Tenerife, insula contrastelor (II): primele plimbări și reîntâlnirea cu Oceanul Atlantic

Așa cum spuneam în precedentul articol (și vă rog să tragem perdeaua peste faptul că n-am scris de două săptămâni 🫣), unul dintre aspectele pentru care aș recomanda oricui insula Tenerife este faptul că aici se găsesc atracții pentru absolut orice tip de turist, indiferent de profilul și preferințele acestuia. 

Vrei să stai la plajă toată ziua? Locuri prielnice din belșug.
Hiking? Parcul Național Teide, Traseul Samara, Poteca Sieda Cañadas și mai sunt și altele.
Sporturi nautice? Cred că nu faci nici 50 de metri fără să dai peste oferte de parasailing, scuba diving și jet skiing. Și nici nu includ parcurile acvatice, unele dintre ele renumite la nivel global.
Sau poate vrei la club? Era unul chiar la vreun kilometru și jumătate de hotelul nostru. Ne uitam la tinerii care stăteau la coadă la intrare și ne aminteam de trecutele tinereți. (Oare ce-o mai fi făcând Tocică? 🤔).
Excursii în împrejurimi? Booking.com abia te-așteaptă, nemaivorbind de numeroasele opțiuni de-a închiria o mașină și-a porni hai-hui. 
Plimbări pe jos? După pofta inimii! Nu știu ce poate fi mai frumos decât să te plimbi pe faleză, pe sub palmieri și ascultând Atlanticul... 

Și asta e ceea ce-am făcut și noi într-una din zile. Costa Adeje (care este, în fapt, o fâșie de coastă de câțiva kilometri) este locația ideală pentru ”cartierul general” al sejurului, dat fiind aerul estival, de vacanță și accesul ușor spre diferite destinații din zonă.
Așa că într-o după-amiază am luat autobuzul spre stațiunea învecinată Los Cristianos, ne-am frăsunit pe acolo și ne-am întors pe jos, într-o luuuungă 🙂 plimbare pe plajă și pe faleza parțial umbrită de palmieri. 

Ne-a plăcut locația, deși în retrospect am concluzionat că suntem foarte mulțumiți cu alegerea de-a sta în Costa Adeje. Los Cristianos e un fost sat pescăresc și care și-a păstrat farmecul autentic, având multe zone pietonale ușor de explorat. 

Palmierii, ah, palmierii. Îi iubesc, în primul rând pentru că-i asociez cu ideea de vacanță. Dacă am palmieri, cel mai probabil sunt în concediu 🌴💚🌴💚🌴💚. 

Era inedit să vezi panouri care te îmbiau la înghețată, băuturi răcoritoare și jucării de plajă și să asociezi asta cu faptul că e, totuși, jumătatea lui octombrie. Și că la tine acasă sunt zece grade și plouă. 

Îmi aduc aminte că ne-a cam surprins faptul că unii vânzători nu vorbeau decât o engleză foarte aproximativă, ceea ce e ciudat pentru o locație a cărei principală sursă de venit este turismul. Dar asta nu era totuși o situație frecventă. 
Ah, și pentru că veni vorba, foarte mulți turiști englezi și nemți prin partea locului. În lift ne salutau în germană deși ne vedeau pentru prima dată (nu că am arăta noi ca nemții, dar probabil porniseră de la premisa că suntem, și pe jumătate aveau dreptate); cât despre englezi, am văzut o mulțime de Irish pub-uri, de unde am tras concluzia că sunt mulți mușterii. 

În zona Playa de las Américas e de asemenea frumos, aproape luxuriant aș zice.

Ne-am întors agale pe faleză, cale de câțiva kilometri. Superb, superb 💚 (de palmieri zic, să n-avem vorbe 😀). 

Revederea cu Oceanul Atlantic a fost emoționantă. Și, așa cum mi se întâmplase și în Creta cu ani în urmă, mi-am adus aminte de melodia ”Legendele Mării”, interpretată de Angela Similea.

”Spre zări de vis, m-au legănat / Legendele mării / Cu vraja lor, m-au fermecat / Legendele mării...” 💙.

Pentru mine, marea este magică, în cel mai frumos sens al cuvântului. Îi contemplu imensitatea și ciclicitatea valurilor, o las să mă vindece, să-mi spele oboseala acumulată și-mi umplu sufletul de frumusețea și albastrul ei vindecător. 

Am ajuns în Costa Adeje la lăsarea serii, exact la timp pentru a vedea spectacolul asfințitului. 

Evocând momentele astea, îmi aduc aminte de cuvintele lui Michelangelo: ”Ce artist minunat a fost Dumnezeu atunci când a creat universul: sculptor, arhitect, pictor. El, care a creat mai întâi spațiul și l-a umplut cu minunile lui”. 
Și cine-ar putea s-o spună mai bine? 🙂