Globurile de Aur 2025: volănașe, saci și moștofleoci

De-atâta vreme de când scriu seria asta de articole despre ținutele vestimentare de la marile evenimente cinematografice, constat - nu pentru prima dată și cu o oarecare umbră de nostalgie - că anii devin tot mai vizibili pe chipul unora dintre actrițele mele preferate. Știu c-am izbutit un truism cât roata carului, dar nu pot face abstracție de sentimentul ăsta.

Pe de altă parte, a îmbătrâni este un privilegiu. Așa că hai să mă scutur de melancolie, deci unde-am pus foarfeca aia... ah, aici era ✂️. Se ascunsese și adevăru-i că o înțeleg oarecum.

Melissa McCarthy e supraponderală, bun. Adică nu bun, dar spunem și noi așa. În condițiile astea, dacă te uiți în oglindă, ce-ți zici? Uuu, ar fi o idee minunată să mă îmbrac în pantaloni și să târăsc după mine o cuvă de volănașe rozalii? 🤦‍♀️
Poate n-ar fi fost rău să-i împrumute câteva și Cynthiei Erivo. Mbine, poate nu roz-ciclamen. Stați să mă mai uit o dată. Ok, sigur nu roz-ciclamen. Da' ceva acolo care să-i acopere sternul costeliv chiar n-ar fi stricat. Moștofleocul ăla uriaș de pe talie ar fi fost mult mai bine întrebuințat câțiva centimetri mai sus. Adică nimeni nu e perfect (sau mă rog, aproape nimeni, după cum vom vedea în continuare) și-atunci de ce să facem atâtea eforturi să ne prezentăm cât mai strident imperfecțiunile?
Mă rog. Dacă Melissa nu-i dă volănașe, poate împrumuta câteva șuvițe creponate din ceea ce-ar trebui să fie rochia lui Ali Wong. Vorba vine, rochie. Nu-mi imaginez de ce-ar concepe cineva așa o chestie căreia îi spune rochie. Le rămăseseră prea multe resturi de material sau ce? Da, Balenciaga, cu tine vorbesc. Nici n-am ce face cu foarfeca în cazul ăsta, aș lăsa-o pe biata Ali despuiată de-a binelea.

Constat că Balenciaga îmi dă cu sec (fapt nu tocmai surprinzător), așa că hai să vedem ce mai găsim pe covorul roșu. Melissa, mai adună volanele celea, că ne-mpiedicăm în ele și pățim rușine 🙄.

Doamnele care urmează sunt superbe, fiecare în felul ei. Și fiecare dintre ele ar fi putut arăta mult, mult mai bine.

Despre Anya Taylor-Joy am mai scris și de fiecare dată cam în aceeași notă: lasă impresia că se străduiește să fie cât mai străvezie, aproape translucidă. O fi dând probe pentru versiunea feminină a ”Omului Invizibil”? Și-n tot cazul, de ce și-o fi ales o rochie care seamănă cu un neglije de satin? Cât despre colierul supradimensionat, e proverbiala nucă în perete. Sau o fi vrut să se asigure că totuși nu trece neobservată, de unde și ideea bling-bling-ului.
Cate Blanchett a fost lăudată pentru reciclarea ținutei, pe care a mai purtat-o și anul trecut la Festivalul de la Cannes. Eu doar mă-ntreb de ce n-o fi ales altă rochie (și acum, și atunci) în loc de, pardon my French, gălbeneala asta metalică. De croiala părții de sus nu mai zic nimic, e stranie și basta.
Încă n-am văzut filmul, dar am citit că Angelina Jolie a fost colosală în rolul Mariei Callas. Drept pentru care nu înțeleg. Dacă ai interpretat magistral o asemenea divă, de ce ai opta pentru o rochie ternă, care dă impresia că a fost concepută de autorii vestimentației lui Ali Wong după ce au stat o lună la Cocârlata de Vale și s-au hrănit numai cu ostropel de cocostârc trufaș?

M-am mai uitat încoace și-ncolo și-am mai găsit câteva doamne. Tot frumoase, dar în ceea ce privește alegerile vestimentare par să fie-n așteptarea inspirației cum îl aștepta Penelopa pe Ulise.

Niciuna dintre ele nu e catastrofală, dar nici de laude nu-ți vine a le umple podul (presupunând că au așa ceva).
Nu-mi place tunsoarea Emmei Stone și nici după croiala rochiei nu mă dau în vânt. Zici că-i un sac legat strașnic la gură.
Am mai scris despre Heidi Klum - uneori de bine, alteori din categoria ”de ce ieși din casă fără să te uiți în oglindă?”. Ținuta asta ar fi fost perfectă (material fluid, model avantajos, culoare vibrantă) dacă n-ar fi avut găurile alea. Îi ruinează absolut tot șarmul.
Ariana Grande e tânără, foarte simpatică, și... și... pentru numele lui Belzebut, fată-hăi, ceva mai acătării decât sacul ăla gălbejit și diform n-ai găsit?!
Glenn Close, pentru tine am o agendă mare și un pix. Ia un loc și scrie următoarea propoziție: ”nu alegem ținute de seară inscripționate”. De 200, 300, 500 de ori sau de câte ori e nevoie ca să nu mai porți niciodată asemenea rochie. Când termini pasta din pix, spune-mi și-ți dau altul.

Și-n final, hai să ne și delectăm puțin. Doamnele de mai jos mi-au plăcut cel mai mult și la drept vorbind, nu se poate spune că ar fi fost o alegere dificilă. Nu de alta, dar foarte puține ținute au fost cu adevărat inspirate, așa că nu puteau trece neobservate.

Spuneam mai sus că aproape nimeni nu e perfect, dar dacă termenul ”fabulos” nu ar fi existat, ar fi trebuit să fie inventat pentru a o descrie pe Zendaya. Este absolut... magnifică, din cap până în picioare. Și cât de bine se potrivește rochia cu nuanța pielii și culoarea rochiei. Iar ceea ce e cu adevărat extraordinar e cât de simplu și firesc face să pară asta.
Pamela Anderson a făcut un pariu riscant. ”Fără machiaj, doar cu zâmbetul” a fost deviza ei și judecând după reacțiile pe care le-a primit, pariul a fost câștigător. Personal, nu sunt sigură că-mi place, dar admir enorm curajul. Și alegerea rochiei mi se pare inspirată. A mers pe clasicul negru, nu și-a asumat niciun risc referitor la vestimentație, dar riscase oricum în privința machiajului.
(Oarecum off topic: niciodată n-am înțeles chestia asta cu mănușile de ocazie. Adică pricep, sunt elegante, dar nu mori de cald în ele? Nu sunt incomode ca naiba? Nu transpiri?).
M-am bucurat pentru Demi Moore, care-a plecat acasă cu trofeul pentru rolul din ”The Substance”. Îmi place foarte mult rochia, un model îndrăzneț care-i vine splendid. Și când te gândești că are 62 de ani...

Foarfeca dă semne de osteneală și reclamă odihnă, dar promite să fie în formă până la Oscaruri. Poate că unele dintre doamne își vor găsi oglinda între timp.