Se reitereaza decretul din '66?

Nu m-as fi gandit ca, dupa un subiect pe-o tema sociala, vine inca unul din aceeasi categorie, dar am nervi. Iar. Anume foarte multi. 

Dupa ce veti citi chestia asta, va garantez ca o sa fiti la fel de revoltati ca mine. Despre ce este vorba? Alesii neamului au cugetat ca femeile avorteaza cam mult in Romania si, in loc sa ia in calcul cauzele acestui fenomen, ei au decis sa umble la efecte, adica acolo unde se pot impune cu forta.

Pe scurt, daca minunatia de lege propusa de cine altcineva decat PDL (plus o musca-doua de la PSD) intra in vigoare, o femeie care ia decizia de-a face o intrerupere de sarcina va fi obligata la urmatoarele:

- sa mearga la un consilier care sa o baraie la cap cu viata care creste in ea, omuletul care asteapta deja sa o cunoasca pe mami si sa i se spuna  povesti, e sange din sangele ei, faptul ca aceasta hotarare o va marca pe viata, da' s-a gandit ca poate nu va mai putea face copii dupa asta?

- dupa ce trece prin si peste toata aceasta tortura psihologica, pentru ca altfel n-am cum sa-i spun, urmeaza etapa oribilului filmulet. Aha, fix un filmulet din alea despre care sigur ati auzit vorbindu-se, facute de niste ONG-uri si care, chipurile, arata ce se intampla cu embrionul in timpul procedurii de avort. Este ceva absolut macabru, desi imi aduc aminte ca unii medici spuneau ca imaginile sunt trucate si n-au nicio legatura cu realitatea;

- sa astepte cinci zile, timp in care "sa reflecteze". Daca tot nu se razgandeste, abia atunci poate face intreruperea de sarcina.

Nu stiu voi ce parere aveti, dar mie proiectul asta de lege mi se pare doar primul pas catre interzicerea avortului. Deci ar insemna ca ne intoarcem la "decretei". Si chiar daca nu se va ajunge pana acolo, am temerea ca unele femei vor ceda nervos si vor pastra copilul pe care, de fapt, din variate si in context lipsite de importanta considerente, nu si-l doresc. Si nu vreau sa ma gandesc ce viata ar urma sa aiba copiii nascuti in urma unor mijloace de persuasiune atat de brutale.

In ceea ce ma priveste, eu - cu toate ca, asa cum am mai povestit pe aici, din motive de sanatate nu voi putea avea niciodata copii - nu sunt impotriva avortului. Mereu am fost si intotdeauna voi fi de parere ca nimeni nu stie ce este in sufletul unei femei care alege sa renunte la pruncul ei. Si aici nu vorbesc de nesimtitele (ma scuzati) ignorante pentru care singura metoda de contraceptie este avortul si care au deja la activ cateva astfel de proceduri. In cazul lor mi se pare ca natura da dovada de cinism, pentru ca-n continuare pot sa procreeze - desi hmm, una ca mine de exemplu, care si-ar fi dorit imens un copil, nu-l poate avea. 

Dar nu de cazurile astea vorbesc, ci de femeile care, poftim, din punct de vedere material nu-si permit un sau inca un copil. La cum se prezinta situatia in Romania, sunt foarte multe de acest gen. 

Ce se intampla cu sufletul si mintea lor dupa ce trec prin toate "etapele" alea?

Ce mai ramane din ele, emotional vorbind, daca totusi merg pana la capat si fac intreruperea de sarcina? Ce se alege de copilul pe care, hartanite sufleteste dupa atata pressing, il aduc totusi pe lume?

Cred insa ca initiativa asta nu va fi aprobata. Dar simplul fapt ca s-au putut gandi la asa ceva si au pus pe hartie mi se pare absolut sinistru.