vineri, 20 februarie 2015

Back...


A trecut o săptămână de când mama mea s-a dus şi patru zile de la înmormântare. Nu prea ştiu să spun cum mă simt. Nu ştiu nici măcar dacă mă simt cumva. Am sentimentul că sunt într-un fel de balon de săpun, izolată de lumea exterioară şi nelăsând adevărata dimensiune a pierderii să ajungă la mine. Un lucru ştiu, totuşi: mama a murit în somn, iar faptul că nu a suferit - cel mai probabil nici nu a conştientizat ce se întâmplă - mă ajută, chiar dacă milimetric, să mă împac cu situaţia.

Nu voi renunţa la blog, dar deocamdată nu mă simt în stare să scriu mai mult. N-aş putea scrie decât despre mama, trăirile şi senzaţiile din ultimele zile, şi încă nu îndrăznesc s-o fac. Poate mâine, poate poimâine, să vedem. Iau fiecare zi aşa cum vine, încerc să-mi păstrez cumpătul şi să las timpul să-şi facă treaba. Până una-alta, n-am curaj să ies din balonul meu de săpun. Deşi chiar şi aici, în balon, mă însoţesc imaginile de la capelă, frânturi din timpul slujbei sau imaginea sicriului coborât în mormânt.

Voi să aveţi grijă de voi, bine? Ne citim curând :)

8 comentarii:

Anonim spunea...

trimit un gand bun spre tine!


domino

Anonim spunea...

M-au dat lacrimile.. l-am vazut pe sotul meu cum a pierdut-o pe mama lui, dupa ce a vazut zi de zi cum se stinge. E groaznic!!! la fel simtea si el ca e intr-un balon de sapun, i-am fost alaturi cum am stiut eu mai bine, dar numai el stie ce era in sufletul lui. Mama ta are grija de tine de sus acum. Putere multa iti doresc!
Cris

Anonim spunea...

Greta, ce sa-ti spun? Cunosc exact sentimentele si stiu ca, acum 7 ani cand sora mea s-a stins in bratele mele, indiferent ce-mi spunea cineva era de prisos.
O sa-ti spun doar ca stiu exact cum te simti si ca vindecarea va decurge in etape.
La mine a fost greu, din diverse motive, poate la tine va fi ceva mai usor. Iti doresc asta, pentru ca stiu cat de cumplit este cand iesi din balonul acela.
Daca ai nevoie de ceva, de orice, de vorbe, de umeri caliti, te rog sa ma tragi de maneca.
Toate gandurile mele bune vin spre tine.
Felicia

Anonim spunea...

Te imbratisez.

Carmen

Greta spunea...

Mulţumesc :) Mă mângâie gândul tău :)

Greta spunea...

Şi mie mi-au dat lacrimile citind mesajul tău, dar sunt lacrimi "de bine", de speranţa că într-adevăr mama e undeva de unde are grijă de mine. Of, nimeni nu ştie ce e "dincolo", dar sper din tot sufletul că cei dragi plecaţi rămân cumva pe aproape...

Greta spunea...

Mulţumesc, tare bine e :)

Greta spunea...

Mulţumesc mult, Felicia... sinceră să fiu, şi mie mi-e teamă să ies din balon. Foarte teamă. Sper că voi fi pregătită şi suficient de puternică atunci când se va întâmpla asta.
Simt gândurile tale ca nişte mângâieri şi tare, tare bine îmi fac...