Aniversare originală în cuplu

După cum mă lăudam zilele trecute, am avut liber azi - o zi de extra-concediu, pentru că am lucrat într-o duminică. V-am spus și ce plănuisem să fac - o serie de controale periodice, la care altminteri nu mai apuc să ajung din cauza orarului meu, pe care-l găsiți în dicționar ca sinonim pentru cuvântul ”haos”. 

Eh, dar ce nu v-am spus e că astăzi eu și jupânul aniversăm 12 ani de la prima întâlnire și-a venit și el acasă până mâine. Să vă povestesc cum am sărbătorit, dară :D 

- trezit pe la 8 și ceva, luat un mic dejun rapid, apoi plecat fiecare-n treaba lui: eu la oftalmolog, el la service, să pună cauciucurile de iarnă (la mașina femeii de mine, evident);

- ajunsă la oftalmolog, aștept vreo 20 de minute peste ora programată până mă preia o pupăzică; îmi pune rapid picături de dilatare în perspectiva scanării de retină pe care trebuia s-o fac și mă expediază în sala de așteptare. Stau acolo mai bine de-o oră, timp în care pupilele mi se dilataseră atât de tare încât vedeam nu numai dublu, ci de-a dreptul în 4D :));

- la controlul propriu-zis aflu că retina mea e mulțumesc-bine, nu-s semne de găuri (am antecedente în sensul ăsta, de-a trebuit acum câțiva ani să fac o intervenție cu laser la ambii ochi fiindcă riscam inclusiv desprindere de retină). Dar mai aflu și că, având în vedere că pupăzica de mai devreme s-a grăbit să-mi pună picăturile de dilatare, nu mai pot face testul periodic de vedere. Câtă competență! Drept e că nu i-am spus, dar era treaba ei să mă întrebe, nu a mea să mă gândesc la asta;

- trec pe la magazin și decid scurt că am nevoie de blugi, 2 bluze și niște cercei de sezon (cu Moș Crăciun adică);

- ajungem amândoi acasă, mâncăm ceva, ne spunem ”La mulți ani” și perorăm un pic pe tema ”ce făceam acu' 12 ani la ora asta”, respectiv ”cine-ar fi crezut atunci că”;

- la amiază plecăm iar: eu la dentist, el să-și caute ghete. Și de la dentist primesc vești bune. ”Nu trebuie să ne revedem prea curând, nu aveți nicio carie sau alt gen de problemă”. Ptiu, ptiu, sunt mândră de mine. O reverență pentru inventatorul aței dentare, aia cred că face cu adevărat diferența. Altminteri, ca simplă observație, la stomatolog avusesem programare la 16:15, iar la și 20 eram deja pe scaunul din cabinet, mi se pusese șervetul la gât și intrase medicul. Cei de la cabinetul de oftalmologie ar avea câte ceva de învățat de la ăștia referitor la eficiența programărilor;

- plec, mă-ntâlnesc cu omul, care-ntre timp și-a cumpărat ghete și pornim către următoarea destinație: medicul de familie, pentru vaccinul antigripal. Știu că unora nu le priește, dar noi îl facem de vreo 8-9 ani și-n singurul an în care-am uitat amândoi am bolit serios fiecare - în rest, doar foarte ușoare răceli. E o motivație suficientă. L-am bifat și pe-ăsta și la lăsarea serii am ajuns, în fine, acasă. De unde plănuim să nu mai ieșim azi, vorba lui Caragiale, nici să știm de bine că plouă cu cârnați :D

Cum ar spune același Caragiale, curat romantism, coane Fănică :))