joi, 21 noiembrie 2024

Și dă-i și luptă, neicușorule...

... și clopoțeii clinca-clinca 😵‍💫.
Ultimele două săptămâni aproape că m-au transformat într-un candidat pentru ”One Flew Over the Cuckoo's Nest”.

🙈 Zece clienți care vor diverse. Unii pe bună dreptate, alții fiindcă au impresia că eu sunt Aladin și e destul să lustruiască lampa ca să li se împlinească orice dorință, alții fiindcă n-au nici cea mai elementară idee cum funcționează lucrurile în branșă (ceea ce nu-i împiedică să behăie cu spor).
Și alții pentru că pur și simplu așa le e felul. Credeam că le-am văzut pe toate în ultimii ani, dar nu eram pregătită pentru găleata de vitriol pe care mi-a turnat-o în cap unul dintre ei.

🙉 Între astea (sau ăștia) am făcut și backup pentru doi dintre clienții unei colege care e în concediu până săptămâna viitoare. Per total am avut răspunderea a peste 600 de vagoane, care circulă vesele prin toată Europa.
Ca să vă faceți idee, am ajuns la concluzia că la urma-urmei Pandelică e rezonabil. Mda, știu ce-am tot zis despre el (o să mai zic), dar chiar dacă m-a enervat sau pisălogit de nenumărate ori (și-o s-o mai facă, e-n ADN-ul ”pandelististic”), niciodată nu m-a adus în pragul unui atac de panică. Și cunoscându-l de atâția ani, sunt încredințată că nici nu se va întâmpla.
”Greta, respiră adânc. Nu așa, adânc, de parcă te pregătești să sufli în lumânări. Bun, încă o dată. Așa. Acum vreau să iei o pauză de 15 minute, mergi la bucătărie, bea o cafea, deschide fereastra și respiră adânc”.
Asta fiind șefa mea, care-a reușit să mă ajute să-mi țin biscuiții la un loc. Mi-a spus a doua zi că-și făcuse realmente griji, în toți anii de când mă cunoaște nu mă văzuse nici pe departe în asemenea stare. A zis apoi niște chestii care m-au făcut să mă simt mai bine și-a încheiat spunându-mi că-i va răspunde ea la mail-ul pe care mi-l trimisese. (Ceea ce-a și făcut, scurt, factual și sec. Între noi fie vorba nu m-am simțit deloc răzbunată, dar privind lucrurile matur și profesionist, nici n-avea cum să-l târnoșească pe-ăla. Tare mi-ar mai fi plăcut, însă nu e posibil).

În retrospect, concluzionez că horoscopul pe care-l citeam acum vreo două săptămâni și care mă bătea la cap
: “in November, you will form a strong and lasting bond with your client” nu se înșela deloc. La momentul respectiv m-am întrebat: ”cu mâinile în jurul gâtului?” 🙄
Și poftim cultură.

🤡 Altcineva mi-a trimis o listă cu pretenții atât de absurde încât reflectam că există un singur răspuns adecvat, și anume cel care se încheie cu ”... and a happy f*ck you! 🤬”. Mă rog, am defulat mormăind colorat în fața calculatorului, așa cum v-am povestit că obișnuiesc. I-am trimis o invitație pentru săptămâna viitoare la o discuție în care vom încerca să-i explicăm că, ahem, nu-i vom face toate mofturile doar fiindcă vrea să economisească niște bani cu zero riscuri în ce-l privește.
Anticipez că va fi o experiență deosebit de interesantă. Mailurile cu o grămadă de ”I am asking you” sunt foarte promițătoare 😏.

Una peste alta, abia aștept să treacă perioada asta fără să mai formez vreun ”long and lasting bond” și ce mai glăsuiesc astrele pe-acolo...

4 comentarii:

SAM spunea...

Savuros, ca de obicei! Nu ma bucur ca ti se intampla din astea, dar cum le transformi in umor, e o razbunare mai rafinata. Aia cu lampa lui Aladin e geniu. Mie imi fura o jumate din neuroni SIUI-ul vietii (programul CAS cu care suntem nevoiti sa lucram), dar, in afara de injuraturi in gand ca nu pot de fata cu pacientii, n-am ce face.

Mada spunea...

Offf îmi pare rău. Lucrul cu oamenii e oribil. :(

Greta spunea...

Îți mulțumesc, SAM! 😊 Înghit în sec fiindcă trebuie să rămân la nivelul de ”Dragă Pulicel Testiculeanu, conform contractului, bați câmpii vioi”... dar asta e. Mă descarc și eu aici 😀

Greta spunea...

Mada, așa e, de foarte multe ori e greu și frustrant. Și oricâtă experiență ai acumula, tot poți fi luat prin surprindere...