În fiecare zi plouă. Plec pe ploaie, vin pe ploaie.
Ploaie măruntă, îndesată, care te deprimă încă şi mai repede decât te udă.
E întuneric când plec, e întuneric când vin. Practic, văd lumina zilei doar în pauze. Tot în pauze revăd şi ploaia. Nu că mi-ar fi fost dor de ea, dar nu s-a oprit deloc, de dimineaţă. O regăsesc seara.
Ştiţi ce poate fi
încă şi mai enervant decât faptul că - tot în fiecare zi - uiţi umbrela
acasă? Faptul de-a purta ochelari. Instantaneu, lentilele sunt
împestriţate cu picături de ploaie. Intru victorioasă în maşină, şterg ochelarii cu un şerveţel umed. Me proud, câtă prevedere să am mereu aşa ceva în poşetă.
Numai că nu ştiu cum se face, niciodată nu reuşesc să-i curăţ cum
trebuie. În sensul de-a fi perfect curaţi. Rămâne mereu o umbră, o pată, un
chelcăşoz care mă incomodează cu atât mai mult cu cât e unica impuritate de pe suprafaţa altminteri imaculată a lentilelor.
Drumul e mai greu ca de obicei. E întuneric, plouă, şoseaua umedă şi strălucitoare, multe maşini. Ajung la serviciu cu ochii cât cepele. Beau cafea spârcâială de la automat. Muncesc nouă ore. Uit să-mi curăţ ochelarii.
Plec spre casă la cinci după-amiaza. Parcă ar fi dimineaţă: e frig, plouă, iar mi se pătează ochelarii. Ajung la domiciliu în jurul orei şase. Mai am 12 ore până pornesc din nou.
Şi tot nu-mi amintesc să curăţ ochelarii.
PS, într-o notă ceva mai vioaie - am o carte foarte mişto. În Deutsch. De la bibliotecă, deci zoresc s-o termin. Mă gândesc cu plăcere la ea peste zi, abia aştept să citesc în continuare. Şi-atunci, întrebarea este: de ce mă apucă un mare chef de citit numai la ora 5 dimineaţa?!!!
PS, într-o notă ceva mai vioaie - am o carte foarte mişto. În Deutsch. De la bibliotecă, deci zoresc s-o termin. Mă gândesc cu plăcere la ea peste zi, abia aştept să citesc în continuare. Şi-atunci, întrebarea este: de ce mă apucă un mare chef de citit numai la ora 5 dimineaţa?!!!
Postări
5 comentarii:
Cine te poate intelege mai bine decat tot o purtatoare de ochelari? :)). Nu stiu cum se face, ca si lentilele mele au de cele mai multe ori o dara, o pata, o umbra care nu ma deranjeaza decat daca conduc seara, pe ploaie. Si eu conduc cu muuuult mai putin decat tine, vreo 20 de minute... Eu am lentile de plastic (ca aproape toata lumea, cred) dar imi aduc aminte ca cele de sticla pe care le aveam pe vremuri, erau mai usor de curatat...
Spor la citit! :) Eu m-am apucat de citit in franceza - ca olandeza am facut-o praf :))
N-am avut niciodată lentile de sticlă, dar astea de plastic îmi dau serios de lucru. Ştii cum e: exact acea miiiiică pată te sâcâie de parcă ar fi ditamai mizeria şi nu reuşeşti s-o ignori. Distractiv, într-adevăr :))
Mulţumesc de urare, spor la lectură şi ţie! Ce fain că ştii franceză.... şi eu ştiam cândva, dar am uitat aproape tot. Adică-mi aduc aminte de le subjonctif plus que parfait de exemplu, n-aş şti să explic de ce :)) Poate fiindcă m-a terorizat profa de franceză tot liceul :D
Nu te-ai gandit sa-ti faci Augenlaser-OP, sa scapi de ochelari? Am o prietena care toata viata a purtat ochelari, iar la 40 de ani si-a luat inima-n dinti si banii din cont si s-a operat, aici, in Germania. Dupa operatie mi-a spus ca se simte ca nou-nascuta, ca nu-i vine sa creada ce/cum vede!
Ce carte misto ai? Zi-mi si mie, te rog. Cand se-ngana toamna cu iarna si afara-i frig si innorat, numai cititul ma mai trage inapoi de pe buza prapastiei depresive. :-)
:)) si eu aveam la un moment dat aceeasi problema, plus ca foloseam subjonctif-ul si cand nu trebuia :)). M-am reapucat de franceza acum vreo 3 ani, cand am constatat ca olandeza acaparase cam totul in capul meu...
Operaţia laser nu prea intră-n discuţie, cel puţin nu acum.... În primul rând, până anul trecut dioptriile progresau (la un singur ochi, dar totuşi, dacă miopia nu e stabilă, nu se poate interveni. Momentan pare să se fi oprit, sper s-o ţină). Apoi, e vorba de o anumită obişnuinţă psihologică de-a purta ochelari - fără ei mă simt descoperită, expusă. Ultima dată am purtat lentile de contact la nunta mea şi sentimentul a fost, din punctul ăsta de vedere, unul destul de straniu. Nu în ultimul rând, e de luat în calcul factorul financiar - o intervenţie de felul ăsta ajunge la vreo 5000 de euro, hmm...
Dar nu exclud varianta. Cel mai important aspect e să nu mai progreseze astigmatismul. Au făcut toate testele posibile şi n-au reuşit să explice motivul pentru care progresează doar la ochiul stâng, nu şi la dreptul (unde nu mai evoluează de vreo 6 ani...).
Cartea pe care-o citesc este "Liebessabotage" , de Amélie Nothomb. Îmi aminteşte cumva de filmul "La vita e bella" şi e foarte amuzant scrisă.
Trimiteți un comentariu