Logică de şefi

 Adică cea mai logică.

Se dă următoarea situaţie: într-o zi, nişte muncitori au ca sarcină să producă dulceaţă din 50.000 de prune pe zi. Muncitorii disponibili sunt puţini şi se fac presiuni asupra lor. În ziua respectivă, aceştia află că muncitorii din livada vecină - a căror sarcină este să culeagă prunele pentru dulceaţă - au primit sarcină să culeagă numai 45.000 de prune până la încheierea programului de lucru. 

Să se afle logica după care s-a ghidat boierul care-a dictat primilor muncitori să facă dulceaţă din 50.000 de prune, iar culegătorilor, să pregătească doar 45.000. 

Nu, nu existau prune-restanţă. Ar fi fost prea simplu răspunsul :))

În altă ordine de idei, sub pălăria cuvântului "flexibilitate" (pe care-l detest tot mai mult), ni se schimbă orarul de lucru de la o săptămână la alta. Cu interes crescând aflăm, la interval de câteva zile, ba că facem schimbul doi, ba că lucrăm sâmbăta începând de la ora 10, ba că începem munca la ora 7 în loc de 6, prestând nouă ore, c-aşa-i în tenis. 

Acest ultim aspect nu m-ar deranja din cale-afară de mult (în definitiv, dorm o oră-n plus dimineaţa), dar faptul că terminăm în jurul orei 17 e foarte enervant. Nu de alta, dar mi-am făcut nişte programări la dentist, pe vremea când credeam că vom încheia programul de lucru ca şi până acum, la ora 15 sau cel târziu 16 :)) Programări pe care acum trebuie să le modific ori să le contramandez. 

Şi capac la toate, mâine e luni! Inspir adânc şi încerc să găsesc ceva - orice - de natură să mă motiveze pentru a porni mâine cu avânt la muncă. Dau peste asta:

Bine, Harvey, bine. Am priceput. Citesc dicţionarul de la coadă la cap. Şi aştept cu interes luna ianuarie, că veni vorba :))