Abisurile comunicării cu Helpdesk-ul

Nepreţuitul nostru sistem continuă să sughită şi să dea erori. Din cele mai imprevizibile şi din categoria "ţi-a mai apărut vreodată chestia asta?" "Nu!". Uneori reuşim singuri să le dăm de cap, alteori beneficiem de consiliere telefonică de la unii mai deştepţi ca noi, dar se întâmplă şi să nu avem altă soluţie decât să pasăm pisica în curtea celor de la Helpdesk.

Dacă putem evita Helpdesk-ul, o facem. Oamenii sunt antologici. Pentru a rezolva o problemă (explicată limpede şi detaliat pe mail şi însoţită de print screen), ne dau cinci telefoane şi şapte mail-uri. "Ce-aţi făcut de v-a apărut asta?". Bună întrebare, amice, regatul şi calul pe deasupra pentru răspuns. A apărut din neant, ca Afrodita din spuma mării. "Aţi încercat aia şi aia şi ailaltă, dar chestia aceea de care v-am povestit mai demult aţi probat-o?". Da, da, da şi da. Oftat adânc. "Şi tot apare eroarea?". Tiii, că perspicace mai eşti, vezi să nu te rupi.

"Ne ocupăm!", vine răspunsul, avântat şi plin de elan, pe un ton care-mi aminteşte de îndemnul unui conducător de oaste: "La ataaac, oştenii mei!". Trei-patru zile mai târziu, încă se ocupă intens. Îndrăznim, sfioşi, un telefon de reamintire. Reacţionează de parcă le-am pus dinamită sub scaun. "Doar v-am spus că ne ocupăm!". Nici nu mai contează cu cine-ai vorbit prima dată, respectiv cine şi-a asumat task-ul, când se ia cineva de ei reacţionează toţi ca unul. Nu, nu atât la muşchetari mă duce gândul, cât mai ales la ceata lui Piţigoi. Dai într-unul, ţipă doi, aualeu ce tărăboi... :D

Săptămâna trecută le-am dat mail cu o problemă legată de nişte colete. Am explicat detaliat despre ce e vorba, am enumerat soluţiile pe care (în zadar) le încercasem pentru a ocoli eroarea şi am ataşat print screen. După care am aşteptat. O zi, două, trei, cinci. Vineri i-am sunat să-i întreb dacă şi lor le e cald, singurul interlocutor disponibil fiind un nene care nu era la curent cu dandanaua mea, dar care mi-a făgăduit că "dă mai departe". Booon....

Luni, respectiv o săptămână mai târziu, primesc în sfârşit mail. De la Helpdesk şi - fapt important - ca reply la mail-ul trimis de mine. Hip, hip, ura! Click-ăi rapid şi pe măsură ce citesc mi se dilată şi pupilele, şi nervii. 

"Bună ziua Frau Cutărică,

ne-aţi trimis un task referitor la eroarea ics. Ne puteţi spune care era problema? Au fost expediate coletele?

Cu stimă,

Herr Pix."

Say WHAAAAT? După o săptămână de când ţi-am dat mail detaliat, tu îmi dai Reply la mail-ul cu pricina şi mă întrebi despre ce-i vorba? Şi cum se presupune că aş fi putut expedia coletele, din moment ce sistemul îmi dă eroarea aia despre care ţi-am istorisit în mail-ul pe care nu l-ai citit? Ai văzut multe colete cu picioare la viaţa ta? 

Faptu-i cert, nu ducem lipsă de adrenalină :D