câteva ori cu un "bine, dar...", eu nu m-am lăsat, am continuat să descriu şi am încheiat triumfătoare: "Aşa că, vedeţi, treburile se pot rezolva şi la nivel intern, fără a dezvolta un proiect separat pentru asta".
In your face, Viezure!

- Deci nu aveţi nicio dorinţă, sunteţi perfect mulţumită, mormăie el, vizibil decepţionat.
- Exact, rânjesc eu. Eram sigură că l-am făcut în foi de viţă.
Dar pezevenghiul mai avea un as în mânecă. Se întoarce către team leader, care era şi el prezent, conform alineatului patrusutecincizecidemiişaptesutedouăzecişipatru din nepătrunsele protocoale ale Viezurelui.
- Care a fost ultimul proiect al nostru în secţia de "sortare / ambalare"?
- Ceva legat de curăţenie, care se face săptămânal de către angajaţi, prin rotaţie. 
Viezurele se întoarce spre mine, cu o moacă extaziată.
- Iată, vedeţi, o idee şi pentru dumneavoastră!
HA?!!!
- Am putea face un proiect despre curăţenia periodică în departamentul dumneavoastră, zice el, ca răspuns la privirea mea blondă.
Asta-mi lipsea.
- Nu sunt deloc de părere că e nevoie să facem un proiect separat ca să fac eu curat în locul unde muncesc, am zis. 
- Dar nu aveţi niciun motiv să refuzaţi acest proiect, nu-i aşa?
Mă simţeam de parcă m-ar fi înghesuit în colţ martorii lui Iehova. 
- Cum vă imaginaţi că am putea dezvolta acest proiect?
- Nu-mi imaginez în niciun fel. Eu fac curat la mine când am timp; şterg praful de pe calculatoare şi imprimante, curăţ tastaturile, spăl birourile cu o soluţie specială. Nu văd ce proiect ar putea ieşi din asta.
- Dar totul ar putea fi sistematizat şi organizat, am putea face liste şi astfel toţi membrii permanenţi ai departamentului ar fi implicaţi în acest demers.
M-am uitat la el cu duioşia călăului care pune condamnatul pe ghilotină.
- Toţi membrii permanenţi, ziceţi? Ei bine... acum staţi de vorbă cu unicul membru permanent. Ce propuneţi, deci? Să m-apuc să mă organizez pe mine însămi, să mă pun în plan pe listă şi să-mi trasez sarcini?
Viezurele arăta ca Tweety fugărit de motanul Sylvester.
- Ăăăăă.... cum adică singurul membru permanent?! Dar Frau Cutare?
(asta fiind Insipida, evident).
- Frau Cutare nu mai e la noi de o lună. Aşadar, cine şi cum să se organizeze?
- Păi, hmmm.... aaaahhh... puteţi face pentru dumneavoastră o listă! Este o idee excelentă! Aşa aveţi totul organizat, sistematizat.

N-o mai lungesc. În ciuda determinării mele de-a nu mă mai lega la cap cu prostiile ăstuia, nu am putut scăpa. Am luat-o de la capăt cu tot bâlciul: trebuie să cer aprobare lui Musiu Şarl, să dezvolt un plan, să-l pun în aplicare etc etc etc. Inutilul de Viezure a ţinut cu dinţii de "proiect", pentru că el cu asta se ocupă. Dacă n-ar sta de capul oamenilor cu tot felul de planuri, liste şi listuţe, n-ar mai avea ce face altceva. Nu pare să fie-n stare de altceva. 

Răbdare de beton armat îmi doresc :D

8 comentarii:

Anonim spunea...

:)))) oh ce minunat! mai am o luna si un pic si ma intorc la munca. doamne ce groaza imi este! tocmai de inutilitati de astea, si ma rog si de alte imbecilitati printre care va trebui sa fac slalom. Partea draguta este ca am biroul meu cu usa care se inchide :))) rabdare si putere sa fie!
Cris

Anonim spunea...

Asadar, tu centrezi, tu dai cu capul! Ce mai incolo-ncoace, esti manager de proiect!
Chiar ca ai nevoie de rabdare cu astia...am incercat sa imi imaginez personajul (de viezure vorbesc) dar nu reusesc nicicum.
Te pup,

Carmen

Anonim spunea...

Ei. lasa, ca sunt altii si mai de soi. La noi vine unul de la HR (ca RU nu mai e la moda) sa ne tot invete cum sa ne purtam unii cu altii. Adica sa ne facem complimente, sa multumim frumos unii altora ca existam fiecare in viata celulilalt, etc
N-am participat decat o singura data, cand m-a rugat sa-i spun fetei din fata mea ce anume imi place la ea, daca imi place ce vad in fata ochilor si daca-mi plac cerceii si inelele ei :D
Chetia este ca eu n-o cunosteam pe fata respectiva decat din vedere, era la alt departament. Si chiar nu-mi placeau cerceii ei. Ce sa-i fi spus?
Cand ne-a pus sa ne asezam in cerc, sa ne tinem de maini si sa sarim cate un pas in stanga si unul in dreapta, am renuntat. Nu mai spun acum ce motiv i-am bagat. Oricum, i-am indrugat ceva despre balcoane saltarete si burti cu tremurici.
Sunt ,ai spurcata la gura de felul meu si nu m-am putut abtine.

Citrice

Greta spunea...

Da, Cris, e sublim de-a dreptul :)) Tipic corporatist, ce să-i faci? Savurează aceste ultime săptămâni de linişte! :)

Greta spunea...

Mda, iar Viezurele e arbitru, stă cu fluierul după mine şi veghează la respectarea listelor :)) Cât despre personaj, e relativ scund, dolofan şi cu o mutră de tocilar :))
Te pup şi eu!

Greta spunea...

Vai de mine, Citrice, am râs cu lacrimi :)))) Chiar că ai voştri sunt mai de soi! Nu-mi pot imagina în ruptul capului cum ar fi să mă aflu în postura de a-i mulţumi Insipidei că există în viaţa mea :D Nici măcar ca exerciţiu de imaginaţie nu-mi iese, chiar dacă s-a cărat între timp.
Huh, unii chiar au prea mult timp la dispoziţie de vin cu idei de-astea...

Anonim spunea...

Esti asa draguta ca raspunzi mereu tuturor :) compania mea e una mare , dar acolo fiind locala.. e vai si amar de ei. e ca o joaca de copii: "neneaaa, si... si colegu' a deschis tableta personala in timp ce statea la birou, chiar daca era pauza, sa ii dati avertisment scris, ca pauzele nu se iau la birou." Sau fosta mea sefa m-a rugat sa o sun mereu daca voi intarzia 5 minute, i-am spus din start: ia-uite, iti spun de acum, voi intarzia zilnic 10 minute. Punct. Asta dupa ce au mintit cand mi-au dat contractul de munca la semnat ca exista shuttle bus de la firma la metrou - eu nu posed carnet -failed cu succes. Which does not exist. si daca vrei sa pleci de acolo fara masina, ghinion. Sotul mi-a fost sofer 3 luni de zile, cred ca se saturase de mine, pana am gasit o colega foarte draguta. De chestii corporatiste... nici nu vreau sa incep :))))
Cris

Greta spunea...

Cris, nu e vorba de a fi drăguţă, dar mie-mi face o enormă plăcere să vă răspund, să dialogăm şi, pe lângă asta, consider că respectul unui blogger faţă de cititorii săi se vede inclusiv în interacţiunea cu aceştia. Unde mai pui că, nu o dată, comentariile m-au inspirat şi mi-au venit nişte idei de articole pornind de la ele :)
Cât despre "umblatul cu pâra", vorba ta, nici nu vreau să încep. Dar apropo de ce scriam mai sus, cred că tocmai mi-ai dat o idee de articol :D Tiii, să vezi ce purced la scris pornind de la asta. Că am şi eu nişte exemplare la serviciu pe care cu mare plăcere le-aş înfige într-un insectar :))