Gând de Recunoștință 💚

Crăciunul acesta este exact așa cum mi l-am dorit. Cu odihnă, lenevit pe canapea (de unde mă ridic doar ocazional, ca de pildă pentru a scrie textul ăsta fiindcă laptop nu mai am demult, nu că mi-ar trebui), mâncat diverse bunătăți nu neapărat tradiționale (exceptând salata de Boeuf, la care nu renunțăm, cu toată activitatea migăloasă pe care o presupune), în căsuța noastră decorată festiv și mai presus de toate acestea, cu omul meu.

În Ajun am fost ca de obicei la piesa de teatru jucată de copii, precum și la cele două slujbe (la ora 17:00 și la ora 23:00). Piesa a fost ceva mai lungă anul ăsta, iar micii s-au descurcat excelent; fiecare își știa perfect rolul și cântecele pe de rost, aspect cu atât mai impresionant cu cât a fost destul de mult text de învățat. Expresivi, implicați, o adevărată bucurie să-i privești. De data asta, pentru mine a fost un  pic și personal: încă de la prima slujbă de Crăciun a omului meu aici (în 2018), remarcasem o fetiță. Avea undeva între 4 și 5 ani atunci și interpreta pe unul dintre îngeri, cam singurul rol pe care i-l poți da unui copil atât de mic. La vremea respectivă m-a înduioșat nu doar faptul că era extraordinar de frumușică, dar și că - plictisită, probabil, adică să nu uităm ce vârstă avea și îngerii nu prea au în general roluri lungi - se juca absentă cu propria fustiță, într-un gest de-o drăgălășenie cu totul aparte. M-a topit de la prima vedere și de-atunci mereu întreb ce mai face L.
Am revăzut-o în fiecare an, în piesele de Crăciun și nu numai, fiindcă a rămas o prezență constantă în corul de copii. La un moment dat prin octombrie, povestindu-mi despre organizarea piesei de teatru, omul îmi zice ”ah, uite ceva ce probabil o să-ți placă: anul ăsta, L. va fi Fecioara Maria”.
Nu pot să vă spun cu câtă nerăbdare am așteptat piesa ❤️. Maria este unul dintre rolurile principale și aproape că nu există fetiță care nu și l-ar dori. Vine însă și cu provocări pe măsură, iar mica de L. s-a dovedit foarte conștiincioasă. Nu a lipsit de la nicio repetiție, a învățat perfect textul, s-a pregătit.
Aproape mi-au dat lacrimile când am văzut-o pe scenă. A crescut, dar și-a păstrat dulceața și pentru mine tot ghindoaca mititică a rămas, care își vântura fustița. M-am simțit ca un fel de cloșcă urmărind-o cât de bine juca și cânta. Cu adevărat, copiii sunt cel mai mare miracol 🙂.

Cele două slujbe au fost impresionante. Îmi place mult și mă impresionează predica evanghelică-luterană (care oricum are multe puncte comune cu ceea ce cunosc eu din religia ortodoxă, ca de exemplu la fiecare slujbă se rostesc Crezul și Tatăl Nostru), dar dincolo de asta, îmi plac foarte mult cântecele de Crăciun. Nu le știu pe de rost, dar mi-am însușit binișor melodiile și mi se umple sufletul de bucurie să le cânt alături de întreaga comunitate (se distribuie întotdeauna pliante cu programul slujbei și versurile cântecelor). E greu de descris, dar am avut un sentiment înălțător de prea-plin, de asimilare și integrare, și în principal, de recunoștință.

Iată, acesta este cântecul meu cel mai de suflet 🧡. Se numește ”Hört der Engel helle Lieder” (”Ascultați cântecul pur al îngerilor”) și provine din Franța secolului al XVIII-lea. Refrenul îmi face pielea de găină și aproape-mi dau lacrimile de fiecare dată când intonez ”Glooo-ooooo-ooooo-ooooo-oooooria, in excelsis Deo!”, în acompaniamentul de orgă al omului care este totul pentru mine.



Mă uit în jur și realizez o dată în plus că pentru mine, acesta este Crăciunul perfect. Nu-mi doresc absolut nimic în plus față de ceea ce am acum și mi-e sufletul plin de recunoștință. Mulțumesc, Doamne!

Anul ăsta am cumpărat pentru prima dată o coroniță de Advent.

În fiecare dintre cele 4 duminici premergătoare Crăciunului, se aprinde câte o lumânare. Prima reprezintă Speranța, a doua Dragostea, a treia Bucuria și cea de-a patra Pacea). Cuvântul Advent  provine din cuvântul latin “adventus”, care înseamnă “venirea”. E o tradiție catolică și protestantă, dar este frumoasă și de mult îmi doream una.

A venit și Moș Crăciun, care printre altele mi-a adus ceva foarte drag mie.

Dincolo de bucuria de a-mi îmbogăți exclusivista mea colecție, am scuturat din cap a neîncredere: cum e posibil să nu fi știut (eu!) că a fost lansat un nou Blu-Ray cu dragul meu Zubin? Da' chiar c-am fost depresivă în ultima vreme 🤨.

Așa. Acum tocmai dat drumul Blu Ray-ul cu Concertul de Anul Nou din 2015 (cel la care am fost 😍). Mă pregătesc să intru în atmosferă, vă dați seama 😀 și ce mod mai nimerit de-a face asta decât evocând unul dintre cele mai mari vise care au devenit realitate?

Sper că sunteți bine și că vă este cald în suflet în aceste zile. Vă îmbrățișez strâns pe fiecare în parte. Voi, cei care-mi sunteți aproape, sunteți un cadou minunat pentru mine, și vă sunt foarte recunoscătoare 🥰.