Ganditi-va (mai ales) la voi

Va doresc sa petreceti Craciunul alaturi de persoanele pe care vi le doriti aproape. 

Asa cum vi-l doriti. Sa nu faceti nimic pentru ca "trebuie" sau pentru ca "asa se face" sau pentru ca "dar ce-o sa spuna cutare daca nu facem si nu dregem?". 

Fiti egoisti, fir-ar sa fie. Sau fortati-va sa fiti. V-o doresc si mi-o doresc si mie.

Si mai ales, va doresc un Craciun mai fericit decat al meu. Ceea ce n-ar trebui sa fie prea dificil.

Incontestabila nedreptatita

Pe Agatha Christie am descoperit-o pe la vreo 13 ani (cu romanul “Zece negri mititei”, care si azi - dupa 18 ani si cateva sute de carti citite – mi se pare un best of in materie de literatura politista) si a fost dragoste la prima lectura. Am inceput sa citesc tot ce puteam gasi scris de ea, l-am simpatizat imediat pe arogantul Hercule Poirot, detectivul cu capul in forma de ou si nu prea am digerat-o pe Miss Marple, care – chiar asa inteligenta si fina observatoare cum e – mi s-a parut intotdeauna o babuta cam exagerat de curioasa si bagacioasa. 

Incercarile mele literare in materie au aparut sub directa influenta a peripetiilor lui Poirot si cu timpul devenisem mai receptiva la unele detalii, de natura sa furnizeze indicii referitoare la identitatea criminalului. As putea spune chiar ca nu mai eram atenta la decorul povestirii, la atmosfera, ci vanam doar indicii.  Fapt care-a fost intr-o vreme destul de distractiv, dar dupa ce am identificat tiparul – caci pana si Agatha Christie are unul – s-a banalizat.

Prima carte de Rodica Ojog-Brasoveanu am citit-o in timp ce locuiam in gazda – cucoana respectiva avea cateva volume. A fost o revelatie. Despre “Buna seara, Melania!” e vorba si tin minte ca am inceput-o intr-o seara si nu m-am culcat pana nu am terminat-o. Am citit imediat si restul cartilor pe care le gasisem in biblioteca onorabilei si apoi am inceput sa caut. Anticariate, librarii, biblioteci. Era o sarbatoare cand faceam rost de-o carte noua: ma instalam comod, imi luam ceva bun de rontait alaturi si citeam cu voluptate, parandu-mi rau pentru fiecare pagina intoarsa, asa cum iti pare rau dupa o pralina Godiva pe care, oricat de mult ti-ar placea gustul, la un moment dat tot trebuie sa o inghiti.

In ceea ce priveste numarul de carti citite, ambele scriitoare sunt "umar la umar" in ceea ce ma priveste: le-am citit integral. N-a scapat niciun roman, nicio nuvela. La capatul a peste o suta (in total) de texte apartinand amandurora, am dat si-un verdict: Rodica Ojog-Brasoveanu este cea careia i s-ar fi cuvenit titlul de "regina incontestabila a romanului politist". Si sunt convinsa ca ar fi fost recunoscuta ca atare, daca ar fi trait in alte timpuri si, mai ales, in alta tara.

Nu e vorba numai de calitatea intrigii, de felul in care se complica actiunea, de drumul parcurs de detectivi pana la identificarea faptasului si de modul cum sunt "dozate" indiciile. Inclusiv in toate aceste privinte, e mai presus de Agatha Christie. Dar dincolo de asta, Rodica Ojog-Brasoveanu avea un umor spumos si irezistibil si o anume arta de a portretiza personajele astfel incat, cu minim efort de imaginatie, ajungeai sa le vezi in fata ochilor. Comicul de situatie, de limbaj, de caracter este magistral (personajul Minerva Tutovan e reprezentativ in acest sens, evident secondat de subordonatul ei, aprioric numit "bietul Dobrescu"). Iar talentul descripriv este…. colosal, pot spune, fara sa-mi fie teama de cuvinte mari. Simti parfumul serbetului de trandafiri, atunci cand scrie despre el.

Avand in vedere toate acestea, parerea mea este ca destinul ei de scriitoare a fost nedrept. Despre cel personal nu comentez, pentru ca nu sunt in masura s-o fac. Dar merita sa fie cunoscuta in intreaga lume. Nazdravaniile profund ilegale ale Melaniei, aventurile motanului Mirciulica cel bautor de rom si amator de "Scufita Rosie" in seri de iarna, stresul locotenentului Dobrescu pisat de Minerva cu probleme de logica si perspicacitate (din categoria "admitand ca ai un elefant alb..."), personaje antologice precum Florence si Serbanica – toti acestia si multi altii s-ar fi cuvenit tradusi in toate limbile pamantului. Si sunt convinsa ca asa s-ar fi intamplat, in alte timpuri si in alt loc.

Departe de mine ideea ca Agatha Christie nu ar fi fost o scriitoare foarte buna. A fost si acest lucru nu poate fi negat de nimeni. Dar Rodica Ojog-Brasoveanu a fost extraordinara.

In afara de cartile din ciclul "Melania Lupu" si "Minerva Tutovan" (pe care le gasiti listate aici), va mai recomand in mod deosebit : "Necunoscuta din congelator", "Poveste imorala" si "O bomba pentru Revelion".  Va veti simti mai relaxati ca dupa o baie in spuma cu aroma de lavanda :)

Dear 2011....

Eheeei, dragilor..... uite ca a venit momentul unui nou bilant. 

Dupa 2010, care - din mai multe puncte de vedere - a fost unul din cei mai prosti ani ai mei, 2011 s-a dovedit a fi o adevarata gura de aer proaspat.

To make a long story short:

- Cel mai important aspect, de la care au rezultat niste schimbari semnificative (in bine) a fost faptul ca mi-am gasit serviciu. Chiar daca nu este locul de munca ideal (care tocmai de-aia e ideal, fiindca nu exista :D), sunt o multime de aspecte pozitive. 

- Suna extrem de cliseistic, dar cred ca am inceput sa ma cunosc mai bine pe mine insami si am descoperit ca limitele mele sunt mai extinse decat as fi crezut.

- Ma integrez tot mai bine in lumea de aici, comunic tot mai fluent in germana, mi s-a dovedit ca insemn ceva (nu extrem de mult, but still) pentru oamenii alaturi de care lucrez.

Mai e mult pana departe. Insa pentru prima data de cand am emigrat, anul asta am senzatia ca, cel putin, am gasit drumul pe care trebuie sa merg.

Propuneri si rezolutii pentru noul an nu prestez. Nu de alta, dar nu m-am tinut de niciun sfert din ele cand le-am facut in alti ani....  Si-apoi, cateodata parca e bine sa-ti faci mai putine planuri si sa lasi lucrurile si in voia lor.  Pentru ca sunt toate sansele sa te duca exact acolo unde voiai tu sa ajungi, doar ca uneori pe un drum mai scurt si, poate, mai putin sinuos. 

Concluzionand, ii multumesc lui 2011 pentru ce mi-a adus, pentru lectiile pe care le-am invatat, pentru ca nu mi-am facut cucuie (prea mari) invatand aceste lectii si, incet-incet, il las sa-i faca loc lui 2012. Pe care-l sper a fi un an excelent.

Cum a fost 2011-ul vostru?

In other exciting news...

1. Imi mai ramasesera 6 zile de concediu pe anul acesta si ma gandeam ca poate se  "reporteaza" pentru anul viitor. Nu se poate. Se poate primi compensatia in bani? Nu se poate. Dar ce se poate? Sa decida seful ca vei avea concediu in cea mai faina perioada posibila (22 decembrie - 2 ianuarie, inglobandu-se aici si zilele libere legale), in conditiile in care, conform politicii interne a firmei, concediile sunt "inghetate" in luna decembrie.

Not so bad, hm? Asta-i un fel de "daca-i ordin, cu placere" :D

2.  Mi s-a prelungit contractul de munca pe perioada nedeterminata. 

3. Avem 3 colege noi in departament. Una e mai mult decat ok, ne agream reciproc si lucram bine impreuna, alta probabil ca nu va ramane la noi (circula zvonuri ca seful nu e teribil de incantat de felul in care se descurca) si cea de-a treia e cea mai  antipatica fiinta pe care am intalnit-o dupa foarte multa vreme. Va spun, eu pot lucra fara probleme cu o multime de oameni si de tipologii, ma adaptez din mers, dar fata de femeia asta am avut in prima clipa o reactie de reject. Este enervanta, cumplit de pisaloaga, nu lucreaza nemaipomenit si bonus, miroase, fratilor. Abia poti sta langa ea, daca-ti mai si rasufla in fata, esti terminat. Cred ca se spala joia si primavara.

4.  Frau Zgaiba ne-a vizitat inopinat intr-o seara, pe la orele 21. Am deschis usa (nu avem vizor) si ea era toata o euforie: "Buna seara! Ce bine-mi pare sa va revad! Ce mai faceti? Sunt doar in trecere!". In secunda urmatoare, era deja cu un picior in casa si n-a mai plecat decat dupa o jumatate de ora. Timp in care ne-a chestionat despre job-uri, noii vecini si apoi trecu la subiect: o preocupa daca ni s-a facut recalcularea la caldura (se face anual, incepand din ziua inchirierii locuintei). Da, s-a facut. Subit capata infatisarea lui Sylvester cand il vede pe Tweety: "si cat trebuie sa platiti in plus?". De fapt nimic, ba din contra, avem de primit de la ei vreo 80 de marafeti. Instantaneu ii ies ochii din orbite: "Cum se poate asa ceva?! Mie mi-au facut socoteala cand m-am mutat si m-au scos datoare cu peste 100! Aveti cumva factura de recalculare la indemana?!".

POFTIM? Da, as fi putut s-o gasesc imediat, dar de unde si pana unde pretentia asta? Nu stiu unde e, zic. A plescait nemultumita si mi-a cerut numarul de telefon, pe care de altfel i-l mai dadusem o data, dar il pierduse. Mai bine ramanea pierdut. Cat timp am notat pe un petic de hartie, Frau Zgaiba s-a insinuat in bucatarie si-a aruncat un ochi. Priceless.

5.  M-am tot uitat la filme: serialele "Dr. House" si "Breaking Bad", "Zbor deasupra unui cuib de cuci", "Un tramvai numit dorinta", "Sefi de cosmar".

6.  Mi-am cumparat autobiografia lui Zubin Mehta, pe care-l admir din tot sufletul si despre care v-am mai povestit. Am inceput sa citesc si iubesc fiecare rand. 

Ca o gluma: dintre toti compozitorii, cel mai mult ii place Mozart. La fel ca si... mie.  Da da, we are very much alike :D Ultima fraza e gluma, ati retinut, da? :))

7.  Mandra nevoie mare, mi-am luat in premiera gel de dus Bourjois. Citisem pe net despre gama asta, ca e asa si pe dincolo, cu totul deosebita, Ylang Ylang (say what?), te trimite in Nirvana si alte chestii. Eh, eu cel putin am ramas dezamagita; nu face cine stie ce spuma, miroase frumos ce-i drept (dar care gel de dus nu miroase frumos?), nu are cine stie ce consistenta cremoasa - e ca un fel de sirop de artar.  In concluzie, raman credincioasa Dove-ului.

Scurt serial despre colegii de serviciu. Eficientul Degeaba (III)

Cand am ajuns in departamentul actual, am constatat ca una dintre cele mai arzatoare intrebari ale tuturor este "ce face el toata ziua?". "El" fiind Eficientul Degeaba. Dupa cateva luni de cercetari si observatie, am ajuns la concluzia ca, in principiu, face un singur lucru: este eficient. Si, de cele mai multe ori, e degeaba.

E miezul din Fanta, Buricul Pamantului si salvatorul nostru, al tuturor, iar cand nu e prea ocupat fiind cele de mai sus, se indeletniceste cu descoperitul gaurii din covrig, a apei calde si al mersului pe jos. Toate acestea cu o mina foarte preocupata, acompaniata de gesturi pe masura: frunte tinuta in maini, privire atintita in gol in timp ce degetele freamata nerabdatoare pe tastatura, iar gandurile cauta “cuvantul”, acel cuvant capabil sa exprime ca niciun altul simtamintele scriitorului…

Da, omul bate in taste aproape toata ziua. Compune cu indarjire mail-uri kilometrice, invariabil incepute cu “dragii mei colegi”, chiar daca printre destinatari se regaseste si managerul. Banala formula de salut “buna tuturor”, uzuala in Germania si care niciodata nu da gres, nu-i este pe plac si are si un argument pentru asta: “suntem cu totii o mare familie aici”. 

E-mail-urile sunt presarate cu expresii colocviale si emoticoane, deoarece intr-o mare familie ne tragem de sireturi cu toti sefii si am retinut in mod deosebit finalul unuia dintre ele: “desigur, mai am si alte idei menite sa ne eficientizeze munca… Despre ce este vorba? Veti afla dupa pauza publicitara! :D”. In locul managerului, i-as fi recomandat o camasa cu maneci foarte lungi.

Cand nu scrie mail-uri, piguleste constiincios niste fisiere Excel. Le impicateste, le coloreaza, le bold-uieste. Apoi salveaza mandru creatia in folderul “propuneri si proiecte” de pe desktop. Dupa care da vreo 3 telefoane si mai scrie 4-5 mail-uri. Cu idei care fie nu sunt aplicabile, fie se pun in practica dupa ce sunt indelung prelucrate si modificate (de altii), fie se aplica imediat si se renunta la ele dupa cel mult o saptamana.

Din motive pe care nimeni n-a reusit sa le elucideze, team leader-ul are o simpatie foarte pronuntata pentru el. Il considera “inventiv, deosebit de motivat si orientat spre atingerea obiectivelor”. Chestiunea e cel putin discutabila. Atat de orientat e, ca nu mai reuseste sa gaseasca obiectivele cu pricina. Dar boss-ul e de alta parere, motiv pentru care a vrut sa-l “unga” sef in departamentul nostru. Initiativa, niciodata exprimata in clar text dar aflata rapid prin bursa de zvonuri din depozit, a fost intampinata cu proteste inca din primul moment. Proteste intemeiate si argumentate, care, prin intermediul aceleasi burse, au parvenit si team leader-ului. Prin urmare, initiativa a sucombat in fasa.

Eficientul constituie una din sursele de distractie pentru majoritatea celor din depozit. Cand iesim in pauza, colegii de la alte departamente isi freaca mainile: “aha, uite-i pe cei de la departamentul cutare…. Ia sa aflam, ce-a mai comis Eficientul?”. A devenit antologic momentul cand unul dintre noi, din greseala, i s-a adresat la telefon altui coleg cu numele Eficientului. Respectivul coleg a ras in hohote, dupa care a conchis: “auzi, sa stii ca asta e de fapt o jignire”.

In ceea ce priveste munca efectiva de pe tarlaua noastra, se poate spune ca nu face mai nimic. Cum le lasam, asa le gasim (el fiind pe schimbul opus). Compenseaza, in schimb, cu – ati ghicit! – e-mail-uri, in care ne detaliaza cu ce s-a indeletnicit: “am coordonat activitatile celorlalti”, “m-am concentrat pe o serie de propuneri menite sa ne usureze munca”, “am dezvoltat un nou proiect de natura sa…”, bla bla. Te uiti in jur, vezi ca sunt zeci de lucruri de facut (toate din categoria “cand trebuie sa fie gata? Ieri”) si nu poti decat sa-ti zici “impuscati-l, sa nu se mai chinuie”.

Relatarea urmatoare ar fi trebuit sa fie despre Fiinta Normala. Nu va mai fi insa, intrucat fata a demisionat la jumatatea lunii noiembrie. Ne-a parut rau tuturor: e o tipa foarte muncitoare, simpatica, spontana si intotdeauna stapana pe situatie. Ne-am fi dorit-o sefa si pe buna dreptate. Insa team leader-ul n-a fost de acord  (probabil ca n-o fi fost destul de “orientata”, in inalta opinie a domniei sale), asa ca fata a plecat spre alte zari.

Dar serialul despre colegii de serviciu nu se incheie aici; ramane in standby, deoarece avem lume noua care pare destul de interesanta si despre care o sa va povestesc de indata ce-o sa-mi formez niste pareri.