Punct și mai departe :)

Uhhh.... a fost un carusel de trăiri și sentimente luna trecută (bine că s-a terminat, că urâtă și grea mi-a fost), iar acum stau binișor la jupânul și mă reculeg. 

De alaltăieri sunt, oficial, ”liberă de contract” și, contrar așteptărilor mele, treaba asta nu mă deprimă. Nu încă, cel puțin. Trimit de zor aplicații. Sper să nu dureze prea mult situația, că parcă văd că pic iremediabil în butoiul cu tristețe, cu descurajare, cu ”nu mă vrea nimeni” șamd șamd. 

Ultima zi de serviciu (vineri) a fost frumoasă. Chiar foarte frumoasă. Am primit cadouri de suflet, mi s-au spus lucruri extraordinare, s-au evocat vremuri demult trecute, s-a îmbrățișat, s-a și râs, s-a și plâns, s-a de toate. Nu mi-a venit să cred câte dovezi de apreciere, de drag, de regret că plec am primit. Bunăoară, o colegă a venit special de la alt sediu (situat la 7 kilometri), ca să mă mai vadă o dată 🙂 Și e numai un exemplu dintre cele foarte multe de care, din fericire, am avut parte.

Cel mai frumos cadou a fost, de departe, cel de mai jos. Un fel de ”oracol” de pe vremuri, versiunea modernă și pre-tipărită (cu întrebări, respondenții urmând să scrie). 

Coperta I - ”Colegii mei și eu”, coperta a IV-a - ”De la colegii tăi pentru tine”, iar conținutul, ei bine... a fost copleșitor 🙂 Multe poze cu noi și multe, multe mesaje. Au scris mulți colegi, astfel încât s-au mai suplimentat paginile. Sunt o sumedenie de ”inside jokes” și de chestiuni de suflet deopotrivă, iar cea mai mare surpriză a fost că a completat și Musiu Șarl. ”Cum ai reușit?” am întrebat-o pe șefa mea, care se ocupase de asta. ”Simplu”, zice, ”când ne-am văzut acum două săptămâni la berărie, i-am dat mesaj să vină cu un sfert de oră mai devreme”. Uau, and I mean uau... asta chiar a fost fabulos. Din categoria ”mai mult nici că mi-aș fi putut dori”. 

Sintetizând - ”competența, umorul și firea deschisă” a fost răspunsul celor mai mulți la întrebarea ”ce ți-a plăcut cel mai mult la mine?”, inclusă în oracol. Apropo de umor, am primit și un tricou pe care-au fost imprimate o parte din vorbele mele de duh. ”Nu toate, că ne-ar fi trebuit o garderobă întreagă”. Mno bine, măcar o să mă țineți minte pentru latura mea spirituală 🙄

(A, că uitam. La întrebarea aia, Sfârfâlică a răspuns: ”sufletul tău mare”. Probabil e conștient că de foarte multe ori ar fi meritat să-i sucesc gâtul și apreciază că n-a pățit așa rușine 😃).

Am mai primit o felicitare uriașă (format A4) semnată de juma' de firmă, bani gheață (pe care, o să ziceți că-mi lipsește o doagă, n-am avut până acum curiozitatea să-i număr) și două ciocolate, de la două colege venite să-și ia rămas bun. ”Probabil ziua asta e destul de grea, să te îndulcești un pic”. Am fost impresionată 🙂 Și de la o altă colegă am primit un breloc mare și pufos (pe care nu știu unde o să-l port, dar am fost foarte mișcată de gestul ei și tot îi găsesc eu un rost cumva).

Colegii de departament au primit de la mine câte-o buburuză mare de ciocolată, cu un bilețel personalizat de mulțumire. Vreo cinci dintre ei au declarat că nu-și vor mânca buburuza, ci o vor păstra ca amintire. Mi-au trimis și poze de acasă, să văd buburuzele pe post de decorațiune interioară.  

Unul dintre ultimii colegi de la care mi-am luat rămas-bun înainte să plec acasă mi-a zis ”odată cu tine, se pierde ceva”. Am zâmbit și cu acest laitmotiv am ieșit pentru ultima dată pe poarta firmei. 

Au fost 8 ani pe alocuri însoriți, pe alocuri furtunoși, dar în ansamblu plini de experiențe benefice, de lecții de viață, de oameni mulți și atât de diferiți... Cum foarte frumos mi-a spus o prietenă, anii aceștia au reprezentat un ”pit stop” în viața mea. ”Un punct pe traseu, nu o destinație. De obicei un punct unde te-ai oprit că ai avut ceva de luat, de făcut sau de învățat”, a zis și mare dreptate are. Exact așa a fost. 

Am lăsat o parte din ceea ce sunt eu acolo și cu siguranță o să-mi aduc aminte cu plăcere de multe momente.

Însă acum, privesc înainte.

Pornesc pe noul drum cu sufletul plin de nădejde. Sunt cu omul meu și asta înseamnă să trăiesc cu adevărat. Trei ani am locuit separat, acum vom fi din nou împreună. S-a terminat cu singurătatea 🙂 și din toată inima sper să ne fie bine... 

PS: mutarea e prevăzută pentru final de iunie, iar până atunci mai avem 381936177103714 de chestiuni de rezolvat, că de-aia am și zis să termin întâi cu serviciul. O să revin cu povestiri, pentru că o mutare la 600 de kilometri va fi probabil interesantă 🤔